130 matches
-
a pus băsmăluță pe cap și a intrat în rolul unei precupețe îndârjite, hotărâtă să negocieze la sânge legumele pe care trebuie să le vândă într-o cantitate cât mai mare, într-o zi toridă de vară. Andreea Manta, mare precupeață la o tarabă din Piața Progresul din București, burdușită cu roșii, ardei și castraveți, a fost nevoită să-i mulțumească pe toții clienții care și-au dat brânci să vadă minunea și să poată cumpăra ceva de la vedeta emisiunii “Nuntă
Andreea Mantea, o precupeață îndârjită cu băsmăluță pe cap () [Corola-journal/Journalistic/22328_a_23653]
-
ia din frigider berea mai rece, doctorul scrie rețeta mai citeț, funcționara de la poștă te caută mai grăbit în registre, agentul de asigurări decontează mai mult din avaria la mașină, profesorul e mai indulgent, hair-stilistul alege o tunsoare mai avantajoasă, precupeața pune, de la ea, două mere în plus, măcelarul îți taie bucata cea mai frumoasă, librarul îți recomandă cartea cea mai bună, iar florăreasa îți adună în buchet trandafirii fără spini. M-am gândit să vă spun asta ca să vă conving
Vorba dulce mult aduce, da’ să vezi cât aduce zâmbetul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20915_a_22240]
-
Mircea Mihăieș Nu Știu dacă cei șase mii de milogi care s-au călcat în picioare la chermeza lui Vanghelie erau cu adevărat profesori. Din imaginile văzute la televizor, păreau mai degrabă o adunătură năucă de precupeți și precupețe, rătăciți la Pavilionul Expozițional între două mărunte tranzacții cu morcovi, pătlăgele și păstârnac. Femei chiuitoare, cu fețele invadate de-un extaz cvasi-sexual, și bărbați cu cămășile leoarcă se încinseseră în hore incoerente, ce aduceau aminte de noaptea Valpurgiei, și nu
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
preț de câteva secunde, ca și cum ar fi așteptat răbdător răspunsul la întrebare, dar fotograful încercă să uite de durerea de cap și privi în jurul său, afundându-se, fără să știe, într-un decor temporal aflat la multe secole în urmă... Precupețele își laudă marfa pe diferite voci, un bărbat cu perciuni stufoși care ies de sub o pălărie neagră, țuguiată, cu boruri largi, taie o găină, iată satârul, lama sclipește, tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
G. Călinescu și Petru Dumitriu), relativizând și intersectând perspectivele personajelor ce dau versiuni despre ceilalți și variante creditabile despre sinele confesorului. Valorizarea alternativă a cotidianului și a idealului, a politicii mari și a intrigii amoroase, a limbajului jos, bârfitor, de precupeață, și a limbajului înalt, de interpretare intelectuală, insuflă romanului Dimineață pierdută un ritm cuceritor.
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
-mi mai spui de azi încolo draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse Doina pe un ton voit calm, dar în care mocnea un foc în stare să incendieze un oraș întreg. Bănuind că soția lui a ajuns să dețină dosarul incriminării sale, negăsind nici un punct de sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventura. O zi - atât a mai rămas până la Întâiul Pas. Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu mulți saci umpluți cu același fel de marfă. știi să alegi ardeii iuți, dintre toți cei pe care-i ai aici? Da. Am nevoie de o pungă de ardei, numai foarte iuți. Da. Se poate. Alege, o rugă Licurica. Precupeața îi alese o pungă. Plăti.Se duse acasă. Încercă fiecare fruct. Bună marfă! După încheierea degustării, aproape că nu-și mai simțea limba. Puse totul la fiert. Într-o oală mare, cam de zece chile. După clocotul necesar, strecură fiertura
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
câte zeci de ori este pomenit pe toate canalele și la toate posturile de radio. Și în ce contexte! Un fotbalist a marcat un gol: adrenalină. Un student a picat un examen: adrenalină. Un tractorist bea o bere: adrenalină. O precupeață și-a vândut castraveții... Un polițist era cât pe ce să prindă un găinar. Un elev dă la moacă unui coleg. O cucoană își mărește bustul. Un puști la grădiniță n-a făcut pipi în pantaloni: adrenalină, adrenalină!... Nu simțiți
