800 matches
-
viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori el este, în substanța sa, o centrală generativă a imaginarului". Teza de căpetenie pe care mizează criticul de la Vatra e cea a "preeminenței acvaticului asupra teluricului". Apa devine, așadar, cheia de boltă a creației lui Ion Pillat și pentru a-și argumenta unghiul de vedere, Al. Cistelecan se adresează nivelelor "pulsatile", "sub-ideologice" "sub-ideatice" și "sub-formale" ale textului. Delicios detectivistic, d-sa declară: "Curiozitatea
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
amintitului "principiu" organizator, ba chiar face totul pentru a-l oculta sub imperiul adeziunilor de ordinul ideologiei literare. Pornit, așadar, în căutarea "nivelelor 'pulsatile', sub-ideologice, sub-ideatice și sub-formale ale poemului", autorul studiului scoate la iveală numeroase probe care argumentează în favoarea "preeminenței acvaticului asupra teluricului", chiar și în etapa de acumulări ale experienței poetice inițiale, prin punerea în lumină a motivului unduirii, ca modelator al materiei telurice, a ceea ce numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
o modalitate ordonată, planificată, de a dezvolta o intuiție într-un lanț de imagini previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă abilitate și finețe în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
indifferent de unde vine tăria sau pe ce se întemeiază ea. În definitiv toți sunt niște învingători”. La al treilea nivel de lectură, s-ar situa antiteza, adică, potrivit traseului analitic pe care l-am adoptat (la sugestia imperioasă a textului), preeminența componentei spirituale a persoanei și a înfăptuirilor sale. Toți cei răspândiți printre străini, ca și soții Chendea, trăiesc, neclintit, în zariștea ortodoxiei, completând, împlinind nelimitarea orizontalității civilizatorii cu verticalitatea abisalității luminoase a credinței: mama s-a emoționat, se uimi Bogdan
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
și în imaginea vizionară un implicit rațional, raționalizabil, adică, prin lectură.mai întâi ne emoționăm și numai după aceea înțelegem, dacă e cu putință.Însă, înclin să cred că emoția nu trebuie considerate ca două momente separate în receptarea poeziei.Preeminența poate fi recunoscută în cadrul unei simultaneități.. Emoția se poate dispensa de înțelegere, dar înțelegerea nu se poate dispensa de emoție. Fără emoție, înțelegerea poeziei este pierdută. În imaginea vizionară emoția este anterioară înțelegerii, deci, implicit în înțelegere. Schimbarea copernicană pe
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Cultura orașului rafinează fabulos simțul pentru forme și își adjudecă în cele din urmă culminații inegalabile de ordin estetic. Apare semnificativ în acest sens că Brâncuși răstoarnă multimilenara definiție a sculpturii ca limbaj al formei, printr-o operă ce afirmă preeminența limbajului materiei în plastică. Sculptura, pentru el, se cere a fi precumpănitor limbaj al materiei, nu limbaj al formei. Se cuvine a recunoaște sculptorului meritul de a fi lansat, începând încă din din 1907, un program artistic de o pondere
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
aplicate, metodice și necruțătoare ce corectează această reprezentare fals-organicistă (sau, și mai grav, triumfalistă) a trecutului nostru "literar". Punctul de vedere comun este că numai falanga protocronistă ar fi culpabilă pentru această gravă rătăcire intelectuală a scornirii de precedențe și preeminențe. Din examenul autorului, ca și din cel făcut de Mircea Martin în G. Călinescu și "complexele" literaturii române, se vede însă că "obsesia umplerii golului", "inducerea senzației de avuție", înmulțirea artificială a curentelor, școlilor, direcțiilor și conceptelor, inventarea miturilor fondatoare
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
destin excepțional. Născut la 1819, în familia unui boier de a doua categorie, urmează cursurile Colegiului Sfîntul Sava, se entuziasmează de idealurile proprii generației, se înrolează în armata română incipientă, studiază mai tîrziu în Franța: traseu tipic de pașoptist muntean. Preeminența lui se schițează doar atunci cînd, paralel cu studiul stăruitor, trece la acțiunea directă și se implică într-un complot politic riscant, așa cum nici unul dintre colegii săi nu avusese îndrăzneala să facă. De acum încolo, încearcă să-și pună de
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
pune accentul pe calcule și pe formule în defavoarea imaginii, reprezintă ipostaza iconoclastă a gîndirii. Astăzi, omenirea se află într-o zodie iconoclastă, căci genul dominant de gîndire e cel algebric, și nu cel geometric. "Iconoduliei i se asociază, în matematică, preeminența geometriei, în timp ce iconoclastiei i se asociază preeminența algebrei. În știință, sunt două mari tipuri: tipul algebric și tipul geometric. Tipul geometric face figuri ca să priceapă, tipul algebric face calcule ca să evite eroarea. Grecii țineau de tipul geometric/iconodul. Mutația modernității
