96 matches
-
totuși cum să fac să aduc Primăvara în țara noastră? - Răspunsul ai să-l afli de vei răspunde la o întrebare. - Care? - Ce-i mai lipsește celui care trăiește în fericire veșnică și are tot ce vrea? - N-are Dor, preabunule! Cine-n lume n-a iubit, cine nu a suferit, nici durere n-a avut. Cine lacrimi n-a vărsat, cine-n viață n-a sperat, fericirea n-a aflat! - Si unde se află toate astea, istețule? - In inima mare
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421703761.html [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
gem, Tu alături să-mi stai, să-mi alungi orice teamă! Când vreunul va spune că ce fac nu e bun, Că-al meu prunc nu e vrednic să cânte, să spere, Tu din Cer să-mi trimiți înger vrednic, preabun, Și pe cruce să-mi pui din belșug mângâiere! Domnu-atunci mi-a zâmbit și-a privit blând spre pruncii, Ce-ncetară să plângă privind spre Lumină. L-am văzut mai apoi cu tristețe trecând , Și-am simțit cum m-atinge
DE VORBĂ CU DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1473251590.html [Corola-blog/BlogPost/375876_a_377205]
-
în paradis, Și sunt fericit că sosit-am acasă. În brațele Tale mă simt ocrotit De-atâtea răutăți, judecăți și orgolii Cu Tine de mână-s un om împlinit În urmă rămân ale lumii strădanii. Cu Tine de mână Isuse, Preabun, Sunt puternic în dragostea sfântă, Oamenii toți îmi vine să-i strâng, La pieptul Tău e mereu biruință. Baia Mare, 6 noiembrie 2016 Cu har Cu harul în pălmile mele brăzdate, Și lacrima-n gene ce tace mereu, Cu pacea eternă
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1478501256.html [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
-l vindeci cu-al Tău glas. Cum aș putea, când ghearele ispitei A sufletului goliciune îmi arată, Să nu observ cum inimei firave Îi este bine, căci de Tine-i apărată? Cum aș putea, să nu îngenunchez Înaintea Ta, o, Preabunule Iisuse ? Căci Tu ești umărul de care mă rezem, Ești podul către cer, unde pașii mă vor conduce. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Cum aș putea? Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi
CUM AŞ PUTEA? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cum_as_putea_cornelia_viju_1334122389.html [Corola-blog/BlogPost/341449_a_342778]
-
clipa așa se distilează parfumul de levant aspru îmbătător înțepător la vorbă cu buchet bărbătesc de gladiator pentru cauze sfinte. Mai lipsește Cervantes inventatorul morilor de vânt scriitor cu pana plină de a.țintite gânduri către piscul lăncii crucifix a Preabunului Cavaler al tuturor timpurilor Gentil.OMUL.Perfect Cel de la care vine schimbarea totală schimbarea la față schimbarea la suflet schimbarea la gând înviind... Înnoitorul tuturor posibilităților negândite neîngrădite neimaginate și perfect lămurite acum aici și atunci distilate în timpul perfect care
POEM HIERATIC XVIII CÂMPURI DE LAVANDĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1431889067.html [Corola-blog/BlogPost/343392_a_344721]
-
cu patrie cu tot, Tu doar le-adu aminte că râvna le e-n van Și Țara să ne-o fure cu noi cu tot nu pot! Sunt, Doamne, încă oameni ce se trag din îngeri: Ne vindecă prin harul preabunei lor credințe Când, neglijându-și chinul din propriile plângeri, Mai mult de noi îi doare, netrebnice ființe... Sunt oameni care pentru oameni mor Și viața-și dau cum n-o fac pentru sine, Când fără-a le păsa de rana
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri.html [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi cei nemernici și cu totul neputincioși, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii și a ispitirii, și care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul și Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toți cei care cu credință și cu dragoste alergăm către tine la vreme de necaz și de primejdii. Știm că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste
Sfânta Irina, mesagerul păcii. Povestea muceniței și rugăciunea care trebuie rostită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105994_a_107286]
-
salutări, al d[umi]tale, Perpessicius [Domniei sale domnului Ion Vlasiu, Strada Dr. Romniceanu, nr. 13, Raion Lenin, București; Expeditor - Perpessicius, Strada Mihai Eminescu, nr. 122, Raion 1 Mai, București]. * București, 27 iulie 1966 Scumpe domnule Vlasiu, Îți mulțumesc mișcat, pentru preabunele, nemeritate, amabilități ale epistolei 6 d[umi]tale. Mulțumirea e a cititorului, și mă bucur a fi fost unul din ei. Tot ce spuneți despre genul sau specia scrisului d[umnea]v[oastră] e pe cât de just, pe atâta și
Ion Vlasiu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5739_a_7064]
-
