2,626 matches
-
ale obiectivității ca atare, gesturi de bunăvoință, ofrande aduse de un timid obiectelor inanimate ce ar putea protegui factorii vieții lăuntrice. Avem a face cu un soi de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul absoarbe nesățios materiile din preajmă, ca spre a-și însuși impasibilitatea, misterioasa lor rezistență la intemperiile moralului): "amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să mai alerg după
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
te poti caza două zile dacă câștigi și văd un peisaj demențial, un loc în care parcă societatea modernă nu și-a pus amprenta astfel încât să te inebuneasca cu ceea ce se petrece în viața cotidiană. În plus observ că prin preajmă există atracții interesante, iar modul de a face rezervări este unul foarte ușor, fără să fie nevoie să te învârți pe zeci de pagini până găsești un simplu contact. Majoritatea românilor sunt obișnuiți că de 1 mai să iasă la
Blog Iasi4u [Corola-blog/BlogPost/94499_a_95791]
-
tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind cu foșnete și șoapte Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma-i dintr-o vrajă - Cum să respir, să n-o deșir? - De goliciunea apei, trupul Se rușina, din nou copil, Când lacul mă purta pe pieptu-i Ca pe un nufăr fără foi. Ne învelea, din ceruri, noaptea Cu întuneric, pe-
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot mai mult de păpădia trupului meu Hei, bestie străvezie, știu că ești undeva în preajmă poate chiar stai la aceeași masă cu mine în timp ce îmi scriu poemul ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
taină paznicului din parc despre pisoiul care chiar mârâie ca un câine și face aport. când corsetul din feșe ghipsate îi strânge prea tare pieptul și spatele tăindu-i respirația uca se gândește la sisi. așteaptă să-i simtă în preajmă valuri de păr arămiu răcorindu-i fruntea în vreme ce părul ei scăpat din cozi i se lipește jilav de obraji. o aude pe hella spunându-i cum sala cavalerilor din hofburg a devenit sală de gimnastică „așa cum e sala din casa
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
într-un verde luminat, cu cât planam mai aproape - până când am ajuns pe o pajiște foarte însorită, cu iarbă verde, tunsă și fragedă, de parcă era într-o primăvară timpurie sau într-o toamnă târzie și lungă, cu câțiva arbori în preajmă și niște pietre înfipte în pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat - pe câmpul acela atât de viu colorat, cu zări însorite, deschise până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
aerul duhnește mort în cerul gurii închise -dar nu toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea nici o suflare alături. N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era singur - Unul singur. 2. Intrigantul Jupînul Corb și Coana Vulpe erau, pe vremea aceea, prieteni nedespărțiți. Lumea îi vedea adesea împreună, stînd de vorbă, glumind, vizitîndu-se și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar ureche; nici transparență, doar gândire - încolăcirea pe stâncă cine ar putea s-o
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
aburii ies din gheizerele gnozei ca niște osanale pe ruine cartagineze și-n tabere codicele își așează ginta lăsând de strajă Septuaginta usus rei printre ferigi volatile și fulgi albi de întuneric pășește el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri precum o deșertăciune în gândul
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
fie vorba, nu știu ce mamă și-ar striga copilul cu numele complet, mai mult, cu prenumele artistic, "omul care nu a zîmbit niciodată" numindu-se în acte Joseph Francis Keaton - n.n.) ar părea omu' care rîde dacă s-ar afla prin preajmă" (p. 64). Hazul acestei cărți provine din ceea ce ar putea fi intențiile parodice ale autorului. Spun "ar putea fi" pentru că nu sînt cu totul convins că autorul și-a gîndit romanul ca pe o parodie. În textul de promovare a
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
că cele două genuri, aparent opuse, se întâlnesc într-un punct: natura umană ciuntită. Adolescenții hollywoodieni fac greșeli, dar au o morală clară care îi cenzurează; nu sunt niciodată vicioși fără motiv, au scuze. Tinerii hollywoodieni au mereu adulți în preajmă, adulți care adesea îi monitorizează într-un fel sau altul. În lungmetrajul de față, adolescenții sunt filmați izolați într-o lume a lor, cu care adulții nu au aproape nici un contact. Tinerii lui Clark sunt animalizați, nu fac decât rău
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
deosebirile nu sînt puține, începînd cu constatarea că "ei, în concediu, au chiar concediu." Cînd și cînd, apeluri salvatoare la "înțelepciunea" clasicilor: "Ce-ar zice Delavrancea față cu acești "nemți"?" După cîteva zile, între care o duminică de contemplare a preajmei, se poate întrucîtva glosa generalizator: "Una din primele constatări despre spiritul helvet se referă - cred - la orgoliul cu care îți impun legile lor. Asta nu înseamnă că nu sînt amabili cu străinii (în măsura în care un român extrovertit-primitor poate numi asta "amabilitate
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
în acest fel. La ce altceva i-a trebuit o asemenea hîrtie? Înainte de a încerca să găsesc un răspuns, să ne reamintim că în semn de adio, dl Iliescu le-a acordat decorații revoluționarilor de ogradă, de la Cotroceni și din preajmă. Anul trecut, la sugestia sa a fost înființat un Institut pentru studierea Revoluției. Mi se pare ridicol ca la 15 ani de la cele petrecute să inventezi un institut care să ia Revoluția la puricat. Ce l-a împiedicat pe dl
