602 matches
-
cu care se desprinde de plutonul veleitarilor și devine un autentic poet. Prezentul volum certifică această autenticitate și evidențiază virtuțile poetice ale unui autor tot mai cunoscut.” Un număr de 64 de poeme ne propune Vali Orțan în volumul „Glonțul predestinat”, Editura Grinta, Cluj Napoca. Marian Drăghici „l-a citit” cel mai bine pe autor: „Vali Orțan, băiat fundamental trist, și-a făcut mai întâi nume de epigramist. De la epigramă la poemul liric, saltul este interregn, de la nume la renume, de la nimfă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
mai întâi nume de epigramist. De la epigramă la poemul liric, saltul este interregn, de la nume la renume, de la nimfă la fluture, sau, ca să ne întoarcem un pic la sat, ca de la piatra din praștia lui David, pentru Goliat, la glonțul predestinat.” Antologia de cultură, literatură și artă „În bătaia peniței”, Galați, apărută sub oblăduirea Anei Cristina Popescu, Adrian Popescu, Simona Petronela Mîțu și Ion Turnea ne propune materiale publicate în cele patru numere ale Revistei on-line de cultură, literatură și artă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
bine și decurgeau așa de agreabil, în casa Halippa". în locuința Drăgăneștilor de pe bulevardul Catargi se află un salon special amenajat pentru muzică și echipat chiar cu o orgă. Aflăm încă din romanul precedent, Fecioarele despletite, că vila Drăgăneștilor e predestinată a găzdui muzica sacră. Vizitată de prietenele familiei, Mini și Nory, ea le face impresia unei impunătoare catedrale: "o cameră imensă, luminată searbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă (...) Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de sângele fierbinte al celor douăzeci de ani câți număram în 1965. {i deodată am redobândit imaginea de neuitat a Marinei (nume parcă predestinat) Greceanu, încă mai tânără decât mine, înaltă, sveltă, blondă cu păr lung ondulat, pe plaja nudiștilor numită și "la golfuleț". Nu ea, ci imaginea ei neștearsă, în desăvârșita și pura-i nuditate statuară la vârsta cea mai încântătoare a fetelor
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Nord. Absoluta autoreferențialitate Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât un privitor ca la teatru întruchipând desăvârșit nepăsarea modelatorului față de malformațiile propriei sale creații; o recreație sau procreație în hazard și parcă predestinat cantonată în plictis și indiferență necondiționate ce nu te provoacă nu te-ndeamnă nu te cheamă nici la consimțiri nici la contradicții. Altădată însă îmi spun că Existența lui Dumnezeu n-ar fi decât un Cuvânt pe care uneori ezit
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
să-mi fie cu iertare. @i.f. nu cred, nu pot să cred că dl. pleșu a spus-o serios! ironia domniei sale este uneori atât de fină încât e greu de perceput! oricum, “stânga” pare a fi un nume ridicol predestinat (sic!)! Cum poate fi o femeie păstoasa? :)) Există și femei spumante? Sau poate abrazive? Acest “haiku” elastic și carnavalesc al domnului scriitor m-a complexat teribil.
