53 matches
-
el, se umfla în pene, mai abitir decât un curcan de rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un ocean fără fund și fără
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără pînă la vindecare. 9. Domnul a zis lui Iosua: "Astăzi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră." Și locului aceluia i-a pus numele Ghilgal (Prăvălire) pînă în ziua de azi. 10. Copiii lui Israel au tăbărît la Ghilgal și au prăznuit Paștele în a patrusprezecea zi a lunii, spre seară, în cîmpia Ierihonului. 11. A doua zi de Paște au mîncat din grîul țării, azimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
vede, termenii care califică „ritmul vremii”, ca și „literatura” sau arta corespondente pot fi schimbați Între ei, transmițînd În egală măsură voința de a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator Încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o directă continuare a poemului precedent, - un Ulise nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) Îi corespunde aici una similară, a existenței În care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului În prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în sfârșit izbutise să-l simtă mai bine, să se împace cu el, chipurile judecătorilor pieriră ca prin farmec din fața mea, sfetnicele înalte se cufundară în neant, flăcările se stinseră cu totul; beznele întunericului năvăliră; orice simțire păru înghițită de prăvălirea aceea bezmetică a sufletului în Hades. Iar lumea fu numai liniște, și noapte, și tăcere 395. În cazul personajelor damnate ale lui Poe, ca și a tuturor celorlalte personaje (exemple similare pot fi date și din proza lui Stendhal și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
evenimentele din august ’44. Iată descrierea orașului făcută de acesta: „Evenimentele dela 23 august 1944 ne-au apucat în orașul Bârlad. Lupte pe la periferie, apoi lupte de stradă au adus tot ce putea aduce un război: incendii, prăbușiri de case, prăvăliri de copaci și de stâlpi de-a curmezișul străzilor, peste tot ruină și prăpăd. Incendiile ard nestingherite de nimeni și consumă în voie cele mai frumoase și mai importante clădiri din oraș. Școala Normală de băieți, o capodoperă a arhitecturii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a venit cu pădurea spânzuraților și i-a picurat în inimă îndoielile... Viața e un povârniș cu un capăt în cer și cu cellalt în neant. Omul trebuie să facă imense sforțări să stea în picioare, iar când a început prăvălirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. " M-am amăgit cu vorbe, parcă viața s-ar călăuzi cu vorbe..." Atunci îi apăru în suflet Ilona și îndată simți o căldură binefăcătoare, ca și cum chipul ei i-ar fi umplut inima de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și rapid am început să cobor spre hăul de apă de la baza digului. În alunecarea pe dale, încercam cu disperare să mă agăț de ceva sau să găsesc un orificiu unde să bag măcar un deget și să pot opri prăvălirea spre adâncuri. Apa îmi ajunsese până la gât, cizmele se umpluseră și, într-o secundă, mi-am dat seama că acesta este sfârșitul. Cu ele pline de apă nu aveam nicio șansă să mă salvez întrucât nu puteam înota și eram
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
față. Ploaia vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vede, termenii care califică „ritmul vremii”, ca și „literatura” sau arta corespondente pot fi schimbați între ei, transmițând în egală măsură voința de a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o directă continuare a poemului precedent, - un Ulise nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) îi corespunde aici una similară, a existenței în care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului în prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
experiență fundamentală a libertății umane. Păsările și insectele ce zboară prin aer își etalează triumful asupra obstacolului greutății. Pentru percepția spontană naivă, mișcarea este privilegiul corpurilor vii, în timp ce corpurile moarte sunt imobilizate de propria greutate. Coborârea unei pante, căderea sau prăvălirea sunt percepute chinestezic ca o acceptare a propriei greutăți. Suntem trași în jos de o forță situată în centrul propriului nostru corp. Dar o astfel de mișcare descendentă s-ar putea să ne ofere o concepție diferită asupra situației dinamice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nevăzut de nimeni, am mulțumit lui Dumnezeu pentru marea Lui bunătate. 98. Icoana Am cunoscut pe cineva ce-și zicea creștin, dar care stăpânit de o ascunsă trufie, ducea un crunt război cu icoanele bisericii noastre, predicând oricând și oriunde prăvălirea la pământ a icoanelor, a acestor scumpe diamante creștine. Eu tăceam și-l compătimeam, știind bine că apucase pe căi greșite. Dar întâmplarea mă duse într-o bună zi în casa acestui om și, firește, după un început de convorbire
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
