120 matches
-
de activități conduse sistematic în vederea rezolvării problemelor pe care le generează nevoia de cunoaștere, avînd un caracter prospectiv, concret, practic, desfășurîndu-se după reguli clare cu scop de a descrie, clasifica, cuantifica și interpreta realitatea supusă investigației. Metoda are un statut praxiologic determinat de amploarea finalităților care trebuie atinse. Cibernetic, metoda are semnificația unei tehnici de lucru care include proiectare, programare, comandă și control, reglare, evaluare etc. Din punct de vedere structural și funcțional, metoda este un model sau un ansamblu organizat
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
elevului. C) Funcția cognitivă este modalitatea prin care elevul dobîndește cunoștințe și i se oferă informații, soluții pentru rezolvarea carențelor apărute în învățare. D) Funcția motivațională contribuie la creșterea interesului elevilor pentru materia predată. E) Funcția instrumentală reprezintă instrumentele operaționale, praxiologice ale activității didactice. După felul în care este transmis conținutul, metodele sînt: A. verbale au la bază conținutul scris sau rostit; B. intuitive axate pe observarea directă; C. acționale (practice) utilizează activitatea practică prin exersare. A. METODE VERBALE 1. Expunerea
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
economiei, meritoriu este faptul că întregul său demers penetrează marea varietate a științelor socio-umane, care o pot exploata și utiliza în eficientizarea demersurilor lor. Or, în științele pedagogice contemporane, nevoia de eficiență solicită intervenția fermă a tuturor elementelor cu caracter praxiologic, impuse de orice demers managerial. Cu atât mai mult, teoria instruirii și teoria procesului de învățământ mențin la cote înalte tendințele de flexibilizare și deschidere către tot ceea ce poate spori și multiplica eficiența. Deși uneori apetitul exagerat față de conceptele noi
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Aceasta este o problemă generală căreia, în această lucrare, îi găsesc un caz particular. Acest statut îl are teorema lui Sen. Folosindu-mă de această teoremă, voi demonstra că ea nu poate viza cel puțin două teorii libertariene importante, cea praxiologică și cea nozickiană. Motivul este unul care privește mulțimea informațiilor admisibile. Dacă demonstrațiile mele, în acest caz, sunt satisfăcătoare, atunci pretenția că TAS trebuie să cuprindă doar informații despre preferințele individuale este una nejustificată. Interpretarea pe care o dau acestei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că libertarianismul nu este reprezentabil printr-o funcție de alegere socială, și că informația despre preferințe este doar una dintre informațiile relevante pentru a reprezenta libertarianismul<footnote Am în vedere două dintre cele mai cunoscute teorii libertariene: cea nozickiană și cea praxiologică. footnote>, deși nu cea mai importantă. Astfel stând lucrurile, alegerea pe care trebuie să o facem este fie de a renunța la pretenția că paradigma se poate folosi ca metateorie pentru orice sistem etic sau pentru orice teorie politică, fie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
conștientă a cetățenilor ei În viața socială, potrivit capacităților individuale și necesităților sociale. Sistemul de Învățământ realizează trei funcții educaționale principale și anume: a) funcția cognitivă, instructiv educativă și culturală, care formează pe “homo cogitans” (omul care gândește); b) funcția praxiologică, de muncă și aplicare a cunoștințelor În practică, care formează pe ”homo faber” (omul care muncește și creează); c) funcția axiologică, de valorizare, de evaluare, care formează pe “homo estimans” (omul care apreciază, valorizează). Sistem de notare. Concepție pedagogică privitoare
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
nu o valoare exterioară a celui instruit și educat, ci o valoare proprie acestuia, instrucție și educația fiind un complex de acțiuni continue de formare și de valorizare. Cu alte cuvinte, teleologia Învățării (un sistem de obiective ordonate epistemologic și praxiologic) reprezintă ea Însăși un sistem de valori proiectate a fi formate celui instruit și educat. Conținuturile procesului de Învățământ reprezintă valori elaborate de omenire până la momentul declanșării actului de Învățare și angajează, structural, “norma etică ( În cazul educației morale); adevărul
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Acest lucru se justifică prin faptul că datorită progreselor economico sociale rapide și obiectivele Își pierd stabilitatea, devin foarte complexe și dinamice afectând astfel toate componentele sistemului și procesului instructiv-educativ. Dacă ne referim la educația instituționalizată vom remarca importanța funcțiilor praxiologice ale obiectivelor. Se știe că orice proiect de activitate/tehnologie didactică presupune inițial specificarea obiectivelor În baza cărora se selectează metodologia didactică, se formulează opțiunea referitoare la strategia didactică. Evaluarea activității se Întemeiază pe raportarea la obiective. Dar, ar fi
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
