63 matches
-
pentru crucea pe care Eu o iau de dragul tău, pentru balsamul pe care îl torn pe rănile tale, atunci păcătosul pierdut, omul bătut din povestea mea, acela va învia. Pricepi acum lucrarea Mea? În veșnicii vom afla răspunsul dat de preaînțeleptul învățător. S-a pocăit el oare? Adevărata întrebare: - Noi, ce duh purtăm în inimă? Avem adevărul, cunoaștem solia celor 3 îngeri, știm că „Babilonul a căzut”, sunt samariteni. Vă întreb: Mulțumim misiunii lui Wurmbrand pentru lucrarea pe care o face
SAMARITEANUL MILOS de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345110_a_346439]
-
să-mi tulburi treaba? - Mă cheamă Mărțișor, preabunule Moș Vreme! Durerile și suferințele oamenilor mi-au purtat pașii până la tine. Povesti despre toate silniciile și disperarea la care au ajuns oamenii și viețuitoarele din țara lui. - Și-acum învață-ne, preaînțeleptule, ce trebuie să facem ca să scăpăm de urgiile cumplitei împărătese. - O, nesocotitule! Ai venit să afli tainele viitorului? Din vârtelnița mea eu torc numai firul Vremii. Viitorul vi-l faceți voi, așa cum vreți și cum puteți. În ce privește pe împărăteasa voastră
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
aflat! - Si unde se află toate astea, istețule? - In inima mare și iubitoare a omului nevoiaș, lovit de toate nevoile vieții! - Ei bine, cine va da Primăverii o astfel de inimă, acela o va aduce în împărăția voastră! - Îți mulțumesc, preaînțeleptule! Iute voi zbura spre Primăvară! - Ușurel, ușurel, băiețaș! Pentru că m-ai ajutat, te voi ajuta și eu. Smulge o pană din aripa vulturului care te-a adus aici și dă-mi-o să suflu deasupra ei. Ea va căpăta puteri
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
treceau la idolul necruțător./ Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a lui Arnon./ Cutezătoarea lui vecinătate/ Nemulțumindu-l, prin înșelăciune,/ Chiar pe preaînțeleptul Solomon/ L-a ispitit un templu să-i dureze/ În fața templului lui Dumnezeu,/ Pe muntele rușinii, închinîndu-și/ Pădure sacră-n valea lui Hinon,/ Gheena neagră și Tophet chemată/ De-aici, avînd drept pildă însuși Iadul./ Urmează-i Chemos, cea spurcata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
până ieri, Am rămas de capul nostru - ce ne facem dar, boieri? Atunci unul se ridică: Între noi să ne-nțelegem {EminescuOpVIII 210} Și să fie Domn acela ce cu toții [î]l alegem". "Cum alegem? O, păstrează-ți sfatul tău, preaînțeleptul, Să fim Domni avem în țară toți putința, nimeni dreptul... Dumnezeu alege Domnii și nu omul. La-nceput, Când norodul se ridică ca un roi necunoscut, Când în lupte el se zbate, de străine lanțuri scapă, Când prin [tot] ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și multe, multe alte semne ale vechii harțe dintre aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune în favoarea plăcerii, cum că trebuie ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Work, London, 1926. Poziția lui Yvon Brès este suficient de ambiguă. Asupra ei mă opresc în textul propriu-zis. Cât privește onomastica, Socrate însuși pare să sugereze că Diotima nu este un personaj real. În Banchetul (208b) o întâmpină cu formula: „preaînțeleaptă Diotima” (sophotate Diotima) - numele înseamnă: „ceea care își are onoarea de la Zeus” și, prin filiație, s-ar afla „în posesia celei mai înalte înțelepciuni și autorități” - cf. Gregory Vlastos, op.cit., nota 128, p. 225. În cazul acestei prime etimologii propuse
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca o figură diferită de cea a lui Leonțiu din Bizanț (cf. pp. 000-000). