77 matches
-
bej calculat din lumina de vecernie dinăuntru, halta Tarcău două gîlme urcă sania, pîrtie, îi dă bani cînd să mărită, de-a lu' Lupaș după deal, n-au putut să se cunune, rude! Lunca de Mijloc, la primărie da! brădui prăvăliți, nu e bradul, e mulțimea lui, Valea Rece deschizătura în secundar, Ghimeș palimpsest prin istoriile șterse mergi înainte la și 52 și acu' e și 20 abea! stă mai bine de juma' de oră aicea, crai nou între nori, brazi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lume, "uitat de moarte" și a avut acces la divinitate. Magul poate fi consultat doar de regi și voievozi. În preajma lui crește mușchiul simbol al naturii agresive: Acolo prin ruini, prin stânci grămădite Era peștera neagră a zăhastrului mag Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite" (Povestea magului...) Imaginea vizează imemorialul și este des întâlnită în literatură. Iată o edificatoare chilie cioplită în munții Indiei antice 3: "Tu vei vedea în codru pe-un logi luminat: De-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mașinile din sens invers. Dacă ar fi fost mașina mea aș fi riscat chiar și vreo două-trei zgîrieturi. Așa însă trebuia să merg cu patru roți pe o singură sîrmă. Orele erau lungi și kilometrii interminabili. În fundul prăpăstiilor, sate minuscule, prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a uitat niciodată; mă suspecta că nu aș fi "iubitor al lașului". Nu avea dreptate, dar nu conta, el avea totdeauna dreptate. Cultul lașului se menține, dincolo de mizeria orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți mitici din lume sunt concentrați la București), deci până și bucureștenii au acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pricepere?”). 300. DESPRE CEA DE-A DOUA APARIȚIE. MC. 16,1-11. 1. Primul. Maria Magdalena, șMaria,ț mama lui Iacob și Salomeea merg foarte de dimineață la mormânt, spunând: („Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?”) 2. Văd piatra prăvălită și un înger spunând: („Îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit? A înviat, nu este aici”). 3. I s-a arătat Mariei, care stătea lângă mormânt, după ce au plecat celelalte. 301. DESPRE CEA DE-A TREIA APARIȚIE. MT. 28. 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
armatelor lui Batu-khan și Subotai. Pornind de pe baza de plecare din Țara Haliciului, la data indicată mai sus, Cadan și Buri au izbutit cu greu să străpungă prin pasurile munților, încă acoperite de zăpadă, complet blocate de pietroaiele și arborii prăvăliți, și bine apărate de români, secui și sași, și să ajungă la Rodna, tocmai în 31 martie 1241. Mai ușor le-a fost să pustiască Podișul Transilvaniei și să înainteze pe un front de circa 100 de km, pe două
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
șăgalnic-amar, m-a îmblânzit/ ca de atâtea ori în trecut.// Cu diverse prilejuri apoi, în viața ce a/ urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari și/ i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască/ o ușă.// Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost, iarăși,/ Nu ! Refuzul fiind de data aceasta cu martori,/ m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut.// Ce puteam face decât să mă gândesc/ că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
umoristice subminează predispoziția grandilocventă a scriitorului. Uneori, Hogaș își întrerupe descrierile exaltate printr-o remarcă lucidă cu efect de autoderiziune. Două exemple pot fi relevante în acest sens. După ce face numeroase considerații despre situația sa fără ieșire când o stâncă prăvălită îi taie drumul între două prăpăstii, scriitorul conchide: cine știe câtă filosofie nesărată și câtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gândul în fața amorțitei vieți universale, dacă pronia cerească nu m-ar fi dăruit cu o neprețuită însușire; ori de câte ori
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II Pe orizontul câmpului de luptă Pe tot
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat. Tobele din Calanda bat aproape neîntrerupt din Vinerea Mare de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a acoperit pământul din clipa morții lui Christos, precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este o ceremonie colectivă impresionantă, încărcată de o emoție stranie, pe care eu am ascultat-o pentru prima oară în leagăn, când aveam doar două luni. Apoi am luat parte la ea
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
a îmblânzit iarăși, ca de atâtea ori în trecut. Cu diverse prilejuri, apoi, în viața ce a urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor, i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăși Nu. Refuzul fiind de data aceea cu martori, m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut. Ce puteam face, decât să mă gândesc că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
sufragerie. Și se spală tacticos, pe fiecare lăbuță, pe coadă, pe burtă și iar pe lăbuță, pe botic. Puțin îi pasă ei de NATO. În comuna Otopeni, însă, nu-i chiar așa. Traseul de protocol este respectat. În fața unui gard prăvălit, agitație mare. Doi bătrîni se căznesc să-l dea cu var. Mai, mai să cadă și ei peste el, dar românul nostru nu se lasă cu una, cu două, că el e gospodar. "Ce faceți aici", sînt întrebați oamenii noștri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