este o imagine (eikon) a spațiului și timpului, putem afirma că semiotica este un "icon" al spațiului și timpului nostru (mai ales prin ultimele sale dezvoltări regionale: semiotica mass-media, semiotica cinematografului, semiotica publicității etc.), în care dimensiunea epistemologică, socio-culturală și praxiologică se articulează inextricabil". Breșa semiotică (coupure sémiotique) este evenimentul fondator al subiectivității și deci al identității (...) semiotica nu poate apare decît pe baza refulării de către oameni a naturalității lor. Este sensul socializării dorinței, maladiei, performanței, al legii în genere (socializarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
saussuriană) este cu certitudine un cîștig în plan metodologic și didactic permițînd vizualizarea frapantă (în alb/negru) a afișelor, titlurilor, zvonurilor, deși funcționarea reală in vitro preferă griurile, vagul. Creșterea epistemologică (descoperirea legilor necesare) se cere dublată de un versant praxiologic: "conceperea de acțiuni inteligente, construirea de cunoștințe active care să ne permită să înțelegem întrucîtva ireductibila complexitate a lumii; nu necesități, ci infinite posibilități" (Jean Louis Le Moigne apud B. Miêge, 1998: 108), menite să amelioreze comunicarea interumană. Comunicarea a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pragmatic; vom încerca să răspundem la întrebarea " Cum înțelegem glumele ?" și să oferim repere pentru un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică în cazul glumei orale și mai ales din ceea ce se găsește dincolo de ceea ce se spune) nu este o capacitate strict lingvistică, ci
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
X: actul derivat este rugămintea de a se face liniște, iar actul literal cel de a bate un cui în perete). Glume Focalizare a deconstruirii I LINGVISTICĂ 1. sintactice 2. semantice 3. pragmatice II. EXTRALINGVISTICĂ 4. logice (false argumentări) 5. praxiologice(deconstruirea convențiilor comportamentale) 7.4. Sens fundamental. Sens contextual Diferitele tentative de definire a umorului, ironiei, au evidențiat contrastul aparență/realitate (Muecke, 1970) sau cel dintre sensul expus și cel impus (Todorov, 1978), între head meaning ca sens fundamental al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pedagogie la Universitatea din București. A desfășurat activitate teoretică și practică în domeniile: pedagogie generală, didactică generală și aplicată, formarea pedagogică a cadrelor didactice, managementul educațional, cercetarea pedagogică aplicată. Volume publicate: Didactica aplicată (1994); Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică (1998); Pedagogia știința integrativă a educației (1999); Managementul educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie (2000); Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie (2002); Pedagogie-educație și curriculum (coord, 2003); Strategii constructiviste în formarea inițială a profesorului (coord, 2005); Instruirea constructivistă-o alternativă. Fundamente. Strategii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dinamicii schimbărilor de paradigme (pornind inductiv de la faptul educațional care provoacă o tensiune, o criză și apoi tranziția la o altă abordare a practicii): Însăși esența educației ca acțiune socio-umană poate fi reinterpretată prin prisma criteriilor de calitate și eficiență praxiologică. • Noile realități și situații educaționale pot solicita și alte moduri de înțelegere, de explicare, de soluționare, de reașezare conceptuală, de schimbare paradigmatică. • Mai ales în planul practicii metodologice poate avea loc afirmarea și diversificarea paradigmelor (micro-, macroși metaparadigme) în fiecare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv educațional. Anumite referințe (Baudouin și Friedrich, 2001, pp. 27-28) sugerează chiar analize, perspective din care poate fi abordată educația în raport cu câteva paradigme și modele interpretative ale acțiunii: cea teleologică, cea multidisciplinară, cea praxiologică, cea a câmpului real, cea a cercetării-acțiune. Potrivit acestora, acțiunea este un concept cheie în filosofie și științele umane (și în pedagogie) astăzi, iar știința acțiunii eficiente (praxiologia) a devenit un centru de reflecție asupra practicii ei, care să pornească
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în dezvoltarea personalității. De aici și realitatea necesară a abordării din perspective altfel centrate a acțiunilor educaționale, ca și dificultatea rezultată a cuprinderii complexității lor, a formulării unui corp unitar, comun de ipoteze în concepere și realizare. ► Paradigma și modelul praxiologic apropie interpretarea actelor, a faptelor-puzzle (Kuhn) ale educației, de criteriile științei acțiunii (praxiologia), ceea ce mărește gradul de obiectivitate și făcând ca educația să nu mai beneficieze doar de prescripțiile clasice, ci să poată primi explicații, argumente, interpretări paradigmatice. ► Paradigma și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Acțiunea umană), filosoful T. Kotarbinski (1976, Tratat despre lucrul bine făcut), sociologul P. Bourdieu (1972, Schiță a unei teorii practice) ș.a. După principiile conceptuale afirmate în această schimbare de paradigmă aici, s-ar contura o schemă generală a unei analize praxiologice, pe care s-o facă educatorul practician și să o concretizeze în proiectarea profesionalizată, devenită mai științifică, rațională, eficientă și chiar creativă. Într-o aplicație anterioară de fundamentare a unei didactici praxiologice (Joița, 1998) și în alta de formare a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ar contura o schemă generală a unei analize praxiologice, pe care s-o facă educatorul practician și să o concretizeze în proiectarea profesionalizată, devenită mai științifică, rațională, eficientă și chiar creativă. Într-o aplicație anterioară de fundamentare a unei didactici praxiologice (Joița, 1998) și în alta de formare a profesorului constructivist (Joița, 2008), aceste principii ale conduitei eficiente și constructiviste ale educatorului se pot manifestata prin calitatea dezvoltării competențelor educative așteptate, pentru a micșora distanța între teoria și practica educațională. Însuși