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leonțiu scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaînțelept filozof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu și că scrierea e redactată după 560. în ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, prezbiter de Constantinopol”, și publicate în PG împreună cu operele lui Leonțiu din Bizanț, acestea trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestea, cei care l‑au răstignit pe Domnul, pentru a se fi numit pe sine „Fiul lui Dumnezeu”, vor crede în cel care va veni, dovedindu‑se cei mai mari dușmani ai adevărului și artizani ai minciunii. Iată de ce, Cel Preaînțelept va îngădui să se arate ucigașul. Căci, de bună seamă, dacă aceasta nu ar fi fost voia lui Dumnezeu, el nu s‑ar fi arătat. Nu numim voința „lucrare”. Căci Dumnezeu nu este răspunzător de rele, așa cum spun filozofii păgâni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu s‑a opus acțiunii lor (Gen. 37,25‑28). Se cuvine să înțelegem, pe de o parte că toți aceștia au dispus greșit de libertatea lor de conștiință și, pe de altă parte, că prin faptele lor rele, Domnul Preaînțelept a arătat adevărul viselor. Așadar, el va îngădui aceluia să se arate pentru a denunța atât răutatea lui, cât și a iudeilor. Printr‑un singur gest el îl va nimici [pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Haret, să dăruiască o haină lingvistică nouă câtorva asemenea scrieri, spre a furniza sătenilor o literatură instructivă și totodată delectabilă: Istoria marelui împărat Alexandru Macedon, în vremea când era cursul lumii 5250 de ani (1909), Esopia sau Vieața și pildele preaînțeleptului Esop (1909), considerate „ediții în redacția Sadoveanu”, cu unele „revizuiri” (I. C. Chițimia), Istoria Genovevei de Brabant (1910). Cele două volume Din viețile sfinților (1924-1926), transpuse în colaborare cu D. D. Patrașcanu, au o țintă identică. Autorul o urmărește și mai
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și pref. D. Ivănescu, Iași, 1986; Opere alese, I-V, îngr. Cornel Simionescu, introd. Constantin Ciopraga, Chișinău, 1993-1998. Ediții: Istoria marelui împărat Alexandru Machedon, în vremea când era cursul lumii 5250 de ani, București, 1909; Esopia sau Vieața și pildele preaînțeleptului Esop, Fălticeni, 1909; ed. (Alexandria. Esopia), București, 1956; ed. pref. I. C. Chitimia, București, 1966; Istoria Genovevei de Brabant, București, 1910; Istoria sfinților Varlaam și Ioasaf de la India, pref. Sextil Pușcariu, Sibiu, 1930. Antologii: Să ne cunoaștem neamul și țara, cu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
grecește) mai târziu pentru alți morți. I-l propun cititorului pe cel scris, în 1726, de Iosif, mitropolitul Tîrnovei: „Aici zace Scarlat, fiul de domn, odraslă strălucită din nobili părinți, al lui Nicolae, domn al Daciei și al Moldovei stăpân preaînțelept, Mavrocordat, cela ce e din Bizanț, iar mama Casandra de neam Cantacuzină, strălucit fiu din neamul cel bun. Trăind prea bine și ales în învățătură, în vârstă de ani douăzeci și patru, de pe pământ zbură spre lăcașuri cerești, prea mare durere tatălui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. și pref., București 1971 (în colaborare cu Silvia Panaitescu); Nicolae Iorga, Sinteza bizantină, pref. și tr. edit., București, 1972; D.S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vreme alui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, îngr. și pref., București, 1975 (tr. Corneliu Golopenția); Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd., București, 1981; Paisie Velicikovski, Dobrotoliubie, pref. mitropolitul Daniel, București, 1990; Paisianismul - un moment românesc în istoria spiritualității europene, București, 1996. Repere bibliografice: George Muntean, „Studii
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
învățătură crucială - și Ulise nu o va uita niciodată. Neuitarea este, de altfel, condiția revenirii din Hades în lumea reală. Este proba lui Lachesis, reprezentată aici de înfricoșătoarea vrăjitoare Kirke. În fine, a treia torcătoare este Periphron Penelopeia (Perífron Penelópeia = „Preaînțeleapta Penelopa”). Ea joacă, în mod clar, rolul lui Atropos, având aptitudinea de „a tăia firul vieții” lui Ulise. L-a așteptat pe Ulise, asaltată de pețitori, 20 (poate chiar 30) de ani. Nu mai este tânără și frumoasă precum nimfele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Aceștia „aveau acces” la sclavele reginei din Itaca, dar nu și la nurii ei. „Mathemații” neglijau filosofia, rămânând fie un fel de „specialiști”, fie simpli semidocți 6. Așadar, e)gkukliVos paideia era, în esență, împlinire spirituală, adică Filosopia. Penelopa Perifronensis (Preaînțeleaptă) - și nu curtezanele efemere - decide și desăvârșește destinul lui Ulise. „Curtezanele”, adică diversele mathemata, nu sunt decât exerciții pregătitoare pentru marea lecție (mathema) a soartei. Doar filosofia poate dirigui curriculum vitae. Prin ea, e)gkukliVos paideia putea funcționa, realmente, ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