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
Columnă". Badea Cârțan, în martie 1986, ajuns la Roma, a adormit fericit, în straie populare românești, lângă Columna lui Traian, iar când s-a trezit a doua zi, dimineața, în jurul lui erau strânși o mulțime de gură-cască: polițiști, pompieri, măturători, precupețe... Presa din Roma scria în ziua următoare: "Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci". Potrivit romaniaistorica.ro, într-un interviu acordat revistei "Poporul român", Gheorghe Cârțan povestea: "De trei ori
Trist: Opincile lui Badea Cârțan zac în necunoaștere, într-o găleată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79216_a_80541]
-
că o reformă a educației poate reuși în condiții de austeritate. Ministrul Funeriu crede contrariul. Sunt convins însă că împărtășim măcar un lucru, și anume ideea că o reformă a educației nu poate fi formulată cu superficialitatea cu care vorbesc precupețele din piață. Altfel, ajungem nu doar la o reformă fără bani, ci și la o reformă fără formă", conchide el în acceași notă de ironie. Coaliția discută luni legea prin care salariile profesorilor sunt plafonate și se stabilește că drepturi
Preda, despre legea privind salariile profesorilor: E plină de formule goale de sens şi de greşeli () [Corola-journal/Journalistic/48801_a_50126]
-
kitschul la rang de artă, așa cum o face rococo-ul. Filmul lui Alexandru Maftei încearcă această simbioză dintre melodrama turnată în sirop gros de zahăr ars și horror-ul gotic menit să smulgă unui public terifiat un țipăt onest de precupeață pișcată de fund. Cum și titlul o invocă, Domnișoara Christina (1936) este o ecranizare după romanul omonim (după alții nuvela) al lui Mircea Eliade. Romanul a mai fost ecranizat de către Viorel Sergovici în 1992 cu Adrian Pintea în rolul lui
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
Transnistria, să nu ne spulbere Crivățul, să nu ne descoasă trufașa Coasă... Cu inima în formă de Cruce în urcare cu heruvimi pe Dealul cu măslini și asini... În apropiere, lacul și codrul. Ciricul și Veneția triștilor. Piața Chirilă și precupețele indo-europene. În zare, mahalaua celestă a magiștrilor Ion Creangă și Mihai Ursachi Ianuarie. Trec, bacovian, convoaie mortuare. În fum de cădelniță, dinspre Vale spre Deal... Bahluiul visează Dunărea. În Valea Pogor, pe umărul bustului de bronz al lui Caragiale mierla
Din Vale spre Deal by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2904_a_4229]
-
care demonstra că a fost alergică la citit, îi lămurea pe doi consăteni că s-a privatizat. La întrebarea curioșilor, unde are magazinul, privatizata le-a răspuns, invidioșilor, că nu are un spațiu anume, deoarece face comerț ambulatoriu. Ignoranții din fața precupeței nu știau că, privatizare înseamnă că ai cumpărat ceva din proprietatea statului, o fabrică, un magazin sau altceva, iar diferența dintre ambulant și ambulatoriu este imensă. Nu are nicio legătură comerțul efectuat din mers, cu marfă în sacoșă, față de asistență
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Martie, a făcut infarct. Aș face și eu un atac cerebral, ceva, dar nu am nici o pilă la vreun doctor, să-mi dea concediu medical. Să mă plimb cu punga de ghiocei prin birou și să-i împart ca o precupeață, în timp ce ele ciripesc, ca apucatele, “Vaaai! Ce drăguț, mulțumesc, Eschileee!” și mă pupă, țoc, țoc? Să mă mozolească și să mă umple de ruj un birou de 48 de femei??? Nu pot să trăiesc așa ceva. Dacă nu m-ar fi
Ziua în care toţi bărbaţii trebuie să dea ghiocei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18569_a_19894]
-
