48 matches
-
noi poate fi rezolvat printr-o tehnică politică sau alta. Poetul Președinteluitc "Poetul Pre[edintelui" Domnul președinte Gigi este în vizită de lucru. Cu zâmbet lat și gesturi largi, domnul președinte Gigi pătrunde în incinta institutului de cercetări macro-nu-știu-ce. Domnia sa prețăluiește din priviri ce vede, comentează, rostește replici istorice pentru camera de luat vederi. În jurul domnului președinte forfotește un soi de vechil cu laibăr și pălărie, care deschide calea, furnizează explicații la machețică, se bagă în seamă, pune o pilă - poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund se Întoarse spre călugăr cu o deferență extremă: — Sfinția Voastră a auzit totul? Dominicanul Încuviință cu un gest sec, scurt, nedezlipindu-și ochii de pe Alatriste și italian, de parcă Îi prețăluia. Apoi se Întoarse spre mascat și, ca și cum gestul lui ar fi fost un semnal sau o poruncă, acesta li se adresă din nou celor doi spadasini. — Cavalerul care tocmai a plecat, zise, este demn de tot respectul și de Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cine știe ce lucruri. Se întâmpla însă ca din nenumărate pricini îndatoratul să nu-și poată răscumpăra zălogul la soroc. Vodă este neiertător. Grigorie Alexandru Ghica voievod cere la 28 aprilie 1777 epitropului mănăstirii Socola „ca să aducă zăloagile aicea și să să prețăluiască de vornicii de poartă și să să vândă ca să nu să păgubească mănăstirea de venitul ei”. Ce zici, fiule? Continuăm sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca principie a toată dejudecarea logică a cunoștinței noastre. Această parte a logicei se poate numi analitică, și tocmai de aceea e piatra de probă cel puțin negativă a adevărului, de vreme ce mai-nainte de toate trebuie să examinăm și să prețăluim la măsura acestor reguli toate cunoștințele noastre, cât privește forma lor, înainte de a cerceta cuprinsul și de a stabili dacă și-n privirea obiectului lor conțin un adevăr pozitiv. Dar fiindcă forma numai a cunoștinței, oricât ar acoperi legile logice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea valoare. Dar de comparăm un județ singular cu unul comun, numai ca cunoștință, cu privire la mărimea lor, atunci cel dentăi stă cu cel din urmă în proporția unității cu infinirea, și în sine însuși el e esențial deosebit. Deci dacă prețăluiesc un județ singular (judicium singulare) nu după valoarea sa internă, ci după mărimea pe care, ca o cunoștință în general, o are în alăturare și proporție cu alte cunoștințe, atuncea-n adevăr e deosebit de județe generale (judicia communia) și merită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
era alcătuită, pe trei sferturi, din cărți cumpărate de noi, maică-ta și cu mine, din amărâtul nostru de salariu. Fiind puține, fiecare volumaș avea istoria lui, alta decât cea din text... Eram țărani, țăranul nu cumpără orice, el cântărește, prețăluiește, el trebuie să știe că acel ceva pe care a dat banul merită cumpărat... Sigur: o nenorocită de bibliotecă școlară dintr-un cătun pârlit din Înapoiata Basarabie - dar erau cărți, domnule! Era bibliotecă! Și, uite, năvălesc, cu șleapca pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de Întoarcere, dreptunghiular, din carton pe nava Yellow Fish, care ridica ancora săptămâna viitoare, Îndreptându-se spre Shanghai. Chipeșul dragon al bucuriei lui avea un singur cusur: convingerea că-l va nemulțumi pe Tai An. Într-adevăr, dacă, pentru a prețălui un inestimabil mantou de lutru paspoalat cu morsă, expertul cel mai de vază ia În considerare numărul de molii care mișună prin blană, fiecărui om crește și ea o dată cu numărul precis al cerșetorilor care trăiesc pe spinarea lui. Plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Divanul judecă pricina “jăluită” și hotărăște: “Deci,... găsim cum Locman... are toată dreptate să-și stăpânească locul