63 matches
-
ca o figură diferită de cea a lui Leonțiu din Bizanț (cf. pp. 000-000). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leonțiu scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaînțelept filozof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu și că scrierea e redactată după 560. în ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, prezbiter de Constantinopol”, și publicate în PG împreună cu operele lui Leonțiu din Bizanț, acestea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el l‑a Întrebat pe rege, zicând : „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu‑și țara sa, se pune În slujba altei țări străine ?”. Și când regele a răspuns : „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supli‑ ciuă, preaînțeleptul bărbat a zis : «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să‑i acorde mai degrabă acestuia
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îi va cădea săgeata, are surpriza ca cea mai mică dintre nurori să fie extrasă dintr-o baltă mocirloasă. Le supune pe cele trei soții ale fiilor lui la trei probe, iar cea mai mică s-a dovedit a fi Preaînțeleapta Vasilisa. c. Nunți cosmice Ca și narațiunile care au În centrul lor epic momentul nașterii, narațiunile consacrate nunții, formării perechii, pot antrena uneori elementele naturii. Evident, În aceste cazuri nu este vorba de elemente ale naturii alese la Întâmplare, cu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Vizantija, partea I, ed. 5, Sofia, 1973, partea II, ed. 2, Sofia, 1974, partea III, ed. 5, Sofia 1976; A. Gouillou, La Civilisation byzantine, Paris, 1974; D. S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vremea lui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, tr. Corneliu Golopenția, îngr. și pref. Dan Zamfirescu, București, 1975; G. M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, îngr. și introd. Adrian Anghelescu, București, 1977, 251-255; Donald M. Nicol, Church and Society in the Last Centuries of Byzantium, Cambridge, 1979; Donald M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și multe, multe alte semne ale vechii harțe dintre aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune în favoarea plăcerii, cum că trebuie ca
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Work, London, 1926. Poziția lui Yvon Brès este suficient de ambiguă. Asupra ei mă opresc în textul propriu-zis. Cât privește onomastica, Socrate însuși pare să sugereze că Diotima nu este un personaj real. În Banchetul (208b) o întâmpină cu formula: „preaînțeleaptă Diotima” (sophotate Diotima) - numele înseamnă: „ceea care își are onoarea de la Zeus” și, prin filiație, s-ar afla „în posesia celei mai înalte înțelepciuni și autorități” - cf. Gregory Vlastos, op.cit., nota 128, p. 225. În cazul acestei prime etimologii propuse
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și Țara sa, se pune în slujba altei Țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Haret, să dăruiască o haină lingvistică nouă câtorva asemenea scrieri, spre a furniza sătenilor o literatură instructivă și totodată delectabilă: Istoria marelui împărat Alexandru Macedon, în vremea când era cursul lumii 5250 de ani (1909), Esopia sau Vieața și pildele preaînțeleptului Esop (1909), considerate „ediții în redacția Sadoveanu”, cu unele „revizuiri” (I. C. Chițimia), Istoria Genovevei de Brabant (1910). Cele două volume Din viețile sfinților (1924-1926), transpuse în colaborare cu D. D. Patrașcanu, au o țintă identică. Autorul o urmărește și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și pref. D. Ivănescu, Iași, 1986; Opere alese, I-V, îngr. Cornel Simionescu, introd. Constantin Ciopraga, Chișinău, 1993-1998. Ediții: Istoria marelui împărat Alexandru Machedon, în vremea când era cursul lumii 5250 de ani, București, 1909; Esopia sau Vieața și pildele preaînțeleptului Esop, Fălticeni, 1909; ed. (Alexandria. Esopia), București, 1956; ed. pref. I. C. Chitimia, București, 1966; Istoria Genovevei de Brabant, București, 1910; Istoria sfinților Varlaam și Ioasaf de la India, pref. Sextil Pușcariu, Sibiu, 1930. Antologii: Să ne cunoaștem neamul și țara, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