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
premiată o produce. A nu-ți memora visele, iată un abandon ce nu vestește nimica bun, ca să nu spunem că anunță apropiata, inevitabila catastrofă - a rupe pactul cu absurdul, ce condamnare la a nu mai înțelege nimic din ceea ce prin preajmă se petrece și unde, fie și numai în figurație - ești pe schemă. În oarecare scurgere la capitolul ludic, urmăream cu poftă în recenta carte a lui Iordan Chimet (Cele două Europe, cele două Românii, edit. "Noul Orfeu", Buc., 2004) filmul
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
presante actualități politice, dobîndesc un calm charmant, odihnitor, subminate "părintește" de ironia calambururilor. În general, Foarță gazetarul, un perpetuum (i)mobile, "fără redacție, nici reacție imediată la ceea ce numim eveniment", pornește de la "fleacuri", de la lucruri pe care le "miroase" în preajmă fără exagerată strădanie, pentru a înainta, pe firul "înnădirilor" de tot felul , spre concluzii "periculoase": " spre deosebire de Năstase, strada noastră are doar trei case numerotate par: 2, 4, 6. Anterior aceasta se chemase Dobrogeanu-Gherea, dar aflase Primăria că acesta militase pentru
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
grăitoare pentru psihologia memorialistului decît pentru personajele sale: o psihologie de-o receptivitate ieșită din comun, de-o structură acut inconformistă, izvorîtă dintr-o enormă vitalitate ce nu se putea abține de la raportarea la aspectele crude, izbitoare ale vieții din preajmă, vitalitate, a cărei primă manifestare intelectuală a fost celebrul Manifest al Crinului alb, apărut în 1928, în revista Gândirea, de-o alură nietzscheeană, prefațînd, după cum s-a remarcat, existențialismul și absurdul. Spre deosebire însă de versalitatea și amoralismul altor "guri
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
și în Confort 2 îmbunătățit, un joc de doi, cu Lucian Vasilescu, autorul unei "literaturi de bucătărie", pour le gourmets, dar, altfel, cu mirosuri grele, amestecate, care amăgesc, precum "un afiș/ de concert amînat." Fire de histrion, care-și electrizează preajma, păstrează totuși rezerve de sinceritate delicată: "Dumnezeu există pentru că mi-l aduc aminte: Se făcea tot mai mic, înghițit de astfalt și de cuvinte." În volum, Nicolae Țone este, mai ales, organizator. Merită citit fragmentul de articol care asimilează experimentul
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
domină admiratorii cu considerații artistico-literare pe care, dacă le-ar auzi un autor de bun simț, ar putea fi lovit de apoplexie. Dar Semiratatul este suficient de inteligent pentru a se asigura în prealabil că asemenea pericole nu există prin preajmă, el putând deveni stăpânul absolut al... admiratorilor și abia după-aceea să înceapă marele său festin de lider. Astfel stând lucrurile, se înțelege ușor de ce, mai ales după �89, dar și înainte, valoarea creațiilor literare a început să fie invers proporțională
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
semiratatul... De pe această poziție, cu un minim de efort și cu niște sponsorizări dublate de subvenționări din resurse reorientate sau de-a dreptul deturnate, semiratatul devine autor de cărți. Lansările volumelor se fac acum cu tot alaiul de lingăi în preajmă, care-l preamăresc pe autor, iar câte-un invitat de peste... hotarele localității prezentat de moderatorul acțiunii drept o somitate în domeniu, vorbește despre noua carte a semiratatului în așa fel încât cei de față sunt tot mai convinși că primul
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
închisoare, în anii "60, și și-a publicat amarele observații în suplimentul Aldine al ROMÂNIEI LIBERE din 3 septembrie. Aflăm astfel că fostul academician și ministru, autorul unei bibliografii vaste, figură marcantă a vieții universitare interbelice avea, la senectute, în preajmă, 25 de turnători care îi informau oral sau în scris pe ofițerii de securitate tot ce făcea și spunea "obiectivul". Ionel Necula are o judecată nuanțată despre "surse", nu e un înverșunat. El distinge în masa informatorilor mai multe categorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
aventuri de tot felul, secrete abil ascunse, frică, abjecție, frumusețe, cinism - cam ca în orice viață normală. Dar, spuneam, derularea inversă naște ocazional scene splendide: ,Treaba asta cu taxiurile galbene e cum nu se poate mai bună. Sînt întotdeauna prin preajmă cînd ai nevoie de ele, chiar și cînd plouă sau cînd se închid teatrele. Pun banii jos imediat, fără nici o întrebare. Întotdeauna știu unde te duci. Sînt grozavi. Nu-i de mirare că stăm acolo ore întregi, făcînd cu mîna
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
în genere remarcabil. M-a frapat caracterul deschis, tolerant, nerigid al dezbaterilor. Nu s-a efectuat un inventar scotocindu-se prin arhive prăfuite, dezvelindu-se o mumie, ci s-a pornit un dialog cu un contemporan, ca și cum ar trăi în preajmă, deloc stingher prin transplantarea în altă epocă. Prea puțin s-a demodat. Și azi multe teatre includ în repertoriu piesele vestite, desțelenind drumul lor spre actualitate. Peste tot se observă respectul față de modelul clasic, intervine și controlul modernității, care retează
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]