său cu pace, din Ulița strâmbă până în Ulița Mare... cât pentru trahtirul și dughenile ce sânt făcute pe locul lui Locman... să se prețăluiască, și banii... să-i întoarcă Locman Bisericii Catolicești și să rămâie ale lui fiind făcute pe al său loc”. --Ai luat seama cred că pe locul lui Locman catolicii aveau, pe lângă dughene, și un “trahtir”, adică un han, birt sau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de multe necuviincioase spurcăciuni, întinzându-să lăcuirea jidovilor până aproape de altarul ei”. Mai spun boierii divanului: “Aceli scrisori nu s-au cunoscut a fi cuprinzătoare ca să supere cu vecinicie locul Mitropoliei”. Și totuși “iaste cu dreptul”, spun boierii divanului, “să se prețăluiască... și după ace prețăluire să le plătească Mitropoliia”. --Din această anaforă a boierilor divanului domnesc am aflat despre Academia făcută de Grigorie Alexandru Ghica voievod în octombrie 1766, despre biserica Stratenia Domnului, operă a doamnei Anastasia, văduva lui Gheorghe Duca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
carte 22 lucruri bisericești și a casălor celor sfinte... <de nu va plăti rânduiala ce-au tocmit acel ce au lucrat în loc strein perde-va lucrul său>”. --Din câte îmi aduc eu aminte, de fiecare dată, în asemenea cazuri, i se “prețăluia” casa, pivnița sau orice altă construcție avea împricinatul și era despăgubit. --Aici lucrurile nu s-au limpezit până ce bietul Mihălache cofetarul nu a “căzut cu rugăminte după dumnealui logofătul Zaharia... din partea mănăstirii și dumnealui împreună cu sfințiia sa... egumen am stătut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cuvânt în plus. --Nu știu pentru a câta oară întâlnesc oropsiți de soartă. Uite-l pe bietul “Vasile abăgeriul”, care după 20 mai 1752 (7260), din cauza unei datorii la Mihăl haham, este nevoit să-i vândă casele din Târgul Boilor, prețăluite la 150 de lei. Casele fiind acum la mâna lui Mihăl hahamul, acesta le vinde la 11 iunie 1752 (7260) unui oarecare Ianachi. --Acum o să ne întâlnim cu un fapt de nedorit. Neînțelegerea între frați. Mărul discordiei erau niște case
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
te credeam făcînd Americile, Daniel. M-am luat cu vorba pe drum. Tata? — Cum dumneata nu mai ajungeai, s-a dus el să facă restul predărilor. M-a Însărcinat să-ți spun că În seara asta merge la Tiana ca să prețăluiască biblioteca privată a unei văduve. Tatăl dumitale e un mare fățarnic. A zis să nu-l aștepți și să Închizi. — Era supărat? Fermín tăgădui, coborînd de pe scară cu o agilitate pisicească. — Haida-de. Doar tatăl dumitale e un sfînt. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
toți negustorii și precupeții...Avem ce vedea și asculta. Nu avem decât să trecem dincolo de Chervăsăria domnească și am ajuns pe Ulița Tărbujenească sau Trapezănească, cum i se mai spune. Și să mai știi că aici casele și pivnițele se prețăluiesc altfel. Aici îi mare bătaie între negustori - care cum poate - să pună mâna pe o dugheană cu pivniță și cât mai la vedere. Apoi la fiecare pas ai să întâlnești de-a lungul uliții câte o tarabă cu tot felul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de către Mihalache blănarul. La 25 aprilie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat vodă trimite pe Nicolai protopopul, Iane staroste de negustori, Gligoraș neguțitorul, Anastasie vornicul, Gligori ispravnic și pe Bejan vornicul de poartă ca să măsoare casa și locul și să le prețăluiască. Aceștia apreciază că „fiindu casa de nuieli, cu locul ei cu tot drept nouădzeci de lei și încă cu asupreală”. Cred că ar fi vorba de prima casă cumpărată de Mihalache blănarul și nu de cea de a doua, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