acestea, cei care l‑au răstignit pe Domnul, pentru a se fi numit pe sine „Fiul lui Dumnezeu”, vor crede în cel care va veni, dovedindu‑se cei mai mari dușmani ai adevărului și artizani ai minciunii. Iată de ce, Cel Preaînțelept va îngădui să se arate ucigașul. Căci, de bună seamă, dacă aceasta nu ar fi fost voia lui Dumnezeu, el nu s‑ar fi arătat. Nu numim voința „lucrare”. Căci Dumnezeu nu este răspunzător de rele, așa cum spun filozofii păgâni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu s‑a opus acțiunii lor (Gen. 37,25‑28). Se cuvine să înțelegem, pe de o parte că toți aceștia au dispus greșit de libertatea lor de conștiință și, pe de altă parte, că prin faptele lor rele, Domnul Preaînțelept a arătat adevărul viselor. Așadar, el va îngădui aceluia să se arate pentru a denunța atât răutatea lui, cât și a iudeilor. Printr‑un singur gest el îl va nimici [pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
învățătură crucială - și Ulise nu o va uita niciodată. Neuitarea este, de altfel, condiția revenirii din Hades în lumea reală. Este proba lui Lachesis, reprezentată aici de înfricoșătoarea vrăjitoare Kirke. În fine, a treia torcătoare este Periphron Penelopeia (Perífron Penelópeia = „Preaînțeleapta Penelopa”). Ea joacă, în mod clar, rolul lui Atropos, având aptitudinea de „a tăia firul vieții” lui Ulise. L-a așteptat pe Ulise, asaltată de pețitori, 20 (poate chiar 30) de ani. Nu mai este tânără și frumoasă precum nimfele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Aceștia „aveau acces” la sclavele reginei din Itaca, dar nu și la nurii ei. „Mathemații” neglijau filosofia, rămânând fie un fel de „specialiști”, fie simpli semidocți 6. Așadar, e)gkukliVos paideia era, în esență, împlinire spirituală, adică Filosopia. Penelopa Perifronensis (Preaînțeleaptă) - și nu curtezanele efemere - decide și desăvârșește destinul lui Ulise. „Curtezanele”, adică diversele mathemata, nu sunt decât exerciții pregătitoare pentru marea lecție (mathema) a soartei. Doar filosofia poate dirigui curriculum vitae. Prin ea, e)gkukliVos paideia putea funcționa, realmente, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
singura salvare și numai eudemologia intelectuală a epicureilor mai părea a avea virtuți similare. De aceea gramaticii se străduiau să acrediteze, contrar lui Platon, că Homer este „cel mai înțelept dintre poeți”, prezentându-l liceenilor și studenților ca pe un preaînțelept romantic care disimula, sub vălul miturilor, marile valori etice. Așa a luat naștere hermeneutica alegorică - subtilă metodă de decriptare a sensurilor și semnificațiilor mitice (pe care exegeții creștini o vor împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numim astăzi „perioada crizei de identitate/originalitate”. Studiul asiduu al lui Homer oferea și surprize educative. Ce să creadă ei, de exemplu, despre adulterul Elenei care a declanșat războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
empatic ne poate așeza în pielea acestui personaj matur, pățit și frământat, care este un om oarecare. Ni-l putem imagina acasă, în Itaca, în liniștea palatului modest ca o casă țărănească din cătunul meu Dobridor, depănând singur sau împreună cu „preaînțeleapta” (perifronensis) Penelopa amintiri și gânduri despre cum se derulează firul vieții, cum se țese trama destinului și cum se taie firul vieții când vine moira Atropos însoțită de zeul psihopomp - cel care va conduce sufletul defunctului fie la fericitele Câmpii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii și o sugerează însuși Homer? Aedul face mereu aluzie la femeile care apar în viața regelui din Itaca. Acestea sunt în număr de patru: Penelopa, Nausicaa, Circe și Calipso. Penelopa, supranumită ea însăși „preaînțeleapta”, cea care îl așteaptă la vatră pe „bărbatul tinereții ei” și care călăuzește întreaga fabulă, ar fi cea mai îndreptățită să-i fi servit lui Ulise ca dascăl de înțelepciune. Dar nu avea nici când și nici cum să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Homer spune acest lucru limpede. Numele Periphron Penelopeia (Perifrwn Penelovpeia) se poate traduce cu expresia „analiză supraînțeleaptă” (sau, dacă