voi distruge însă pe nici unul, așa cum intenționam cândva. Să rămân cu plebea? Cu rândașii de la Hipodrom? Cu hoțomanii de crupieri? Cu croitorii? Cu cizmarii? Cu învățătorii, aproape analfabeți? Cu răcanii și cu ofițerii, care privesc lucrurile prin cătarea puștii? Cu precupețele? Cu bețivanul de Erou? Despre Doctor am auzit lucruri care m-au pus pe gânduri. Vrea să descopere nervul optic atribuit celui de-al treilea ochi! În loc să se îngrijească de sănătatea pacienților, își consumă energiile aiurea, pentru că nu doar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de junii meșteșugari și până la o anumită vârstă nu o duceau rău. De regulă, o regulă bună, căsătoriile se făceau între tineri de aceeași condiție socială. Când un palid marchiz lipsit de experiență s-a îndrăgostit lulea de o preafrumoasă precupeață și-a luat-o de nevastă, trecând peste blestemul părinților și-ai celor de pe canalul lui, orașul a râs cu lacrimi, căci în alaiul nupțial gondola sărmanei fete era spartă și perechea era cât pe-aci să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy Strauss. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
său. Un act de mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei ziduri. Căci spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru cei care nu erau prea pretențioși. Galițele, adică păsăretul, găini, rațe, gâște, curci, se vindeau numai vii pentru a-și păstra prispețimea. Frăguțe, mure, coacăze, agrișe se vindeau cu cană... sau în cornete de hârtie. Prin piață circulau diferite precupețe care ofereau celor însetați „Apă-rece”, iar celor bolnavi „Nadái” (lb. mag.) adică „lipitori de pus pe spate”, care mișunau într-un borcan cu apă purtat cu grija de vânzătoarea ambulantă... Mai apărea prin zonă și câte o nană cu o
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
vicarul din Gyula. De la vecinele mele am aflat că de câțiva ani se organizau astfel de ieșiri. “Să știi tu, Corina dragă, că Viena-i un oraș, nu o țară!” mi-a povestit într-o zi tanti Florica, o țanțoșă precupeață, vecină cu mine...de când mă știu. Mândră de graiul ei încă bihorenesc, mi-a zis, ca la carte, tot ce aflase de la “popa Pepi” despre Viena, deși ea e trecută de ani buni la penticostali. Atunci, după Revoluție, mânați de
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
sfânt, Și iubesc..printr-un spiritual neîntinat, Emițând-o în stratosfere far’a fi pătat.. Ascultând acea melodie a omului blând, Având și-un orgoliu ce-a fost scăzând, Gândind dinainte doar după aparențe, Am scăzut în mine după idei 'precupețe'... Mi-a cânta-o și mie cu acei ochi senini, N-a zis nimica, altu o fi zis că sunt senili, Dar el doar m-a privit, mâna mi-a luat, În final a zis: ’trebuie doar - ascultat!’ Sunt oameni
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
ei...” de-o înghețată, de-un fruct”! Îl privesc cum își leagănă coapsele printre mese. Are mersul unei mame...al unei casnice ce „trăiește pentru copiii ei”. Ce o fi în sufletul lui? “Las caisele de 10 lei?” mă întreabă precupeața mea. „Da! El de cât a luat?” “Ia mereu 2 kg ... oricât ar costa.” ... 2 kg ... 2 copii ... zeci de griji ... mici și mari ... zilnic! Timișoara, 05.07.2012 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Un tată... special! / Corina Lucia Costea : Confluențe
UN TATĂ... SPECIAL! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344474_a_345803]
-
carnet, uitându-se lung pe pereții acoperiți cu afișe din filme. De apelat la serviciile sale de psihiatru, nici muște, dară-mi-te oameni, ca să nu mai vorbim de femei! E drept, la început, luându-se după firmă, veniră niște precupețe să-i vândă borș, cartofi, varză murată, sau semințe de bostan, deoarece ele au un fler nemaipomenit de a descoperi fraieri cu posibilități. Au mai năvălit apoi cerșetorii, cei care vindeau lucruri furate și chiar niște indivizi ce-i propuneau
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
Mă duc chiar azi să vorbesc cu preotul paroh. 22 - Bine, b[rbatee! Să-i spui părintelui să încălzească puțin apa din cristelniță. Să nu răcească copilul, că tare plăpând este. - Îi spun... După utrenie, la care participase negustorii și precupețele ce se pregăteau să vândă pe stradă lapte, iaurt, bragă și zarzavaturi, generalul Macedonski s-a dus în fața altarului și i-a făcut semn preotului paroh Gheorghe Marin. Acesta i-a întins cădelnița diaconului și s-a apropiat de general
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]