39 matches
-
abordarea teoretică cunoscută ca sociologia organizațională ce fusese dezvoltată în Statele Unite 8. Inspirat de abordarea inițiată de Crozier, Jean-Pierre Worms a efectuat un studiu empiric asupra prefecturii și al legăturilor acestora cu restul sistemului administrativ 9. Worms a găsit organizarea prefectorală ca pe o lume închisă marcată în special de operațiuni de rutină, dar care ducea lipsa resurselor de bază și care se baza pe sistemul politico-administrativ din exterior pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile. Acest lucru l-a determinat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ierarhie de la vârf spre bază. Prin urmare, se pot observa constrângerile și limitările impuse asupra prefectului. Cu toate acestea, în ciuda acestor limitări, prefectul a rămas o figură puternică în administrația publică franceză. Chiar dacă este surprinzător să aflăm că acest corp prefectoral nu are o existență formală legală, calitatea de a fi membru al acestuia este una dintre cele mai căutate poziții printre absolvenții École Nationale d'Administration (ENA). Corpul deține, de asemenea, un puternic simț al importanței rolului și identității acestuia
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care beneficiază de încrederea intuitu personae a puterii centrale, care este dotat cu puteri delegate și care locuiește în mijlocul populației, pentru a asigura legătura între interesul general al comunității franceze și interesele particulare și locale")13. Simțul puternic al identității prefectorale este, după Bernard, rezultatul continuității existenței acestei funcții de-a lungul tuturor regimurilor din Franța, de la Revoluție și chiar din timpul Vechiului Regim: "depuis les missi dominici, les maîtres des requêtes départis pour l'exécution des ordres du roi, "les
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
XX-lea. Acest lucru implică un anumit grad de continuitate. Dar în ceea ce privește poziția prefecților, chiar dacă există continuitate legată de dezvoltările anterioare, descentralizarea din 1982 a adus și schimbări semnificative. După cum argumentează Grémion17, reformele din 1982 nu au cauzat moartea instituției prefectorale, ci mai degrabă transformarea semnificativă a acesteia. Am mai putea adăuga că vechiul sistem ierarhic, dar care aplică modelul regulation croisée, cedează acum în favoarea unui sistem mai complex de "guvernare de tip rețea", în care ierarhia era mai puțin evidentă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nou în "prefect"24. Cum titulatura nu a ținut în timpul celei de-a Patra Republici, guvernul de dreapta al primului-ministru Jaques Chirac a revenit la titulatura originală în 1988 cu scopul de a-i tempera pe adversarii schimbării din cadrul sistemului "prefectoral/departamental". Totuși, chiar dacă prefecții pierduseră un număr de funcții-cheie ca urmare a descentralizării, au rămas, indiferent de titulatură, reprezentanții guvernului și au continuat să întruchipeze autoritatea statului. Într-o anumită privință, rolul lor a fost chiar fortificat, în aceea că
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
privință, rolul lor a fost chiar fortificat, în aceea că deveniseră "adevărații capi" ai serviciilor locale ale statului. Acest fapt era ceva mai nou atâta timp cât, după cum am observat mai sus, câteva dintre cele mai importante servicii locale scăpaseră de sub controlul prefectoral. Pe de altă parte, noile responsabilități ale prefectului ar putea fi mai puțin importante decât ar parea la prima vedere, de vreme ce unele servicii locale, în special cele care implică infrastructura (l'équipement), au trecut deja la consiliile departamentale. După cum afirmă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sensul unei ,,uniformități" transnaționale. Din contră, fiecare țară adoptă aceste direcții generale în funcție de statutul specific și de cultura și tradițiile administrative 3. Este evident că poporul francez nu dorea să unifice numărul mare de municipalități sau să elimine complet sistemul prefectoral. Abordarea incrementalistă a schimbării instituționale a fost complementată de schimbarea din cultura, mentalitatea și valorile care stau la baza acestora, care aparțin elitelor din mediul politic și administrativ, și din procedeele de operare a instituțiilor politice și administrative. În cazul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și administrative. În cazul Franței, acest fapt înseamnă că nu a existat nicio încercare de abandonare a poziției dominante a statului central. Legătura dintre acesta și guvernele subnaționale rămâne ierarhică. Însă nu a existat nici încercarea de a elimina sistemul prefectoral sau de a elimina, într-adevăr, departamentele care reprezintă, probabil, nivelul cel mai numeros al guvernării de la nivel "mezo". Din contră, guvernele și președinții francezi care au succedat, au reafirmat importanța acestor actori și instituții. De fapt, se poate argumenta
