322 matches
-
dreptul o insultă la tradiția culturii românești adevărate. Librăria e inundată de nume submediocre și de grafomani veleitari cultivați în grădina de morcovi a D-lui Dulea, cel care guvernează scandalos, de ani, încurajat și sprijinit, vai, chiar și de prefațatorul cărții Dvs.*), bruma de cultură ce mai pîlpîie - și pleava ce s-a polenizat sub sceptrul său! Dl. Dulea - care mi-a distrus Dicționarul, unde aveați un frumos capitol. Din informațiile culese acolo cu trudă de peste zece ani, se înfruptă
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
mi-a distrus Dicționarul, unde aveați un frumos capitol. Din informațiile culese acolo cu trudă de peste zece ani, se înfruptă acum - căci volumul I (A-L) circulă în cîteva zeci de exemplare speculate de editor și cenzori - se înfruptă, zic, prefațatorii de ocazie și autori de improvizații istorico-literare. Dar - părăsind zonele nefaste - cîtă satistacție îți furnizează adevărata poezie ce respiră din întregul Dvs volum! Puteți fi mulțumit că ați jucat un rol major în mișcarea literară transilvăneană interbelică, rol ce va
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
Z. Ornea, Glose despre altădată, a fost precedată de zvonul că în cuprinsul ei autorul distruge amintirea frumoasă pe care o avem mulți dintre noi (este vorba, bineînțeles, de o amintire culturală) în legătură cu perioada dintre cele două războaie mondiale. Însuși prefațatorul cărții, Dan-Silviu Boerescu, ne previne că "Glose-le despre altădată ale lui Z. Ornea lasă prea puține iluzii despre mândră lume veche, transformând România interbelică într-o oglindă crudă a unui prezent ce reverberează deja în viitor." Nici vorbă de
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
de discuție. O adevarată surpriză o constituie prezenta în volum a unei prefețe semnate de nimeni altcineva decât de Cristian Tudor Popescu, cel mai agitat ziarist român de azi (și cel mai talentat, dar aceasta nu intră acum în discuție). Prefațatorul se simte cuprins de nostalgie gândindu-se la cartea lui Costache Olăreanu: "Recitirea ei în formă compactă provoacă o stare de spirit cu totul neașteptată, pe care priză săptâmânală nu mă făcuse să o bănuiesc. Liniștea. s...ț Prețioasă și
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
Casamayor și Tatiana Lebedeva? Nu avem un răspuns. M-am străduit, recunosc nu cu prea multă insistență și probabil de aceea fără succes, să aflu eu unul, spre a-l oferi cititorilor. Dar o asemenea misiune revine editurii, traducătorilor sau prefațatorilor, nu unui recenzent. Traian D. Stănciulescu, semnatarul prefeței (la care voi reveni de îndată) la Arta de a trăda, a încercat și el, fără succes ca și mine, să descopere identitatea misteriosului Casamayor. Firește, un astfel de reproș pare simplă
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
seama că e un rus de secol 19. Traian D. Stănciulescu are un sistem hermeneutic mai sofisticat decît al meu, pentru a stabili, sherlockholmesian, un profil spiritual, măcar, dacă nu biografic, al lui Casamayor. Interpretînd stilul și natura observațiilor autorului, prefațatorul creionează acest portret: probabil un cărturar din domeniul umanioarelor, care pare să fi făcut parte din straturile superioare ale societății. Am lăsat deoparte celelalte trăsături, pentru că ele sînt simple elogii, la care eu una nu subscriu. După frecvența cu care
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
fi făcut parte din straturile superioare ale societății. Am lăsat deoparte celelalte trăsături, pentru că ele sînt simple elogii, la care eu una nu subscriu. După frecvența cu care folosește, lemnos și obositor, adjectivul "multiplu", formulez și eu o ipoteză îndrăzneață: prefațatorul este, probabil, sociolog. Iertare sociologilor pentru această remarcă... N-am priceput deloc ce-nseamnă, în particular, a fi trădător, citind eseul lui Casamayor, ci doar am aflat că trădătorii sînt, îndeobște, inși cu un intelect foarte sofisticat, plasați în noduri
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Jurnalului de la Păltiniș), improvizînd pe astfel de temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă prin două-trei referințe teoretice, a Relațiilor publice. Din prefața aceasta am aflat diverse lucruri despre biografia lui Gabriel Mardare, nimic despre Tatiana Lebedeva. Anecdotismul cultivat de prefațatorul Artei de a seduce, morga și emfaza culturală, cu mici cochetării pe ici-pe colo, așa cum apare în textul care introduce Arta de a trăda, sînt, vai!, rele deprinderi ale discursului intelectual din România. Dar cu mult mai grav și pe