au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit de-atâta rău, Zvârcolindu se cu jale, se ruga-n mormântul său: O,preabunule părinte, spune ce-am păcătuit, Ce-am făcut atât de crâncen, c-așa greu m-ai osândit? Doamne-ntoarce-ți iarăși fața și privirea către noi, Pune capăt suferinței, dă-mi copiii înapoi... Ascultându-i rugămintea, dădu Dumnezeu cel Sfânt
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
făcut copiii și cu ce ți-au mai greșit, C-așa brusc și fără milă Tu din nou i-ai părăsit? Ți-au făcut vreo mâhniciune copilițele-mi iubite, Cum îngăduiești Tu raptul, cât mi le mai lași robite? O, preabunule Părinte, amintește-ți iar de noi Prin puterea Ta cerească, dă-mi copilele-napoi! Pentru orice român, Basarabia a fost, este și va fi pe vecie provincia românească ruptă din trupul României, din țara lui Decebal și a lui Traian
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și femeia, păsările și animalele și toate celelalte corpuri vizibile, atunci de ce osîndiți voi zi de zi lucrarea cărnii și unirea bărbatului cu femeia, zicînd că este lucrarea Diavolului? De ce nu mîncați carne, ouă, brînză și toate cele create de preabunul vostru Creator? Și de ce osîndiți atît de aspru pe cei care fac acestea, dacă voi credeți că nu există decît un singur creator, autor al tuturor acestor lucruri 78? Garatenzii se află Într-o contradicție flagrantă: „Voi respingeți zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fac acestea, dacă voi credeți că nu există decît un singur creator, autor al tuturor acestor lucruri 78? Garatenzii se află Într-o contradicție flagrantă: „Voi respingeți zi de zi creația Domnului, adevăratului Dumnezeu, dacă este adevărat că acest Dumnezeu preabun și milostiv a creat și a făcut bărbatul și femeia și corpurile vizibile din lumea aceasta”79. Este clar că principalul punct de divergență Între radicali și monarhieni Îl reprezintă Înțelesul termenilor creator și factor. Pentru monarhieni, Dumnezeu este creator
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestuia șpronoiaț și de caracterul său divin. Mai nimerit este să cercetăm cam ce fel desoluție poate fi găsită când este vorba despre contradicții aparente și să nu abandonăm pietatea și credința părinților noștri”. - „Ai dreptate”, i-am zis eu, „preabunule Sarapion. Să nu ocolim filosofia ca pe o disciplină fără valoare, pe cale de a fi Înlăturată sub pretext că, după poemele care exprimă maxime și gândirea primilor filosofi, cum ar fi Orfeu, Hesiod, Parmenide, Xenofan, (F) Empedocle și Thales 3
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
esența unei lumi, o frumusețe plină de demnitate. Mama este cea care se intercalează între poet și Dumnezeu și care îi revelează acestuia importanța sacrului: „Mama mea viața-ntreagă Stând la masă, ea și eu, Se așază între mine Și Preabunul Dumnezeu. Oh, și crede-așa într-însul, Că-n albastru văzul ei Chipul lui de pe icoană Se străvede sub scântei. Și eu țin atât la mama, Că nicicând nu îndrăznesc Dumnezeul din privire Să mă vâr să-l mâzgălesc.” (Autobiografică
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
88. Mulțumim lui Dumnezeu, făcând bine oamenilor La Roma, un tănâr suferise de o boală grea și se făcuse bine. Când ieși în grădină, după atâtea zile de boală plin de bucurie lăudă pe Dumnezeu cu glas tare, zicând: O, Preabunule Părinte, dacă un om ar putea să-Ți răsplătească pentru ceva, cu câtă plăcere și bucurie aș voi să-Ți dau toate avuțiile mele! Aceste cuvinte le auzi Ion, numit Ciobanul, și-i zise tânărului bogat: De la Dumnezeu de sus
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Cum trăiau romanii, București, 1965; Ovidiu. Omul și poetul, Cluj, 1971; Ovidiu, poetul exilat la Tomis, Constanța, 1973; Clasicii antici în România, Cluj-Napoca, 1974; Călători și exploratori în Antichitate, București, 1986. Antologii: Lui Ovidiu, Cluj-Napoca, 1977. Traduceri: Roberto Paribeni, Traian, preabunul împărat, Sibiu, 1943; Tacit, Opere, vol. II: Istorii, introd. trad., București, 1963; Raymond Bloch, Etruscii, București, 1966; Salustiu, Opere, introd. trad., București, 1969. Repere bibliografice: Hadrian Daicoviciu, „Cum trăiau romanii”, TR, 1965, 13; Constantin Daicoviciu, „Ovidiu. Omul și poetul”,TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
da de aci-nainte nempedecați la o nație, care prin întîrzierea în cultura duhului putem să zicem cum că ridică mila iubitorilor de omenire din veacul nostru. Suflete al meu! gătește-te a-ți vărsa toate simtimentele cele mulțămitoare înaintea preabunului nostru suveren și părinte FERDINAND I-lea. Oh dar, ele mă năpădesc prea multe deodată și tocma prin aceasta-mi precurmă cuvîntarea și îmi nădușă graiul. Cinstiți cetitori, iubiți români, iată o îngrijire nouă, un dar deosibit, o facere de
