723 matches
-
semnelor de carte. În epoca victoriană apar primele semne de carte comercializate. Este vorba despre „stevengrafele“ din mătase ale lui Thomas Stevens, care constituiau unul dintre cadourile oferite și primite cu plăcere și care sunt acum obiecte de colecție deosebit de prețuite. După 1880, când producția de mătase a intrat în declin, editorii și tipografii au inventat semnul de carte din carton subțire sau din hârtie, pe care se făcea reclamă de la noi apariții editoriale până la săpunuri. Din coli colorate de hârtie
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
glorii care s-au tot perindat prin epoca, dispărută apoi prematur, la numai cincizeci de ani. Prin coroborarea acestor răspunsuri s-ar putea obține informația palida că Lucia Ioan a fost profesoară la facultatea de Arte Decorative și o pictorița prețuita în cercurile profesionale, lipsită însă de popularitate (și cu atît mai mult de glorie) și care, pentru acuratețea imaginii artei noastre contemporane, ar trebui readusa în atenția publică. Și acest lucru chiar s-a întîmplat. Cu opt ani în urmă
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
Marin Codreanu - director editorial, redactorii șefi Ion Lazu (proza) și Gelu Vlasin (poezie), Vasile Blendea (fotografii), precum și cinci redactori, bănuim, foarte tineri poeți. * În editorialul cam prea patetico-metaforic, după gustul nostru, făclierul șef spune că "deși literatura nu mai e prețuita nici cît o ceapă degerata" (exagerează; vezi aglomerația de la tîrgurile de carte), iar poezia "se dă pe gratis între camarazi de infantilism" (doar fiindcă iubitorii de poezie sînt strîmtorați, iar nu din lipsă de prețuire) - își continua demersul gratuit: Încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
cu acelea străine, dovedesc că sub aspect intelectual integrarea e un fapt împlinit (nu știm cît și ce preiau celelalte ediții europene din prozele și eseurile românești; ar fi interesant de aflat). De 32 de anotimpuri această neprețuită (și foarte prețuită) revistă e gîndită în cele mai mici amănunte și înfăptuită de cinci oameni: B. Elvin, Roger Câmpeanu, Irina Horea, Alexandru Al. Șahighian și Sanda Gusti. Din nenorocire, începînd din această iarnă, pentru Roger anotimpurile s-au oprit, iar numărul pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
stipendii pentru desăvîrșirea intru filosofia indică. Acorda mare interes pentru yoga, în ale cărei taine se specializează, învățînd, totodată, si tibetana. După incidentul fulgurantului amor cu Maytreyi, profesorul Dasgupta îi cere să părăsească locuința din casa lui, (unde, ca învățăcel prețuit fusese îngăduit) pleacă să stea într-o mînăstire din preajma Himalayei. În decembrie 1931 e nevoit să părăsească India, chemat în țară (unde ajunge în 1932) pentru a-și satisface serviciul militar. Cînd, în 1934, și-a publicat India a precizat
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
ediție critică, si comentarea operei lui Paul Zarifopol, reluînd-o, pentru a o întregi, din 1971 și pînă anul trecut, dîndu-ne o excelentă și completă ediție a tuturor scrierilor marelui eseist. E un merit, memorabil, care nu va fi uitat, ci prețuit cum se cuvine. Și-a adunat de-a lungul celor peste patru decenii de activitate de exeget cîteva dintre studiile publicate în volume, dintre care as aminti culegerea Continuități din 1974, densă și substanțială. Astăzi revine în librarii cu volumul
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
fie în căldură bine întreținută a conacului de la Mircesti, fie, mai bine, în voiajuri protectoare în străinătate, particulare sau oficiale. Războiul de independență i-a smuls stări de exultare, apoi redevenind omul de lume care a știut să se facă prețuit și la Junimea. Niciodată nu va fi îndeajuns prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
se raportează la alteritate nu pe baza unui principiu al complementarității, ci mai curând unul al contiguității. Distincția e foarte importantă și subtilă. Multiculturalismul filozofic și ideologic de astăzi ne spune că fiecare cultură ași are valorile sale, care trebuie prețuite și păstrate, nu asimilate an spațiul unei alte culturi, nici macar traduse. Culturile marginale ne oferă un complement la culturile majore, așa se explică, ăn bună măsură, interesul actual din Occident, pentru viața din sate mici, din comunități rurale sau foarte
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