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Formulări provocatoare desprinse parcă din Evenimentul zilei apar în carte deasupra unor texte anoste desprinse parcă din Scânteia. În sfârșit, Ion Cristoiu se lansează, prin intermediul unei prefețe scrise în stil gazetăresc, într-o supraevaluare a lui Mihai Beniuc ca scriitor. Prefațatorul recunoaște că l-a mirat utilizarea de către memorialist, pe scară largă, a limbii de lemn, dar susține că obositoarea lectură a celor patru sute de pagini merită întreprinsă, întrucat cititorul va descoperi pe parcurs "comori inestimabile". De asemenea, el pretinde că
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
recomandarea lui Mihai Botez documente care vor clarifica multe din nebuloasele zilei”, În dosarele tale, pe care le-am văzut până acum, la asigurându-mă că „te-ai bucura enorm,” alături de CNSAS, numele lui Mihai Botez , care era privit de prefațatorul cărții, Dl Radu Ioanid ca,”odată ieșite la lumină Securitate ca principalul dușman al regimului, apărea documentele, numele lui Mihai Botez să nu mai fie subiectul aproape pe fiecare pagină, ca un ”element dușmănos”, unei controverse ca cea de acum
Scrisoare deschisă lui Dorin Tudoran. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Viorica Oancea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_76]
-
ucigașă a lui Marx trebuia să ignore însă acest fapt, la fel cum metafora spectrală a lui Derrida trebuie să-l ignore dacă dorește să-și mențină valabilitatea. N-am să reiau poeticele distincții între fantome și spectre pe care prefațatorul le-a descoperit în Dali și pe care i le servește, cu oarecare sadism erudit, prefațatului. Prefer să nu văd în Marx nici o fantomă rotofeie, nici un spectru scheletic, dar un strigoi popular, unul din acei moroi care bîntuie prin noaptea
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
că în zece-douăzeci de ani vlahii greci dispar cu totul. Să sperăm, totuși, într-un viitor mai senin. E o nădejde spre care ne îndeamnă învățata carte a d-lui Gheorghe Carageani. Aceasta în pofida constatării pesimiste pînă la deznădejde a prefațatorului, dl N.S. Tanașoca: "Au dispărut, prin slavizare, vlahii din Serbia, Croația, Muntenegru și Bosnia, au dispărut prin bulgarizare vlahii din Hoemus, dispar prin elenizare, slavizare și albanizare aromânii din Macedonia, Epir, Tesalia. Momentele de afirmare, în numele identității lor romanice, a
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
se mai poate aștepta". Ceea ce nu-l împiedică pe cronicarul prob a prețui ipostaza postumă a poetului șaizecist, prematur dispărut, întrupată de culegerea Liniștea versului: Totul pus acum sub semnul diferenței, concept de bază care în utilizarea ce-i dă prefațatorul (Cezar Baltag) semnifică lupta cu "robia babiloniană a generalului", a "indiferențialului". Exemplele date și nu numai ele confirmă victoria repurtată de poet asupra "coșmarului indistincției", a "pustiei generalului", adică exact asupra abuzului de conceptualism de care suferise lirica sa. Cîteva
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
literară. Pentru că atît statistic, cît și în numele ei cele mai răsunătoare, avangarda datorează mult scriitorilor de etnie evreiască. Cartea lui Ovid S. Crohmălniceanu se deschide cu o amplă prefață semnată de editor, Geo Șerban. Deși tonul e puțin cam patetic, prefațatorul discută aspecte interesante ale biografiei criticului recent dispărut și atinge probleme nu tocmai comode, pledînd pentru o necesară și nuanțată punere în context, pe care o și realizează în cîteva cazuri. Tot din prefață aflăm și povestea manuscrisului care a
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
ne-a parvenit din nou o veste rea, cerîndu-ni-se un nou referat. Am rămas deciși pe poziții și cartea a apărut în forma ei integrală. Și îi aduc, aici, un omagiu postum lui Al. Piru, care era îngrijitorul ediției și prefațatorul ei, că n-a intervenit niciunde în textul celebrului autor (am făcut, amîndoi redactorii, două colaționări pentru că în lumea literară se zvonea că editorul intervenise în text și voiam - trebuia - să verificăm această rău-voitoare zvonistică) și nici nu a admis
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
scrierilor făcea posibilă o determinare estetică și nu doar civică a producției literare, canțonetele comice și micile gingășii lirice în vers fluid nu mai puteau satisface spiritele, cu atât mai puțin justifica o situație artistică privilegiată". Cât de bine definește prefațatorul veritabilul seism literar al acelor ani: trecerea necesară de la determinarea civică a poeziei la determinarea ei estetică! Cu atât mai binevenită și mai convingătoare este schimbarea-prin-continuitate pe care Vasile Alecsandri o va realiza în creația sa poetică din Pasteluri. La
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
O determinare interpretativă, prin prisma unei critici acute, evidente de profil, n-ar fi posibilă, deoarece fiecare text în parte se sustrage uneia asemenea operații, neexistând un etalon de supraveghere totală. Deconstructivismul n-ar folosi la nimic în asemenea situație. Prefațatorul cărții Ion Măldărescu, a angajat un discurs encomiastic, care nu folosește niciunui cititor interesat de cultură, cu atât mai mult, unui specialist. Autoarea rămâne familiarizată prea bine cu ideile (nu numai contemporane!) și cu limbajele care li se cuvin, pentru ca