vreți, cu „împletire hiperrațională”). Cu o asemenea „analiză” sau „împletire” vrea Ulise să-și mântuie destinul. În toate sensurile posibile. Căci Preaînțeleapta Penelopeia, cu „împletirile” și „despletirile” ei, poate juca, într-adevăr, și rolul moirei Atropos, cea care taie firul destinului. Se poate muri cu înțelepciune. Întoarcere bună, dreaptă în humus-ul inițial. A muri - a te liniști în lume. Ori de câte ori moare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a făcut în om străvezie și vădită asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare. Căci trebuia, după ce sa acoperit demnitatea rațiunii, ca firea oamenilor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraționalității (dobitociei) la care a fost atrasă prin voia ei, Dumnezeu rânduind preaînțelept ca omul în felul acesta să vină la conștiința măreției sale de ființă rațională. Cu toate acestea, și afectele devin bune în cei ce se străduiesc, și anume atunci când, desfăcându-le cu înțelepciune de lucrurile trupești, le folosesc spre câștigarea
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
treceau la idolul necruțător./ Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a lui Arnon./ Cutezătoarea lui vecinătate/ Nemulțumindu-l, prin înșelăciune,/ Chiar pe preaînțeleptul Solomon/ L-a ispitit un templu să-i dureze/ În fața templului lui Dumnezeu,/ Pe muntele rușinii, închinîndu-și/ Pădure sacră-n valea lui Hinon,/ Gheena neagră și Tophet chemată/ De-aici, avînd drept pildă însuși Iadul./ Urmează-i Chemos, cea spurcata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
grecește) mai târziu pentru alți morți. I-l propun cititorului pe cel scris, în 1726, de Iosif, mitropolitul Tîrnovei: „Aici zace Scarlat, fiul de domn, odraslă strălucită din nobili părinți, al lui Nicolae, domn al Daciei și al Moldovei stăpân preaînțelept, Mavrocordat, cela ce e din Bizanț, iar mama Casandra de neam Cantacuzină, strălucit fiu din neamul cel bun. Trăind prea bine și ales în învățătură, în vârstă de ani douăzeci și patru, de pe pământ zbură spre lăcașuri cerești, prea mare durere tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai neobișnuită și mai optimistă: voi vorbi despre zâmbetul enigmatic al lui Buddha, sau despre regasirea bucuriei de a trăi. Se spune ca, fiind foarte bătrân, Buddha își adună într-o zi discipolii într-o poiana așa cum făceau de obicei. Preaînțeleptul culesese o floare de lotus dintr-o mlaștină, a cărui rădăcina era plină de noroi, în timp de petalele aveau, ca de obicei, un alb cald, curat, strălucitor. Discipolii săi stăteau într-un cerc în jurul său privind floarea de lotus
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind Evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine (trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul). Când Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli, aceștia au devenit "preaînțelepți", fiind umpluți "de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești"; abia după acel moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând - de la oameni simpli la împărați - pe mulți la credință. Începutul a avut
RUSALII. Ce trebuie să faci a doua zi de RUSALII by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24996_a_26321]
-
Îl va trimite intru numele Meu, Acela va va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, cănd Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumină, râvna și toate harurile dumnezeiești” - așa cum prea frumos exprimă Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
le întinz ca o masă desfătată înaintea dragostei voastre și să vă fac un ospăț sufletesc, după putință, puind în loc de bucate, cu multe feliuri de bunătăți drese, cuvîntul cel de bună vestire și, în loc de băutură veselitoare, să dreg în păharul preaînțeleptelor capetelor voastre cuvîntul cel de mare bucurie (...) ca să putem îndulci cu ospățul vorbelor inimile și auzurile celor ce vor ospăta sufletește". Așadar, printr-o formulare alegorică explicitată, se imaginează un micro-scenariu, propunîndu-se o fertilă echivalare de semnificații din registrul culinar-trupesc
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]