Călinescu, Vianu, Vladimir Streinu, distingând aici jovialitatea și ironia, citând, ăn sprijin, teoreticieni literări notorii mai noi. Un studiu (articol?) concentrat din 1984 reia an discuție opera de istoric literar a lui N. Iorga. Cum se știe, ea este puțin prețuita poate și datorită lui G. Călinescu, care, ăn Istoria literaturii, scrisese celebra apreciere că "dincolo de Renaștere rămâne un rătăcit". Asta voind să spună că valabilă ar rămâne numai Istoria literaturii române an secolul al XVIII-lea. E drept că dintre
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
a prefăcut în militantism propagandistic, discernămîntul a fost surclasat de adeziuni oportuniste în ordine politică și conformiste în ordine intelectuală. Departe de a fi stupida, înapoiata, "bolnavă de comunism", societatea și-a pierdut încrederea în cei pînă atunci atît de prețuiți, și-a retras interesul în ei, i-a marginalizat. Cum să crezi, cum să mai crezi în cineva care, la fel ca toți ceilalți, se cufunda, si, vai, cu cîtă plăcere!, în imundele nisipuri mișcătoare ale demagogiei, ale jocurilor politice
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
se pot emite decât banalități”. Totuși, marea dezamăgire a Monicăi Lovinescu cred că are a face cu obligația ei de a folosi, după 1989, „aceleași argumente ca sub comunism”. O indignare stăruitoare, anulată, din fericire, când și când, de oamenii prețuiți indiferent de împrejurări: G. Liiceanu, N. Manolescu și G. Omăt. Patapievici, Bădiliță, Jelea și ceilalți apropiați nu reușesc, totuși, să păstreze, în notațiile diaristei, tonul înalt. Poate pentru că memoria ei, „capricioasă” și „ciuruită”, este asaltată de ritmuri sociale față de care
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
și listele cu lecturi obligatorii într-o viață de om. Primele ediții apărute cu un secol sau două în urmă, devin bunuri dorite, râvnite, obiect de tranzacții și de târguri. Anticariatele prosperă, anticarul devine o autoritate, personalitate cunoscută, frecventată și prețuită, are și el instincte care-l ajută să găsească în maldăre de volume titlurile care se vând apoi la preț înzecit, însutit. Într-un asemenea comerț contează enorm educația și cultura, căci anticarii autentici sunt erudiți, văd cu un ochi
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
T. Arghezi, spre a nu vorbi de Petru Dumitriu, ca și de atîția alții, găseam reflectate tezele oficiale, de factură "socialistă", de pînă în 1965, să recunoaștem că mentalitatea naționalistă a proliferat, la rîndul său, inclusiv în scrierile unor autori prețuiți, de la Marin Preda (veteran al celebrării colectivizării agriculturii) și Constantin Țoiu la Ion Gheorghe și Ioan Alexandru. Un "ruralism" excesiv, indus pe filieră ideologică, ne face și azi a-l supraprețui pe autorul Moromeților, în dauna, bunăoară, a unor Radu
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
înșiruire, nu e vorba de o respingere a poeziei vremii, ci de o încercare de a-i semnala morbul care a condus-o la manierizare și imitații fără valoare. Investigarea simptomatologiei nu ocolește "maeștrii" și nici capodoperele (un volum mult prețuit, de altfel, pentru discursul conceptualizant și metafizic, 11 elegii, este "judecat" și prin limitele sale, din care una ar fi... delirul verbal). "Greul" cărții cade pe ultima parte, de istorie literară, în care analizele, citim noi printre rînduri, nu sînt
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
Z. Ornea Prin anii cincizeci, cînd marea poezie românească interbelică era practic interzisă, făcea mare vogă opera lui Topârceanu, mereu reeditată și supradimensionat prețuită. Bunul meu coleg, dl. Al. Săndulescu, deși cu o bună cunoaștere a ansamblului liricii noastre, i-a publicat lui Topârceanu, în 1955, o ediție masivă de Opere, în două volume iar, în 1958, o monografie, cuprinzînd viața și opera poetului
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
calitate pentru a face cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție maximă, atît în mediile artistice academiste, cît și în opinia acelui segment din public care se interesa de artă. Iar genul cel mai autoritar și cel mai prețuit era tocmai portretul, socotit o expresie maximă a talentului și a serozității, dar și dovada irefutabilă a celei mai înalte măestrii profesionale. În al doilea rînd, de-a lungul întregii sale cariere, Corneliu Baba a avut o permanentă fascinație a
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
pe care noi îl credem foarte sănătos și în urma căruia romanurile țărănești și descrierile tipice au ajuns să fie prețuite de literaturi, de noveliști". Arta lui Slavici, ca și a celorlalți care creau o astfel de literatură poporană, era deci prețuită pentru că "părăsind oarba imitare a concepțiunilor străine, s-au inspirat din viața proprie a poporului lor și ne-au înfățișat ceea ce este, ceea ce gîndește și ceea ce simte românul în partea cea mai aleasă a firei lui etnice". Și să nu
