170 matches
-
beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu privire la fatalitate,viață și moarte rămâne poezia preislamică, sursă ce nu putea fi ocolită nici de istorici, nici de cercetătorii istoriei religiilor. Astfel, în "Hamăsa "- antologia compilată de Abū Tammăm (m. 846 ), una dintre cele mai cunoscute ( datorită admirabilei ediții Freytag) antologii de poezie preislamică - apar câteva sublinieri
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
moarte rămâne poezia preislamică, sursă ce nu putea fi ocolită nici de istorici, nici de cercetătorii istoriei religiilor. Astfel, în "Hamăsa "- antologia compilată de Abū Tammăm (m. 846 ), una dintre cele mai cunoscute ( datorită admirabilei ediții Freytag) antologii de poezie preislamică - apar câteva sublinieri memorabile: pentru "al-Gatamăš al-Dabbī" ( secolul al VII-lea), istoria tribală e interpretată prin lentila timpului-destin ( „mîna sorții n-o poți frânge” ); pentru ’Ăqib ibn ’Ulfa al-Murrī soarta e pe rând bună sau rea, datoria omului fiind să
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Provenea din tribul Fahm. Alături de Al-Shanfara al -Azdi și Amr ibn Barraq, este unul dintre cei mai reprezentativi poeți briganzi dinArabia primitivă.Atât viața sa plină de aventuri, cît și poemele care i se atribuie sunt o oglindă a spiritului preislamic, a virtuților cavalerului rătăcitor, devenit erou de legendă ( aproape toată viața sa a participat la luptele cu triburile Hudhayl și Badjila) sunt întruparea hotărârii, curajului, demnității și înțelepciunii, generozității și ospitalității- virtuți ale arabului beduin, pe carew le vom regăsi
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
De la boala de care a suferit poetul provine și una dintre poreclele sale, "Dhu al-quruk". „Cel cu răni”, alături de alte porecle, dintre care "Al-Malik al-dillil" „Regele rătăcitor”, își are originea în îndelungatele peregrinări ale poetului. Poziția lui deosebită printre poeții preislamici se datorează atât cultului pe care i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
-ului său: una întocmită de Ibn al- Sikkit, cealaltă de Al- Sukkari. Ne-au parvenit, de asemenea, numeroase comentarii despre creația sa poetică, unele integral, altele fragmentar, în lucrări filologice și de critică. Superioritatea lui Imru’al-Qays asupra celorlalți poeți preislamici se datorează în primul rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice tradiționale. Se afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida"; acest primat este atribuit însă de unii
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
cu adăugiri luate din diverse surse. Au existat și câteva ediții în Orient, detașându-se cea a lui Al-Sandubi ( Cairo, 1930) și cea apărută la Beirut în 1958.” „"Mu’allaqa" lui Imrū’u-l Qays e considerată deschizătoarea patrimoniului literar preislamic, fiind emblematică pentru structura "qasīdei "monorimate și pentru bogăția limbii literare și comparațiilor. Portretul poetului transpare ca al unui degustător de frumos, darnic, elocvent, străbătând cu îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obținere a mirodeniilor), de cele din vest, Egipt, Jedda, și de cele est Golful Persic și Mesopotamia. Totodată, Mecca era și locul de pelerinaj al arabilor idolatri. În perioada preislamică (până la începutul secolului VII), Mecca este condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: "qurayš") din care făcea parte și profetul Muhammad. În 622, Muhammad părăsește Mecca stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce recucerește Mecca, se întoarce în 630, însoțit
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
și Mecca) și-i expulzează pe hașemiți. Din 1924 dinastia sa’udită are în administrație Mecca (și Medina) și instituția pelerinajul la locurile sfinte, fără să pretindă titlul de "șarif". Mecca, locul nașterii profetului Mahomed, este leagănul islamului. În perioada preislamică (înainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru caravanier și comercial, precum și un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba - pentru arabii idolatri care se închinau la pietre. Profetul Muhammad transformă Ka'ba în locul de pelerinaj ritual ("hağğ") pentru musulmani
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