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
en crise? (Paris: L'Harmattan, 1992). 39 Pentru un rezumat al acestor transformări, vezi J. Loughlin, op. cit., supra, 2004. 40 Énarques, după cum sunt numiți absolvenții acestei grande école, ocupă pozițiile cele mai însemnate ale serviciului civil francez și ale corpului prefectoral. Formarea lor intelectuală este una generală, însă sunt instruiți pentru funcția de administrator, spre deosebire de cei din serviciul civil britanic care de obicei au o formare după modelul clasic sau german, a căror majoritate este instruită pentru funcția de avocat public
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
știa că vor fi publicate, transmite deci propria sa apologie și, cunoscînd criticile care se adresau acțiunii sale de reorganizare prea centralizată, subliniază aici importanța prefecților, legături puternice, eficace și totuși supuse, ale autorității centrale. Amîndoi circumscriu realitatea acestei funcții prefectorale, care a caracterizat administrația Franței pînă în zilele noastre. DOCUMENT 2 Războiul Spaniei din 1811 văzut de comandantul Parquin "Detașamentul se puse în mișcare din nou, în direcția Valladolidului; noi făceam tot aceeași meserie de partizan și dușmanul era în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
devine un agent al guvernării, iar comuna, o societate de administrați. Numirea unui prefect în fruntea fiecărui departament, în anul 1800, desăvârșește ridicarea comunei la rangul de unitate administrativă. Odată cu instituirea prefecților, Bonaparte voia "să dateze fericirea francezilor". Astfel, puterile prefectorale se extind până la numirea în slujbă a paznicului plantațiilor din cele mai îndepărtate sate... "Ierarhia stat central prefect subprefect pare să reproducă vechea relație care unea, în cadrul monarhiei absolute, regele, intendentul regal și subordonații acestuia"5. Pregnanța controlului prefectoral a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
puterile prefectorale se extind până la numirea în slujbă a paznicului plantațiilor din cele mai îndepărtate sate... "Ierarhia stat central prefect subprefect pare să reproducă vechea relație care unea, în cadrul monarhiei absolute, regele, intendentul regal și subordonații acestuia"5. Pregnanța controlului prefectoral a eliminat puțina autonomie municipală care supraviețuise sub Vechiul Regim. Inventarea noțiunii moderne de primar persoană de frunte și bun cap de familie este schițată încă de pe vremea monarhiei din Iulie. Votul cenzitar a fost restabilit în 1831 pentru alegerea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
împreună (Paris, La Documentation française, 1976, p. 118). Raportul Guichard propune o reflecție asupra mizelor și pericolelor contractualizării acțiunii publice. În multe privințe, această analiză își păstrează actualitatea. Raportul enunța principalele fundamente ale descentralizării ce avea să vină: • suprimarea tutelei prefectorale în favoarea controlului legalității de către un tribunal administrativ; • descentralizarea competențelor cu scopul de a evita orice confuzie între responsabilitățile diferitelor nivele ale colectivităților locale (se știe că, în practică, acest principiu nu a fost decât în mică măsură pus în act
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un pilotaj abil al negocierilor dintre diferiții protagoniști ai amenajării urbane. Stabilirea unui compromis cu interesele private devine piatra de încercare a guvernării urbane. "Primarul nu mai este un constructor, el devine un antreprenor politic"408. Odată scăpat de tutela prefectorală, el nu are certitudinea că descentralizarea îi transferă toate competențele în privința dezvoltării orașului său. Locul său în cadrul unei "guvernări urbane" care conferă marilor grupuri industriale private un rol din ce în ce mai important pune problema statutului orașului ca actor politic și ridică întrebări
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]