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
în defavoarea imaginii, reprezintă ipostaza iconoclastă a gîndirii. Astăzi, omenirea se află într-o zodie iconoclastă, căci genul dominant de gîndire e cel algebric, și nu cel geometric. "Iconoduliei i se asociază, în matematică, preeminența geometriei, în timp ce iconoclastiei i se asociază preeminența algebrei. În știință, sunt două mari tipuri: tipul algebric și tipul geometric. Tipul geometric face figuri ca să priceapă, tipul algebric face calcule ca să evite eroarea. Grecii țineau de tipul geometric/iconodul. Mutația modernității a inversat geometricul cu algebricul, după cum se
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
acestui fapt, nu mai numesc nimic, căci a numi implică un perpetuu sacrificiu al numelui în favoarea obiectului numit, ori, pentru a vorbi ca Hegel, numele își relevă inesențialul, în fața obiectului care este esențial" (Ce este literatura?). Maurice Blanchot, dimpotrivă, pro-clamă preeminența cuvântului în raport cu lucrul despre care se pronunță. Numind un lucru, spune el, îl faci al tău, dar îi și anunți moartea... Așadar, cuvântul însuși, instrumentul esențial al poetului, devine o oglindă deformatoare, o mască ubicuă, în permanentă glisare pe axa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
2000 a însemnat, din punct de vedere psihologic, o mare barieră. La acel moment, opinia publică de aici și de aiurea imagina scenarii cu amprentă amenințătoare asupra viitorului apropiat. Oricum, dincolo de aceste scenarii, anul 2000 a adus cu sine o preeminență a schimbării globale sau, mai bine spus, a presiunii constante spre schimbare. A devenit deja un loc comun sintagma "trăim într-o lume în continuă schimbare". Și, într-adevăr, această scurtă perioadă de aproape 20 de ani a adus în
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și Schein susțin că în psihologie erau deja utilizate concepte cu aceeași identitate semantică și ideatică și, prin urmare, preluarea culturii în psihologia organizațională a fost doar un efort de denominare. Convertirea managerilor și practicienilor anilor '60-'70 la ideea preeminenței indivizilor în influențarea eficienței organizaționale a statuat interesul pentru un nou domeniu, care a început să devină din ce în ce mai autonom, mai recunoscut. Anii 1980 au însemnat pentru cultura organizațională dobândirea unui statut în studiile organizaționale și de management. Înainte a aborda
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
până acum are de pierdut, ci locul poeziei care se va scrie de acum încolo își pierde rangul între genurile literare, chiar dacă nu vrem să recunoaștem. Nu mai putem vorbi despre întâietatea poeziei față de proză și teatru, așa cum vorbim despre preeminența liricului în romantism și în comunism (adică în neomodernismul nostru, ca să folosim noțiuni din aceeași sferă). Aceasta înțeleg prin căderea în rang a poeziei, fenomen notoriu de mai bine de o jumătate de secol în întregul Occident. Inevitabilul se produce
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
claritate. Iar o asemenea revizuire sau reîmprospătare a unui concept ține în bună măsură de un tip aparte de promovare, acționând - tectonic, aș zice - în contra módelor. Stricto sensu Pornind de la observația, de un absolut bun-simț, că în chestiunea formelor fixe preeminența metricii a condus la o anulare a planului semantic, că se trece atât de ușor peste ritm, rimă și dispunere strofică, încât acestea par a fi doar niște opțiuni aleatorii, cercetătoarea clujeană reia, pe urmele lui Seymour Chatman, cea mai
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
pe care i-a trăit. Comparația dintre Asachi și Heliade s-a făcut la noi dintotdeauna, cu sublinierea în context a marii celebrități dobîndite de Heliade. Refăcută astăzi, după cunoașterea completă a dosarului și după evaluarea exactă a dimensiunii fiecăruia, preeminența lui Heliade în defavoarea mai vîrstnicului său coleg se justifică din ce în ce mai puțin. între autorul introvertit al unei opere poetice de reduse dimensiuni, cum a fost Asachi, și bulimicul Heliade, preferința unui cititor din secolul XXI nu mai înclină automat spre acesta
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
venite preponderent dinspre școala americană de dans - Merce Cunningham, Alwin Nicolais, Carolyn Carlson etc. - în anii '80 a căpătat propria sa identitate, în cadrul căreia, așa cum arată critica franceză de specialitate, s-a pus accentul pe dimensiunea intelectuală a dansului, pe preeminența corpului care în scriitura coregrafică se substituie textului teatral, la care se adaugă diversificarea, apărând dansul de autor, precum filmul de autor, datorită căreia se identifică astăzi atâtea direcții câți coregrafi. În această ultimă fază amintită - în al cărei creuzet