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
originală ars poetica. În prea supusa, ideologic, prefață a academicianului Al. Philippide, o frază - moderat laudativă - îmi pare importantă: "Ilie Constantin dă dovadă în poezia lui de un simț al echilibrului și al măsurii, care îl îndeamnă către concizia expresiei." Prefațatorul m-a bucurat cu nuanța necesară: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii. Am scris-o adesea, la maturitate: poezia este un DAR sau, cum
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
știm bine/ către ce/ sigur este că/ o poezie/ te ajută/ să te ridici/ către cer/ chiar când locuiești/ între gunoaiele/ din cartierul/ alchimic" (Rost). "Către un astfel de suflet care este excepționalul poet Ion Maria se îndreaptă - încheie empatic prefațatorul - prețuirea mea admirativă, emoția mea confraternă". Dar un critic fin de poezie ca Gheorghe Grigurcu trebuie să știe că bunele sentimente nu sunt suficiente pentru a susține, artistic, o pagină de literatură. Din păcate pentru cățelul ud și flămând, pentru
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
a imaginației. El, niciodată, nu va zice nimic. Poetic, este neutru, nul. Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe tu sau pe tine din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placida. Mutul." Nu la fel de lapidar e, în schimb, prefațatorul volumului, Al. Cistelecan. Acesta dezvolta, în cele cincisprezece pagini care anticipa cartea, o pledoarie menită să condamne absența lui Aurel Pântea din sumarul Istoriei critice. Are dreptate, sigur, să proclame valoarea poeziei din Negru pe negru, dar se încurcă atunci când
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
Daniel Cristea-Enache Beția de cuvinte la 1934" ar putea fi subtitlul primului volum al lui N. Steinhardt, semnat cu pseudonimul Antisthius și descriptiv ca o fișă clinică. Minus o prepoziție, e chiar titlul textului prefațator și argumentativ din În genul... tinerilor, pus - ca întreaga carte - în filiație maioresciană. Despărțirea junelui autor de tânăra generație din care, formal, face parte se observă încă din startul, din preliminariile maratonului său parodic. Ironii devastatoare la adresa colegilor de generație
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
ori binefăcătorii români care i-au Înlesnit lui Eliade plecarea În 1940 În misiuni cultural-diplomatice În Anglia, Portugalia, Franța. Ei s-au numit Al. Rosetti - pe atunci, director al Fundațiilor Regale, și Constantin Giurescu, ministrul propagandei. Pe bună dreptate, afirmă prefațatorul: Cariera diplomatică i-a salvat viața, iar Occidentul (...) i-a permis să devină ceea ce nu ar fi putut deveni niciodată, dacă ar fi rămas În țară, adaugă Gabriel Stănescu. În Franța, Între 1946-1948, a predat istoria religiilor, iar din 1956
DESPRE PREFAŢA LUI GABRIEL STĂNESCU. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]
-
și cu o introducere de Al. Ciorănescu, în 1963. În același an, se tipărea însă tot la Paris, sub îngrijirea lui Virgil Ierunca și cu o prefață a acestuia, o antologie din creația să lirica în limba română, alcătuită - spune prefațatorul - de poetul însuși "cu puțin înainte de moarte", sub titlul Fructul de a trăi (Fundația regală Universitară Carol I). Ea reunește paginile cele mai reprezentative scrise în românește de Alexandru Busuioceanu în perioada 1915-1928, apoi în anii exilului spaniol de dupa 1945
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
de nu s-au plictisit să citească mereu ce-au învățat pe de rost. Uneori te poți plictisi și de aceleași nume... și mai ales de coriștii care cîntă pe o singură voce. Iertați-mă, m-am îndepărtat de la subiect. Prefațatorul acestui demers seducător, cum rar se întîlnește într-o carte de critică sau istorie literară, Mihai Zamfir, spune în emoționant- „grațiosul” Domniei Sale „Cuvînt înainte”: „Gabriela Gîrmacea nutrește față de Mihail Sebastian o iubire veche și fără rezerve. Cum poți iubi un
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
Cea așa zicând terestră sugerează o eventuală comandă editorială din partea Editurii Albatros, specializată, cândva, în publicarea de cărți pentru tineret. Cealaltă, care vede aici o rescriere postmodernă (în maniera lui Barthelme), e desigur, cu mult mai fertilă. Probabil că și prefațatorului. N-o spune însă negru pe alb. Semn de admirabilă imparțialitate. Încă o notă doar, în finalul acestei cronici. Există, în ultimul volum al lui Leonid Dimov, un poem intitulat Mesajul și dedicat lui Mircea Ivănescu (alături de care, cum știm
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]