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Egger. Édition revue par L. Séchan et P. Chantraine, Hachette, Paqris, 1950. BIBL.1688 = Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii Vechi și ale ceii Noao Leage, toate care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înțelegerea limbii rumânești, cu porunca preabunului Domn Ioan Șărban Cantacozino Basarabă Voievod (...), București, 1688. BIBL.1819 = Bibliia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a Legii vechi și a ceii noao, cu chieltuiala Rosieneștii Soțietăți a Bibliei, în Sanktpeterburg, în tipografia lui Nic. Grecea, în anul 1819, avgust, 15 zile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la muzica corală, la melodii și la dansuri, despre modelele care trebuie să fie selectate, corectate și consacrate; dar despre scrierile în proză, de ce fel trebuie să fie și în ce mod trebuie să le citească cei crescuți de tine, preabunule responsabil al educației, despre acestea nu am vorbit. Ai în discursul de față prevederi referitoare la educația militară, la ce trebuie să se învețe și la exercițiile care trebuie să se facă, dar n-am reglementat cele privitoare în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adăuga și pe aceasta care înființează ca pe un organism responsabil cu salvarea statului consiliul nocturn al magistraților care au în comun tipul de educație pe care l-am descris? Sau ce să facem? CLEINIAS: Cum să nu o adăugăm, preabunule <legiuitor>, dacă ne stă în putință într-o măsură oricât de mică? 32. Magistratul responsabil de educație (Legile, 765d-766a) Ne-a mai rămas de instituit un magistrat ș...ț, cel responsabil de întreaga educație destinată fetelor și băieților. Conform legii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
îl întreabă pe Meletos cine trebuie să educe cetățenii, Meletos răspunde indicând diverse instanțe impersonale, de fapt tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile, impersonalul, tradiția. Deturnând oarecum ilegitim discursul, Socrate întreabă: „Dar nu asta te întreb, o preabunule, ci care om îi face mai buni ...”. Cu această schimbare a subiectului, Socrate a introdus o presupoziție neargumentată în text, și anume faptul că cineva determinat ar primi ca sarcină educația celorlalți, adică formarea cetății. Or, așa cum același dialog o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
profesor cu elevii săi trebuie să fie plăcută. Nu trebuie să-i impunem nimic elevului, pentru că, așa cum spunea Platon, "ostenelile trupești, venite cu de-a sila nu fac nici un rău trupului, dar nici o învățătură silnică nu rămîne în suflet... Așadar, preabunule, nu-i crește cu de-a sila pe copii în învățătură, ci învață-i prin joacă"86. O activitate plăcută este o activitate care-i determină pe elevi să fie activi. Rousseau observă că Platon creștea copiii numai "în serbări
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
mă mușcau cerându-mi o porție de turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit pe mine Strivindu-mă sălbatic sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi născut. Preabunule, mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să nu furi!" Dar crede-mă, Stăpâne, îți spun cu-adevărat Nu din obișnuință, de foame am furat... 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
occidentalii, nu vom face niciodată mai multe în acest sens. De altfel, Șaria este cu mult în avans față de legislațiile noastre. Dragoste filială, castitatea celibatarilor, fidelitatea persoanelor căsătorite, respectarea cuvântului dat, toate acestea sunt înscrise în Legea lui Dumnezeu cel preabun și preamilostiv. Declarația universală a drepturilor omului nu stabilește niciun fel de condiție pentru căsătorie, laxismul permite noi aberații, cum ar fi căsătoria cu soacra sau chiar între homosexuali. Șaria este, din fericire, mai scrupuloasă în această privință și, iată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
simt acea confidență pe care trebuie să o aibă un fiu cu propriul părinte; în tot cazul mă voi strădui și sper că bunul Isus o să mă ajute...». Motivul era evident: cardinalul nu-l sprijinea deschis. Se temea ca inima preabună a lui don Calabria să nu-l ducă spre inițiative care puteau să-l îngroape în încurcături afaceriste ori să-l îndatoreze inexorabil. Gândul că episcopul lui nu i-ar fi aprobat opera îl «dărâma. Pe de altă parte, aud
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]