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
Virgil Mihaiu Ceea ce frapează, de la prima descindere, în lumea lusitană e preeminența arhitecturii. Îmi pare că, dintre toate artele, aceasta deține aici supremația - iradiind din metropola Lisabona (acum vreo jumătate de mileniu, capitală a lumii!) nu doar către Porto, Guimarăes, Coimbra, Tomar, Sintra, Évora, Santarém, Braga, Viseu, Aveiro, Viana do Castelo, Bragança
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
clipa de față, modificarea raporturilor de forță dintre diferitele cîmpuri este atît de radicală, încît, tot mai mult, cri-te-riile de evaluare externe - faptul de a fi invitat la emisiunea lui Pivot, consacrarea în paginile revistelor ilustrate, portretele închinate - își impun preeminența în fața judecății egalilor. În cazul unor discipline aparent mai independente - precum istoria, antropologia, biologia sau fizica -, arbitrajul mediatic începe să devină cu atît mai important cu cît obținerea de credite poate să depindă de o notorietate despre care nu se
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
al boemei; biografia deloc academică, împărțită între serviciul poștal american și sinecura permanentă oferită de editura The Black Sparrow; scriitura directă și neartificioasă, privită ca o binemeritată dietă; melodrama discretă a leucemiei care l-a ucis la 74 de ani; preeminența asupra mult mai mediatizatei generații Beat; limbajul dezinhibat care pare să justifice exploziile și expedițiile pansexuale ale ultimei perioade, mai cu seamă în poezia feminină; autenticitatea care trece nepăsător prin filtrul desindențelor ajungând la inconsistentul, dar clamatul, autenticism; ironia pulsatilă
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
de temelie ale regulilor; dimpotrivă, devin laxe, iar granițele între acceptat și neacceptat sunt ușor de schimbat. Faptul că regulile nu au o aplicabilitate clară, ci sunt mai degrabă ghiduri generale de comportament este, în acest sens, o consecință a preeminenței unor reguli foarte simple de luare a deciziilor colective . Într-o formulare generală, un alt dezavantaj al apelului la regula unanimității este că aceasta favorizează așa-numitul comportament strategic al membrilor grupului. Altfel spus, în procesul de negociere fiecare va
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
ocupațională, se situează populația urbană din București, Transilvania și Muntenia. Fenomenele de modernizare și urbanizare aduc cu ele o restrângere aspațiilor identitare. Bucureștiul, spre exemplu, nucleul de maximă concentrare urbană a țării, este locul în care se înregistrează o maximă preeminență a loialităților comunitare față de cele regionale. Cu mai mică intensitate, o loialitate comunitară superioară celei regionale se manifestă și la populația urbană din Banat. Dacă este evidentă existența unor diferențieri regionale ale legăturilor identitare, nu la fel de clară este sursa lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
internațional, prejudecată de factură pozitivistă, anume: că normele de reglementare a raporturilor juridice internaționale se Întemeiază «exclusiv» pe voința colectivă a Statelor ce aderă la aceste norme. Concepția respectivă că rațiunea felurită, diversă, ar implica Între State „un raport de preeminență și de subordonare (adică unul dintre ele ar comanda altuia!) nu rezistă criticii reale! Aceasta, pentru motivul exact că aici, nu este vorba despre o expresie unilaterală de voință, ci despre o necesitate rațională care se impune tuturor”. „Suveranitatea Statului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să-l citez pe Mathias Delcor: Testamentul lui Abraham pare să polemizeze cu Testamentul lui Iov; într-adevăr, această din urmă scriere îl împodobește pe omul sfânt cu toate virtuțile, până acolo încât lasă impresia că Iov are o adevărată preeminență asupra sfintelor personaje din Vechiul Testament. Or, tocmai împotriva acestui lucru protestează Testamentul lui Abraham, care transferă asupra patriarhului unele trăsături ale legendei lui Iov. Trebuie așadar să presupunem că Testamentul lui Abraham a văzut lumina zilei puțin timp după Testamentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorba despre sacrificarea rolului eminent al Israelului în favoarea națiunilor, ci despre integrarea tuturor națiunilor în planul conceput de Dumnezeu pentru mântuirea poporului ales. Istoria Israelului nu există în afara istoriei universale. Dar noua creație are în centru Ierusalimul, păstrându-se astfel preeminența Israelului. Viziunea asupra istoriei este, într-adevăr, universală; mai mult decât universală, cosmică, dar cu toate acestea ea nu rămâne mai puțin iudeocentrică (în cazul apocalipticii creștine, creștinocentrică). Poporul ales pune în mișcare totul: întrucât el există, ca ax al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]