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
opera dramatică a lui Caragiale publicat în Convorbiri literare și reluat, puțintel revăzut, în volumul al III-lea din Critice, din 1915, la Editura Ancora, scria fără să clipească: "Cu toată rara intuiție și puterea de creațiune - darul cel mai prețuit al unui scriitor - opera lui Caragiale ni se pare săpată într-un material puțin trainic. Timpul a început să-l macine încetul cu încetul. Lipsită de adîncime, de orice ideologie, de orice idealism, de orice suflare generoasă, plină de un
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
persoane care nu mai sînt la vîrsta copilăriei, dar rămîn copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau pozitiv ("ființă iubită, prețuită; spec. copil") - are o marcă ironică puternică, tocmai pentru că evocă un act de alint: "mama puștoaicei a descins să-și ia odorul de la terasa complexului" (EZ 2482, 2000, 3). Și în acest caz ironia vizează relația de rudenie, nu vîrsta
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
Grigore Gonța), Amanții însîngerați (regia Alexandru Tocilescu), Jocul dragostei și al întîmplării (regia Felix Alexa), Scrisori de dragoste (regia Mircea Cornișteanu). Lucrul acesta este important pentru actorii teatrului. Atenția tuturor este îndreptată asupra lor, li se pare că sînt mai prețuiți, mai respectați, mai admirați, mai ocrotiți, mai înțeleși. Că redevin pioni majori ai societății. Orice artist are nevoie de asta. Pentru el, pentru ideea de teatru, de artă, de cultură. E minunat cînd cineva își propune să facă acest gest
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
a fost denumit Bucureștiu, realizările unui Aurel Vlaicu, Coandă nu s-au construit prin inerție, ci prin inventivitate și efort într-o perioadă în care lenea era disprețuită. Gospodăriile țărănești prospere realizate de oameni harnici erau o mândrie a țării prețuite și de străinii aflați în vizită la noi. Comuniștii le-au distrus lovind în spiritul de inițiativă al țăranului. Prea multă apatie a cuprins zone reputate altădată pentru dinamismul lor. Vom dovedi ruptura definitivă de trecutul comunist atunci când va reînvia
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
și, prin el, cel european - nu beneficia de o atare relatare scrisă de un călător iscusit, care știe să vadă și are talentul, rar, de a surprinde ceea ce observa. Și, totuși, în Germania vremii, cartea lui Kunisch n-a fost prețuita la valoarea ei iar, la noi, are dreptate d-na Viorica Niscov, importanța cărții a crescut numai datorită basmului valah care a fost izvorul de inspirație pentru Luceafărul lui Eminescu. Nu se știe, e bine de precizat, dacă la noi
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
și oleacă de propagandă socialistă, culeasă de prin broșurile care circulau prin aceste medii sau chiar direct de pe la diverși militanți de serviciu. În timpul îndelungatei sale șederi la Paris, în afara contactului inevitabil cu mediul academic, în general, și cu profesorul Laurens, prețuit profund și sincer, Camil Ressu ia contact în mod firesc atît cu pictura stocată în muzee și colecții, cît și cu mișcarea artistică vie, de dincoace și de dincolo de Sena; diversă, cosmopolită și, nu de puține ori, de-a dreptul
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
imposibil. Deci, acestui austriac i-am cerut să ne lase să dormim chiar în paie și să ne dea de mîncare, niște cartofi copți. În schimb noi îi dădeam țigări. Bodolea venea cu multe țigări care peste tot erau foarte prețuite. Și neamțul, corect: Ein man, ein wort. Ne-a lăsat să ne culcăm în grajd, în paie, și ne-a dat cartofi. A fost gentil pînă la capăt. Ne-a dus de la el de acasă la prima gară cu trăsura
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Monalisa Basarab, Doina Ghițescu, Adrian Păduraru, Papil Panduru, Marian Simion, Eniko Georgescu, Anca Pandrea și vedete din showbizz (Dinu Maxer, Ianna Novac, Mihai Constantinescu). „Mărturisesc că am jucat pentru prima oară într-un sitcom, răspunzând invitației unei vechi colaboratoare și prețuite realizatoare, Carmen Fulger, după ce tot ea, cu ani în urmă, îmi «testase» abilitățile actoricești. Atunci era vorba de o amuzantă montare, «Pînza Penelopei» se chema, parcă, iar eu cred că eram Ulysses, iar Doina Ghițescu șireata Circe... Am prins gust
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]