au ocupat, în această săptămână, de un caz neobișnuit, semnalat în cursul dimineții de 5 decembrie în comuna timișeană Belinț. Fiica unei femei în vârstă de 81 de ani s-a dus s-o viziteze și a găsit un tânăr prăvălit - se pare că dormea - peste octogenara aflată în pat! Ea l-a legat și a alergat după Poliție, să dea de știre vecinilor. Când s-au întors cu toții, individul dispăruse, însă a fost dibuit repede. Bătrâna era moartă! Vizitatorul cu
Agenda2004-50-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/283158_a_284487]
-
Din apropiere scriu despre moarte cu ușurința cu care înfig cuțitul de la doi pași Ne-am întors ne-am întors tencuiți cu pământ și sânge cu genunchii zdrobiți și cu ochii prăvăliți afară din țeste mai puțini dar fără să ne știm vreodată numele stăm înșirați umăr lângă umăr și fiecare își primește trofeul; un pepene în care a fost încrustată fața celui ucis cu sabia cu sulița sau cu mâinile goale
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă îndepărtez. Aici și mai încolo, oamenii se bucură, unii mai mult sau mai puțin ca alții. Vine un moment când împietresc - s-aude că prin pădure e un satelit prăvălit. Grupajul momentelor noastre The waste of my love goes on this way trying to save you from yourself Adrienne Rich, For the Dead Câteva pachete goale de țigări, o scrumieră, live electronics și alte teorii. E grupajul momentelor noastre, notat
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
în pantă pe fiecare latură, dar și înainte. Pare să se afle pe un promontoriu, dar vîntul, panta și instinctul lui îi fac drumul mai ușor. Promontoriul se termină într-o serie de stînci mărunte, despărțite de buruieni și pietre prăvălite. La început, coborîrea e ușoară, apoi ajunge la stînci mai abrupte și trebuie să se agațe de stînci desprinse din vîlcele, care se prăbușesc și alunecă. Pe ultimii metri cade și se întinde pe ferigile uscate, zicîndu-și: Mă doare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e prea cumplit. 8 2254 - Tu pleci sub ochiul tău Pe-nvingătorul a o sută regi. - O singură privire-a mea te-ar omorî, Dar n-a-nvățat să se coboare-atît de jos. 9 2286 Furtună, fulger[e], trăsnet, codri prăvăliți, râuri îmflate - sânt zeii Daciei ce se luptă cu oștile romane. Apostrof către ei. {EminescuOpVIII 56} 10 2286 TRECUT VECHI Zilele regelui Boribistas Boerebist. Duras Diurpaneu fost rege - acum orb - capul preoților daci. Dochia fiica lui cea tânără - iubind Dacia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se pun pe săpat, curățat, îndepărtat cărămizi și bucăți fierbinți de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șopti mama liniștit și cu amărăciune, de parcă ar fi discutat cu sine însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fugi din cortul său, fără de papucii lui în floarea broaștei, pe cari-i purta ca o prerogativă a înaltei sale demnități, cari papuci ajungând în mâna îndrăzneților români, ei făcură haz și râs mare de acesta. Buți de vin, goale, prăvălite noaptea pe mare întuneric din cetate, hodorogeau greu prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Noica a luat Premiul Scriitorilor pentru debuturi în 1934. Șanta e o grupare de cinci-șase vile din lemn, iar cea a Cioranilor, care fusese așezată chiar în buza pădurii, nu mai există. Ne așezăm să mâncăm în jurul unui trunchi prăvălit, pe locul vechii ogrăzi. Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
absolut nimic scump pe lume, așa încât e chiar imposibil să le câștigi cu ceva. Cu siguranță, la mijloc mai era și altceva, se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva de genul unei indignări luate de prin romane, prăvălite Dumnezeu știe asupra cui și de ce, un sentiment de dispreț nesățios, care depășise absolut orice limită, într-un cuvânt, ceva cu desăvârșire ridicol și nepermis între oamenii cumsecade, un lucru care pentru orice om cumsecade e cea mai curată pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar buzele murmurau frânturi de rugăciuni fără cuvinte. Plecă înainte pe cărare, cu inima ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș. Îl ocoli. La zece metri însă alt copac prăvălit închidea drumul. Apoi puțin încolo se izbi de niște sârmă ghimpată, întinsă și împletită între tulpinele brazilor. Încercă să se strecoare prin gardul de sârmă. Nu izbuti. Vrând să ocolească, o luă în stânga. Făcu vreo treizeci de pași și găsi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și lovănuț, cu hărnicia seculară și uneori secularizată a călugărilor, urcau pieptiș o coastă a dealului din precedentul episod, pe versantul celălalt, coborâtor, din actualul episod, la umbra unui stejar despre a cărui vârstă este o impietate a pomeni, stăteau prăvăliți doi oameni calmi. Dacă nu s-ar fi observat, în răstimpuri, o ușoară mișcare pe orizontală a fălcilor, urmată de o energică deplasare pe verticală a mărului lui Adam, ai fi zis că cei doi oameni în floarea vârstei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-un colț al acelei încăperi se găseau însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. În cabina cea mare mirosul rogojinilor de paie care înveleau încărcătura se amestecase cu mirosul trupurilor transpirate. Unii din cei o sută de negustori stăteau prăvăliți pe podea sau jucau zaruri așezați în cercuri. Yozō și ceilalți însoțitori ai săi erau întinși lângă încărcătură, chinuiți încă de răul de mare, dar când își văzură stăpânul în picioare la căpătâiul lor, dădură grabnic să se ridice. Stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]