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
înainte a ajutat la împiedicarea încheierii armistițiului propus de mareșal cu condițiile deja acceptate de ruși, cănd “Brutus” de fapt a vandut aceeași națiune hoților din est? Felicitări ! Mă întreb, cum unii dintre noi pot susține afirmațiile președintelui cu nume predestinat? Uite, asta e unul din momentele în care furia-mi trece de limita marcată strident cu liniuța roșie. Domnul Băsescu își permite să-și dea cu părere despre ce vrea dânsul. E bun și-n fotbal, sfătuitor bun și la
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
româniei literare în schimb o parte a creierului meu e oxigenată de fragmentele de gândire liberă înmagazinate acolo prin timp m'am metamorfozat în memoria ambulantă a revistei uniunii scriitorilor din românia sunt mefient față de ordinator parcurg tărâmurile și experiențele predestinate încărcat subconștient de texte din subtextul conștiinței culturale române vreau să fiu înmormântat acolo unde m'am născut o victimă a fetișizării cuvântului tipărit veți zice un idealist în simbioză aeriană cu o publicație poate și fiindcă titlul ei atestă
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
plătește ici-bas). Sau, mai sigur, e un limb perpetuu. Eternitatea o purtăm (sau o putem purta) în noi; la fel si prăbușirile. Dar daca microcosmosul e o mise-en-abîme a macrocosmosului (ceea ce putem traduce și prin faptul că prăpastia ne e predestinata), inseamna ca si catastrofele și veșnicia există și independent de noi și în afara noastră. Cum altfel? Nici o înălțare a omului (chiar dacă, poate, s-ar impune, mă tem că nu-l pot scrie totuși cu majuscula inițială) nu implică o aplatizare
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
temperament pe masura și cu o energie demențiala. Cale de un film, Lola aleargă cu disperare prin Berlin. E îndrăgostită, si de această fugă depinde viața iubitului ei. Lola e jucată de o actriță de mare forță, Franka Potente (nume predestinat; dar, în paranteză fie spus, posesoarea numelui nu vorbește deloc italiană). Așa cum, pe vremuri, o generatie s-a regăsit în Rebelul fără cauza, să zicem, publicul tînăr al Germaniei anului ^98 și-a adjudecat Lola; filmul a avut un ecou
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
dispară,/ Printr-o fereastră putredă pătrunde înăuntru/ Tot ce e putred afară" (Pastel I). În acest plan al oscilației între viață și "dispariție", nescutit de o putrefacție umidă, prelungită, poeta se simte fantomatică, atrasă însă în continuare de telurismul său predestinat, sălbatic: "umblam prin cerul gol la fel ca pe pămînt/ nu mai știam de nimeni uitasem cine sînt/ Care este natura acestui Eros ținut în cumpănă de tentația anihilării ființei? E una marcată de descompunere, tinzînd a trece în anorganic
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
De pildă, momentul în care dictatura regală, a lui Carol II-lea, a dus la desființarea unor publicații și la suspendarea unor semnături: drept care un D.I. Suchianu nu mai semnează, în "Cinema", fiind înlocuit cu un semnatar fad, cu nume predestinat: I. Golea!... În dreptul anilor '49-'50 citim, din nou, o constatare care se potrivește, perfect, și zilei de azi: "Absența oricărei publicații de profil (...) reduce cu atît mai drastic critica la ziaristica de serviciu"... În anii '50, cînd lupta de
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
nevoie de nici o mină de ajutor, descurcîndu-se de minune singură". Iar dacă fanatismul este antiteza rațiunii, atunci e logic, natural, ca propovăduitorul acestor adevăruri să fie el însuși cît mai puțin fanatic, dovedind și dovedindu-si că are o inimă predestinata bunătății omenești, ferecata pentru orice manifestare de intoleranță spirituală. Forță dragostei se cuvine a înfrînge forță urii! Umanismul este și trebuie să fie liantul care înlătura dezbinarea și prigonește războiul, excesele, iraționalitatea. Erasm declară în spirit creștinesc: "Chintesența religiei noastre
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
milioane de martori și cu zeci de mii de complici. Sigur, în tristă lui sete de glorie, Miron Cozma a depus toate eforturile pentru a ieși cât mai în față, ca împins de resortul autodistructiv al celui care se crede predestinat unui mare destin. În realitatea, el n-a fost decât unealtă oarbă a unor forțe mult mai subtile decât va putea el în veci să priceapă. În clipa de față, Miron Cozma trăiește o uriașă dramă: iată, omul care l-
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
două județe sunt de fapt autonome". îngrijorat, citești cu inima cât un purice articolul. Cauți "românii îngrijorați" - toți românii din Covasna și Harghita, după cum se înțelege din titlu! -, însă nu dai decât de fraza debilă a unui savant cu nume predestinat, Ioan Lăcătușu: "Un specific al județelor Covasna și Harghita îl reprezintă existența unui electorat stabil și disciplinat al UDMR, fapt care determină perpetuarea sa inexorabilă la putere pe plan local, indiferent de alternanțele la putere pe plan național. în această