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aceste principii ale conduitei eficiente și constructiviste ale educatorului se pot manifestata prin calitatea dezvoltării competențelor educative așteptate, pentru a micșora distanța între teoria și practica educațională. Însuși profilul de competență conturat astfel (Joița, 2008, pp. 70-85) reflectă dominarea paradigmei praxiologice în construcția lui, inclusiv cu sesizarea efectelor subiective: satisfacție, automotivare, multiplicarea căutărilor, documentare echilibrată, adaptarea critică a normelor acțiunii la condițiile concrete, acceptarea complexității educației, formularea de ipoteze de soluționare prin alternative, schimbarea stilului de pregătire și de acțiune cu
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
schimbarea stilului de pregătire și de acțiune cu elevii, eficientizarea întregii sale practici educative, curajul abordării și rezolvării dificultăților, orientarea către căutarea și introducerea de oportunități, obiectivizarea criteriilor de autoevaluare, inițierea de acțiuni-cercetare pentru dezvoltarea profesională. Aplicând tezele (macro)paradigmei praxiologice, în lucrarea anterior menționată, am putut stabili relația acesteia cu o altă paradigmă de bază, aceea a complexității, concretizată în utilizarea modelului analizei de sistem (Joița, 1998, 2009) și găsi că într-o proiectare a acțiunilor educative, din această perspectivă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
latura rațională a abordării acțiunilor, a practicii prin raportare la scop și obiective, a estima ce posibilități de realizare sunt, cum pot fi eficientizate acțiunile în parte și în ansamblul practic, cu toate elementele lor. Rezultă astfel un aspect important praxiologic: luarea științifică a unei/unor decizii de menținere, reglare a practicii în ansamblul activității proiectate. ► Să formuleze și reflecții finale, pentru întreaga practică, toate acțiunile și elementele ei, nu numai înainte, în timpul acțiunii, urmând reglarea. Aici, în activitatea educativă se
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
oportune, alternativele de soluționare a situațiilor-problemă concrete ale practicii manifestate, de depășire a dificultăților, de efectuare de schimbări procedurale față de proiect, de deschidere spre alte acțiuni și situații, însă prin interactivitatea educator-educați. Constatând că metodologia proiectării educative implică esențial probleme praxiologice, sesizăm că tot mai mulți cercetători (Payette et al., 2004) insistă în formarea practicianului actual pe valorizarea a trei metode: a) formarea prin acțiune (deja cunoscută, bazată pe participarea activă în situații care cer relații interpersonale și intrapersonale), b) codezvoltarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
eficace și să se bazeze pe utilizarea reflecției în acțiune, pe testul personal de eficacitate prin autoanaliză și autoapreciere, pentru a gestiona relațiile inerente în practica profesional). De unde și formularea unei soluții metodologice: nevoia apelului la un "atelier de formare praxiologică", mai ales în domeniul științelor umane. El este necesar și educatorilor, pentru a îmbina și exersa achiziția și integrarea cunoștințelor generale de specialitate cu cele procedurale, socio-relaționale, pentru a pune în aplicare două noi concepte: știința-acțiune și praxiologia, ca metodologii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferitelor competențe, ci măsura în care ele se mobilizează și se raportează la valori, la valorificarea diferitelor resurse și experiențe. De aceea o "bună predare" în clasă se învață (Brundrett și Silcock, 2002, pp. 14-29) și devine eficientă în sens praxiologic, dacă: • se raportează strict la realizarea obiectivelor educației, ca mod de valorizare a curriculumului, • aplică teoriile asupra bunei practici, • posedă o concepție profesională asupra filosofiei dezvoltării umane, • respectă criteriile democratice în relațiile din clasă, • clarifică diferențele între competență-succes-excelență-performanță, pentru a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educației"): cercetarea analitică sau filosofică sau speculativă sau istorică sau științifică sau etnografică sau narativă sau estetică sau fenomenologică sau hermeneutică sau teoretică sau normativă sau critică sau evaluativă sau integrativă sau deliberativă sau acțională sau interdisciplinară sau axiologică sau praxiologică sau managerială sau sociologică sau psihologică sau demografică sau ecologică ș.a. Desigur că în cadrul fiecăreia dintre aceste abordări, sunt manifeste diferitele lor concepții specifice, încât poate fi consemnată o mare diversitate de microparadigme formulate asupra conceperii și realizării curriculumului și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]