cea de-a doua perioadă, anume cea "medineză", el a ales să practice o poligamie abundentă și în plus condimentată prin relații sexuale cu diversele sclave aflate în a sa posesie. Specialiștii în islam fac observația că în timp ce în perioada preislamică, păgână, pe când "în cetate" nu domneau încă legile lui Muhammad, o femeie (de ex. chiar soția profetului islamului, anume Kadigia) era liberă să facă comerț, să se căsătorească cu cine vrea, fie asta și cu un tânăr bărbat sărac care
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
care legea islamică a început să domine viața comunității născânde, libertatea femeilor a fost restrânsă drastic, având aici exemplul numeroaselor soții ale Profetului însuși. Știm de altfel din al-Hadith-uri (Bukhari vol. 3, cartea 43, număr 648) că femeile din lumea preislamică aveau, în anumite triburi, cele aflate în special în mai dezvoltata și evoluata Medina ("Iatrib" pe atunci), dreptul să replice bărbatului, și mai aflăm chiar că în unele triburi, așa cum ne relatează Omar însuși, chiar să aibă ascendentul asupra bărbaților
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
a fost cel care a construit pentru prima dată Kaaba și că de la el ar mai fi rămas în picioare doar temelia. Dar Coranul spune că Avraam și fiul săi Ismail au pus temelia Kaabei (Sura Al-Baqara : 127). În perioada preislamica la Kaaba se găseau 360 de idoli în care credeau arabii politeiști. Cel mai mare și mai puternic dintre acești idoli era Hubal, un zeu de origine nabateană ce era considerat a fi protector al caravanelor. În timpul profetului Mohamed, Kaaba
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
până undeva între orbitele lui Marte și Jupiter. Etimologia cuvântului arab "Betelgeuse" nu este clară. O ipoteză este sensul de "Mâna lui Orion". O altă opinie consideră că denumirea „Betelgeuse” provine din , transcrisă: "yad al-jawzăʾ", un termen de origine arabă preislamică, și care semnifică „mâna lui "al-jawzăʾ "”. Originea cuvântului "al-jawzăʾ " este veche, ea precedă traducerea de către arabi a lucrărilor grecești, iar semnificația sa este obscură. Termenul face referință la un personaj feminin, și derivă probabil dintr-o rădăcină care semnifică „la
Betelgeuse () [Corola-website/Science/311500_a_312829]
-
Hr., masa populației erau aramei, dar Siria era de asemenea casa claselor conducătoare grecești și romane, asirienii rămânând în nord-est, fenicienii de-a lungul coastelor, iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul sirian a devenit religia cea mai importantă, deși alții urmau iudaismul, mitraismul, maniheismul, religia greco-romană, religia canaanită și religa mesopotamiană. Populația largă și prosperă a Siriei a făcut
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
ignoranței"). Majoritatea acestor opere sunt poeme, cu același ritm și metru pe toată lungimea lor, având ca temă principală viața beduinilor. Printre cei mai apreciați poeți din această perioadă se numără: Antara, Zuhayr și Imru' al-Qais. Principalele antologii de poezie preislamică sunt: "al-Muallaqat", "al-Mufaddaliyyat" și "Cartea cântecelor" (în arabă: "Kităb al-aġăni"), aceasta din urmă realizată de Abul Faraj al-Isfahani. Coranul, Cartea sfântă a Islamului, este considerat de musulmani perfect, atât din punct de vedere literar, cât și religios. Capitolele Coranului, numite
Literatură arabă () [Corola-website/Science/314207_a_315536]
-
măsură la creșterea bunăstării generale. În Tadjikistan aproximativ 20% din populație trăiește cu mai puțin de 1,25 $ pe zi. "Tadjikistan" înseamnă "Patria tadjicilor". Sufixul "-stan" provine din limba persană și înseamnă "teritoriu", "țară", iar "tadjic" reprezintă denumirea unui trib preislamic. Tadjikistanul este o țară situată în Asia Centrală, fiind una dintre cele mai mici țări din această zonă, ca suprafață și neavând acces la mare. Acestă țară se întinde în latitudine între 36ș - 41ș N și în longitudine între 67ș - 75ș
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
ocolit nici lumea islamică unde chiar Coranul o recunoaște. Abolită oficial mult mai târziu, mai precis după căderea Imperiului Otoman, sclavia Orientului Mijlociu a devenit, ca în alte părți ale lumii, o afacere în sine. Având rădăcini puternice în perioada preislamică, ea și-a continuat parcursul și după apariția islamului în secolul al VII-lea. În perioada timpurie a islamului, când erau cucerite noi teritorii atât la vest, cât și la est, sclavia nu era un subiect nou pentru regiunea Orientului
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