își face apariția vreun mascul care crede că a nimerit exact unde trebuie - probabil că într-un loc care e ceva mai mult decât cutia asta nenorocită de bambus, cu lumini discrete și ciripituri. Iată-te gol în timp ce sex-inspectorul îți prețăluiește nevoile. Nu numai că vrea să te umilească. Ceea ce vrea e să te simți mai prost ca niciodată... She-She părăsi camera sprintenă. Dar se întoarse repede. Ținea în mână curelușa elastică a unui carnet de cecuri. Ce urma să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii, de îndată ce se încheia rugăciunea, și știau să numească felurile de țesătură: cu ițe nomade - purpurii ca rugina -, cu fire luxoase, Bidjar ori gilimuri aspre, din păr de cămilă. Când voiau să prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
greu, se vede de la o poștă. Poți să-mi spui ce leafă ai? Puteam, de ce nu. Mai ales că luasem banii chiar în ziua aceea. Mă întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o înduram, lună de lună, an de an, ca și cum atinsesem pragul împlinirilor ultime. Înjuram doar din greu când îmi luam plicul cu banii cu care mă prețăluiau, bani dați în dispreț, ca și cum ar fi vrut să-mi arate, la lună, că doar atât însemn: un pumn de firfirici, aruncați ca unui pomanagiu de care nu știi cum să scapi mai repede. Pomanagiu care înghite orice umilință, mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voievod, la 13 martie 1777, hotărăște: “poroncim domniia mea dumi(tale), vel agă, să iei pe star(oste)le de neguțitori denpreună cu alți doi neguțitori cum și-un calfă de dulgheri și să mergi la acele dugheni și... să prețăluiască... dându și mărturiia dum(nealor) la mâna numit(u)lui Necola, ca să-ș(i) ia banii de la exarhii și să rămâi dughenile a măn(ă)stirii”... ― Din câte știu, părinte, nu mai avem ce face prin curtea Trei Sfetitelor. ― Și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a pleti[i] câti[i] patruzeci de lei vechi[i], pe tot an(ul)”... În cazul că nu va plăti “doi-trii ani[i]” chiria locului, lasă ca “egumenul ce a fi[i] la vremă acea epitropă asupra manastirii Barnoschii să prețăluiască biinoa dughenilor și pivnița și semi[i] întoarcă banii”... și totul să rămână a mănăstirii. În final, Boroh precizează: “Și, pentru credința, am iscălit jâdăvești[i]?”. Bine ai făcut, fiindcă, de-i fi iscălit românește, tot nu s-ar fi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vezi, Panseluțo, o îndemnă Costică Ologu, trecând cu privirea peste învălmășeala aceea, o mai fi rămas ceva pe vreun fund de farfurie ? Femeia coborî cu pași mari, așa cum se întâmplă când o iei la vale, și, cu mâinile în șolduri, prețălui priveliștea. Dădu cu piciorul în farfuriile căzute maldăr, pe câteva cu fața în jos se aplecă să le întoarcă. Ridică din umeri cum că nu mai e nimic de făcut, apoi flutură din mână a rămas-bun și se depărtă, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar și ei au făcut un pas îndărăt, lipindu-se de pereți și călcând, buimaci, peste trupurile celorlalți. În pragul ușilor larg deschise așteptau aceiași bărbați în salopete, înarmați cu ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar fi prețăluit la grămadă. Nu mai intrară peste ei și nu mai trebuiră să-i lovească, rănile reîncepuseră să sângereze și să doară singure. Cu răsăritul în spate, umbrele lor se lungeau, despărțind malurile pe care trupurile zdrobite și năclăite de sânge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care mărturisește că a preluat istorioara. 784 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 343. 214 Nezăbovind din zori și până-n sară.”785 Valter se dovedește mai înțelept decât toți, deoarece respectă ceea ce nimeni nu considera a merita o atenție deosebită: „Prețăluind-o cât e de smerită/ și de-nțeleaptă cum o alta nu-i/ Așa de timpuriu și socotită./ Căci dacă lumea judecă hai-hui/ Virtutea, el făcu dreptatea lui/ Acestor haruri, hotărând ca ea/ Să-i fie soață, alta nimenea.”786
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]