singura salvare și numai eudemologia intelectuală a epicureilor mai părea a avea virtuți similare. De aceea gramaticii se străduiau să acrediteze, contrar lui Platon, că Homer este „cel mai înțelept dintre poeți”, prezentându-l liceenilor și studenților ca pe un preaînțelept romantic care disimula, sub vălul miturilor, marile valori etice. Așa a luat naștere hermeneutica alegorică - subtilă metodă de decriptare a sensurilor și semnificațiilor mitice (pe care exegeții creștini o vor împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numim astăzi „perioada crizei de identitate/originalitate”. Studiul asiduu al lui Homer oferea și surprize educative. Ce să creadă ei, de exemplu, despre adulterul Elenei care a declanșat războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
empatic ne poate așeza în pielea acestui personaj matur, pățit și frământat, care este un om oarecare. Ni-l putem imagina acasă, în Itaca, în liniștea palatului modest ca o casă țărănească din cătunul meu Dobridor, depănând singur sau împreună cu „preaînțeleapta” (perifronensis) Penelopa amintiri și gânduri despre cum se derulează firul vieții, cum se țese trama destinului și cum se taie firul vieții când vine moira Atropos însoțită de zeul psihopomp - cel care va conduce sufletul defunctului fie la fericitele Câmpii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii și o sugerează însuși Homer? Aedul face mereu aluzie la femeile care apar în viața regelui din Itaca. Acestea sunt în număr de patru: Penelopa, Nausicaa, Circe și Calipso. Penelopa, supranumită ea însăși „preaînțeleapta”, cea care îl așteaptă la vatră pe „bărbatul tinereții ei” și care călăuzește întreaga fabulă, ar fi cea mai îndreptățită să-i fi servit lui Ulise ca dascăl de înțelepciune. Dar nu avea nici când și nici cum să-l
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Homer spune acest lucru limpede. Numele Periphron Penelopeia (Perifrwn Penelovpeia) se poate traduce cu expresia „analiză supraînțeleaptă” (sau, dacă vreți, cu „împletire hiperrațională”). Cu o asemenea „analiză” sau „împletire” vrea Ulise să-și mântuie destinul. În toate sensurile posibile. Căci Preaînțeleapta Penelopeia, cu „împletirile” și „despletirile” ei, poate juca, într-adevăr, și rolul moirei Atropos, cea care taie firul destinului. Se poate muri cu înțelepciune. Întoarcere bună, dreaptă în humus-ul inițial. A muri - a te liniști în lume. Ori de câte ori moare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vizantija, partea I, ed. 5, Sofia, 1973, partea II, ed. 2, Sofia, 1974, partea III, ed. 5, Sofia 1976; A. Gouillou, La Civilisation byzantine, Paris, 1974; D. S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vremea lui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, tr. Corneliu Golopenția, îngr. și pref. Dan Zamfirescu, București, 1975; G. M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, îngr. și introd. Adrian Anghelescu, București, 1977, 251-255; Donald M. Nicol, Church and Society in the Last Centuries of Byzantium, Cambridge, 1979; Donald M.
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și țara sa, se pune în slujba altei țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și Țara sa, se pune în slujba altei Țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
fi luați de val și uita că așa numitul dezastru, căruia cică i s-a împotrivit Boc, a fost provocat exact de clasa politică din care face parte premierul țării și aproape toate derapajele s-au făcut sub isteața și preaînțeleapta sa conducere. Ultima directivă de la FMI, care cam sună a zeamă de clopot, este clară, FMI dorește scumpirea alimentelor, a energiei de orice fel și a utilităților pe care Boc și ai lui, o vor aduce la îndeplinire în aceste
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]