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
trecute, când d-na ministresă Andronescu a devenit vedeta unei superproducții la fel de palpitante, a casei de filme �Ministerul și clientela". Evident, sub un titlu-remake, Bătălia pentru manuale". Alături de bruna ministresă apar, în roluri episodice, personaje așteptate (precum domnul cu nume predestinat, Molan), dar și neașteptate, precum primul-ministru. Acesta din urmă, ca agent de promovare al unei pelicule ce spune multe despre modul de funcționare al societății și administrației de stat românești. Puțină istorie: după cum dl. Năstase nu-și mai amintește, una
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce transformase țara în lagăr de exterminare
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar, pe stradelele dintre palate, din
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
mele, avertismentul lui Gide: "Să nu mă bizui niciodată, într-o operă nouă, pe avîntul luat în cea precedentă, pentru fiecare operă nouă să-mi cuceresc un public nou". Sigur, cu ceva total nou nu poți veni... Amprenta... Da, amprenta... predestinată. Lucrările de-acum se înscriu, cumva, în figurația ce s-a întrupat în expoziția mea din 1999 de la București, de la Galeria Orizont, care a produs, cred, oarecare impresie: niște făpturi, niște desculți ai lumii, care merg și tot merg și
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute. Pînă și numele protagonistului imberb - extraordinarul Patrick Fugit - pare predestinat, amintind dictonul latin "Fugit irreparabile tempus", pe care filmul încearcă să-l contracareze. În urmă cu ani, el însuși reporter muzical, scriitorul și regizorul scenarist Cameron Crowe (Say Anything, Single, Jerry Maguire, Single Video Theory) își dorea de multă vreme
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte franțuzească (participarea elvețiană fiind la nivel de peisaje și, evident, de bani): "Les destinées sentimentales", regia Olivier Assayas - povestea lui Jean - fost pastor, devenit fabricant de porțelan - și a Paulinei - predestinate sentimental să se întâlnească și să conviețuiască mai bine de trei decenii, în ciuda unei societăți protestante, dezaprobatoare. O Emmanuelle Béart oarecare, deși în rolul principal, și o Isabelle Huppert excelentă, deși într-un rol restrâns ca durată și importanță. Aceeași
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
nouă persoane (cîțiva care aveau vize, cîțiva care aveau mari relații și o femeie care urma să nască). În familia vapoarelor scufundate, cîtă deosebire între falnicul Titanic, destinat succesului și scufundat rapid, într-o spectaculoasă catastrofă, si jalnică Strumă, epavă predestinata morții, după o agonie lentă, imaginata, parcă, de un scenarist nebun sau sadic. Dacă nu excelează prin originalitate, autorii filmului excelează prin tenacitate și disponibilitate. Disponibilitatea de a ataca un asemenea subiect, cu un suport documentar nebulos și fragil. Tenacitatea
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
râd în canatul ferestrei inimilor care nu întâmpină cumpene la intersectările voioșiei cu iubirile! Pe acest iureș de fiori sufletești izbucnesc ardoarea, umorul și cântecele tinerești în sitcomul „Cheia Sol”, cu regie și scenariu semnate Carmen Fulger Roșca. Întocmai numelui predestinat, sitcomul „fulgeră” o ambianță adolescentină, printre nori veseli, ferestruiți de soarele muzicii, jocului, umorului, din 9 aprilie (2015), când, la ora 21:30, TVH, va oficia lansarea ceremonioasă. „Adolescența, un subiect major aflat și în atenția serialului „Cheia Sol”. Cine
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
chemat și pe el pe munte și dacă acesta nu ar fi venit, Camelia n-ar fi încercat - atunci când a căzut în prăpastie - să se oprească și cine știe ce s-ar fi întâmplat? Râpa pe care alunecaseră avea și un nume predestinat, “Râpa diavolului“, pentru că mulți își găsiseră sfârșitul în ea, fiind un perete drept de stâncă, care începea exact unde se opriseră. A doua zi, Camelia se trezi ca și cum nimic deosebit nu se întâmplase în ziua precedentă. Ca de obicei, Camelia
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
de care s-a făcut vinovat Popa Grama?" se întreabă aparent serios pamfletarul. Răspunsul vine imediat, agravat de ironie: "Păcat împotriva sfântului duh, fără îndoială. Căci sfântul duh dacă sălășluiește undeva, atunci el sălășluiește în inima și în creierul creatorilor predestinați. Popa Grama însă, care, împintenat de un vis nerod își depășește zelos rolul normal de profesionist și salariat al unui pretins adevăr cu A mare, era cel din urmă în stare să-și dea seama în chip dezinteresat de înalta
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]