sau Po-i-Kalyan este o moschee din orașul Buhara, Uzbekistan. Aceasta este cea mai importantă clădire din oraș și unul dintre cele mai celebre monumente ale acestei țări. Pe locul actualei moschei există în timpurile preislamice un templu al focului zoroastrian. În anul 713, templul a fost dărâmat și înlocuit cu o moschee care a fost la rândul ei demolată și reconstruită de-a lungul timpului din cauza războaielor. În anul 1127, Arslan Han, conducătorul Hanatului Karakhanid
Moscheea Kalyan () [Corola-website/Science/336034_a_337363]
-
a vieții, aceea că limba unui popor este poarta către universul său spiritual. În ceea ce privește limba arabă, se poate afirma cu certitudine că aceasta este elementul definitoriu al termenului arab. Chiar și în ziua de astăzi, dar în special în perioada preislamică, încercarea de a defini poporul arab a ridicat mari dificultăți de delimitare a unui cadru etnic și geografic de dezvoltare, din cauza caracterului său nomad și a diversității raselor care îl compunea. De aceea, s-a ajuns la înlocuirea acestor tentative
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
și o putere deosebită asupra publicului pe care îl vrăjea cu poeziile sale, fiind un fapt general acceptat că fiecare poet era „inspirat” de propriul său "ğinn" (spirit). Acesta este cadrul în care în care a apărut "qașīda", poezia arabă preislamică, cu aproximativ două sute de ani înaintea apariției Islamului, iar primele poezii aveau să fie notate în scris sute de ani mai târziu, în secolul al VIII-lea. Din cauza caracterului oral al acestor creații, principala trăsătură a devenit existența unei „formule
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
mai mare libertate organizării acestor versuri în momentul recitării. Era mult mai ușor pentru poet să schimbe ordinea versurilor, să introducă unele versuri sau chiar să omită altele din recitare. Tematic, există o fixitate și o rigurozitate ce caracterizează poezia preislamică. Ordinea temelor era prefixată, deși numai introducerea ("nasīb") era obligatorie, fiind alegerea poetului dacă restul temelor avea să fie introduse sau nu. El se putea concentra numai pe o laudă a tribului sau eventual, putea introduce și o defăimare a
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
era obligatorie, fiind alegerea poetului dacă restul temelor avea să fie introduse sau nu. El se putea concentra numai pe o laudă a tribului sau eventual, putea introduce și o defăimare a adversarilor etc. Teme majore folosite în poezia arabă preislamică sunt: Dintre toate "qașīdele" ajunse la noi, primul loc îl ocupă cele șapte "muʼallaqăte" (poeme suspendate - înșirate - ar. المعلقات), considerate până în ziua de azi capodopere poetice. Tradiția spune că în fiecare an, în primele trei luni ale primăverii, considerate luni
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
în Bătălia de la Yarmuk, care a durat 6 zile, și s-a terminat cu victoria musulmanilor asupra bizantinilor. Conform cronicilor, câteodată, personalitatea lui Khalid pare să fi fost una impulsivă, ignorând uneori ordinile califului, el fiind încă legat de trecutul preislamic, însă acesta avea să devină un erou al lumii islamice și un simbol al naționalismului arab. La scurt timp de la nașterea sa, Khalid a fost luat de lângă mama sa și trimis la un trib beduin din deșert, acesta fiind obiceiul
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
între musulmanii de la Medina și qurayshitii de la Mecca, tribul Khuza a intrat în această înțelegere de partea musulmanilor, iar tribul Bani Bakr a fost inclus în pact de partea Qurayshitilor. Între aceste două triburi existau diferite neînțelegeri încă din perioada preislamică, iar odată cu acest pact se aștepta ca această rivalitate să fie dată la o parte, însă lucrurile nu au stat in acest fel. Cei din tribul Bani Bakr au organizat într-o noapte o razie asupra celor din tribul Khuza
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
(ar. نفس) în literatura jahiliyya (perioada preislamică), înseamnă ”sine” sau ”persoană” , în timp ce "ruh" ( ar.روح ) înseamnă „suflet”. Cu toate acestea, în Qur’an , "nafs" se referă, în special, la suflet, în timp ce ruh desemnează o calitate divină. Există o luptă impotriva sufletului care se face pe mai multe
Nafs () [Corola-website/Science/329074_a_330403]
-
atele peregrinări ale poetului. Poziția lui deosebită printre poeții preislamici se datorează atât cultului pe care i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]