A SE PRĂBUȘI Ion se prăbușește în prăpastie tranz.: Ioana îl prăbușește pe Ion de pe cal part. prăbușit, -ă nom. prăbușirea, prăbușitul A SE PRĂVĂLI Stânca se prăvălește la vale tranz.: Ion prăvălește stânca la vale part. prăvălit, -ă nom. prăvălirea, prăvălitul A SE ROSTOGOLI Împiedicându-se de o piatră, Ion se rostogolește tranz.: Ion rostogolește o piatră peste casa Ioanei part. rostogolit, -ă nom. rostogolirea, rostogolitul A SE ROTI Ion se rotește în jurul casei Ioanei tranz.: Ion o rotește pe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mari depuneri de zăpadă, însoțite de vânturi puternice, cu o viteză de 100-120 km/oră și înzăpezirile frecvente, ca și gheața ce se forma, implicau intervenții rapide și aproape permanente; multe porțiuni de drumuri străbăteau terenuri abrupte cu numeroase posibile prăvăliri de bolovănișuri și pământ, presupunând construirea și întreținerea unor consolidări de taluzuri, parapete înalte, ziduri de sprijin sau efectuarea unor drenuri pentru scurgerea apei; se adăugau și frecventele ploi și inundații, cu grave consecințe, mai ales pe valea Bistriței, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care să-l trecem întărind nițel genunchii și gleznele. E un munte cu prăpăstii amenințătoare, cu suișuri abrupte, cu colți de stâncă ce-ți rup hainele, îți scrijelesc carnea care-ți sângerează, cu tunete și trăznete care te înspăimântă, cu prăvăliri de pietre și prăbușiri de copaci în cale, dar cu lumini de curcubeu pe creste. Iată, ai învins. Ești sus, sus! Te bucuri cu lacrimi de bucurie că ai scăpat. Nu te mai doare nimic. Nu mai dai atenție efortului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
punctul de vedere al medicului. Într-adevăr, plutea senzația că le pricinuisem atâtea necazuri din simpla mea idioțenie. Un instinct pe care nu avusesem încă timp să-l analizez mă sfătuia ca, cel puțin deocamdată, să nu revelez faptul că prăvălirea mea în cazan nu fusese un simplu accident. În scurt timp, aveam să decid eu ce trebuie să fac. Îmi părea rău că nu reușeam să găsesc prețiosul petic de hârtie. Dar, fără îndoială, nu aveam nici un dubiu asupra identității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o armură de sălbăticie, ce ne dă dreptul să vorbim de o civilizație care rebarbarizează. S-a zis, împotriva lui Spengler, că excesul de tehnică va duce la eliberarea omului și la răgazul pentru cultură. Experiența imediată ne arată o prăvălire pe povârnișul distrugerii, întrucât binefacerile tehnicii sunt mult inferioare dezechilibrului general, pe care îl provoacă, și monstruosului cortegiu de rele pe care îl conține. De acord cu Spengler în ce privește distincția dintre cultură ca sumă a valorilor ideale și civilizația identificată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rămâne sub ascultarea regilor Poloniei. Oastea polonă trimisă de Cazimir, în ziua de 29 iunie 1359, pentru a-l repune în scaun pe Ștefan, a fost bătută în munții Plonini din Țara Șipenițului, la începutul lui iulie, de către Petru, prin prăvălirea copacilor tăiați dinainte aproape de rădăcină. E foarte probabil că în vederea acestei campanii ceruse Coroana polonă aprobarea, pe care Papa i-o acorda la 11 mai 1359. Victorios asupra polonilor, la întoarcere, Petru, voievodul Valahiei Minore, îndemnat și susținut de Bogdan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai multe informații cititorului interesat de depresiunea Branului, de drumul de car ca trecătoare peste Carpați, avantajată în comparație cu cele stabilite pe văile croite de ape, ca Valea Oltului, de exemplu, care adesea sunt supuse inundărilor, alunecărilor de teren de pe versante, prăvălirilor de stânci sau înzăpezirilor pe timp de iarnă. Citarea surselor s-a făcut numai cu scopul de a convinge cititorul neavizat că aceste meleaguri, ca multe altele, au fost și sunt legate de întreaga istorie scrisă sau nescrisă a Daciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
-n capul lui, n-are Dumnezeu, e așa cârpă și așa nărod? a gândit el, dar n-a zis asta, ci altceva: -Bravo, bravo, băiețaș, așa-mi placi, ești de-al nostru..., a exclamat el cu vocea lui ca o prăvălire de pietre de pe creasta muntelui. La un semn din cap al tovarășului Cameniță, gradatul cel albicios a început să-i dicteze lui Vlad ce să scrie: Subsemnatul, cutare, declar pe proprie răspundere că..., iar fratele meu așternea pe coală literele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
De fiecare dată își lua la revedere de la Vlad bătându-l pe umăr, prietenește, cu palma aceea a sa imensă, grea, ca o labă de elefant și apoi râdea cu acel râs al său, un soi de hohot ca o prăvălire de pietre de pe coasta muntelui. Vlad s-a acomodat repede cu noul Cameniță, nu se mai temea de el, scria sârguincios ce i se cerea, acesta era prețul, prețul ca înzestrarea lui, talentul său literar să se manifeste și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria noastră, râdea, se uita peste declarațiile spășite, cuminți, semnate de fratele meu cu numele său de cod și râdea, râdea cu acel râs al său ca o prăvălire de pietre pe coasta muntelui. Râdea și nu lua nici o măsură împotriva fratelui meu. La fel râdea și atunci când vedea că Vlad a mai publicat o carte întâmpinată cu un cor de laude, că a mai luat un premiu, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
anvergură internațională, Mihai Potârniche, născut la Orhei, în 1953, este un magistru. După câte îmi dau seama, acest artist basarabean face parte din categoria celor pentru care "acasă" constituie un act de identitate, nu doar de prezență; așa cum sugerează uriașa prăvălire de peisaje autohtone și cele câteva compoziții și portrete, "acasă" reprezintă o temă care, pentru Potârniche, se prelungește, firesc, spre un virtual infinit: peisaje mari, autohtone, dealuri și văi reflectă un "acasă" identic în multe părți ale Moldovei; la Orhei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]