163 matches
-
mijlocul țesutului urban întortocheat, procedură aplicată la Tripoli, Tunis, Bagdad, Damasc, Ryad, Dubai, Masqat. Planul rectangular, caracterizat printr-o rețea de străzi perpendiculare, este puțin descifrabil în interiorul organismelor urbane arabe, iar acolo unde există, este o reminiscență a orașelor antice preislamice. Orașul antic Naucratis a fost întemeiat de fenicieni în delta Nilului după un plan rectangular, ce se regăsește, parțial, până astăzi în structura orașului actual Kom Gieif, iar Alexandria mai păstrează unele sectoare cu plan în tablă de șah, moștenite
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Cercetările politico-geografice, istorico geografice și geopolitice asupra spațiului arab 1. Cunoașterea și situația spațiului arab în perioada preislamică Până la apariția Islamului, triburile semitice ale arabilor ocupau exclusiv regiunile peninsulei Arabia, fiind organizați în triburi și uniuni de triburi, pe baza familiilor patriarhale. În celelalte spații cuprinse astăzi în arealul arab existau alte formațiuni statale, unele dintre ele purtătoare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
Yemen, a descris în lucrarea sa “Al-Iklil”, sistemele politice din anticele formațiuni Qataban, Saba și Main, situate pe actualul teritoriu yemenit. De asemenea, a lăsat detalii privitoare la organizarea socială și confesională a comunităților creștine din insula Socotra, din perioada preislamică. Ali ibn Husein al-Masudi (896-956), supranumit “Herodot al arabilor” sau “Plinius al Orientului”, a fost primul geograf arab care a combinat elementele istorice cu cele politico geografice în monumentala cronică universală “Istoria timpului” în 30 de volume, reluată apoi în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
Papa de la Roma, ci au propriul lor episcop ce trăiește la Bagdad”. În realitate era vorba despre mica comunitate creștină existentă în evul mediu în insula Socotra (afiliată Bisericii nestoriene din Mesopotamia), rămasă pe insulă ca o reminiscență din epoca preislamică. 3. Cunoașterea și situația spațiului arab în perioada declinului lumii arabe (sec. XV - XX) Bazinul Mării Mediterane a rămas pentru multă vreme apanajul stăpânirii arabe - ciclul arab al Islamului (secolele VIII-XII) și otomane - ciclul otoman (secolele XIII-XVI), perioadă în care
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
occidentale avant l’Hégire“ (1928), sunt prezentate particularitățile teritorial geografice ale jumătății vestice a peninsulei Arabia, ce stau la baza coagulării relațiilor spațiale din zonă. În baza izvoarelor istorice a fost reconstituită, în lucrări contemporane, funcționalitatea teritorială a entităților arabe preislamice, între care amintim studiul lui Jacques Ryckmans - “L’institution monarchique en Arabie Meridionale avant l’Islam” (1951). Totodată, au fost traduse și publicate în limba franceză lucrările unor geografi arabi din evul mediu, între care lucrările lui Taki al-Din Ahmad
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
istorico-geografică a spațiului arab a cunoscut o dinamică progresivă, legată de dezvoltarea relațiilor de schimb între diferitele spații umanizate ale emisferei nordice (Europa și Asia, iar mai recent America de Nord), pe măsura configurării și extinderii ecumenei politico-economice. Astfel, încă din epoca preislamică arealele afro-mediteraneene și levantine (pe atunci nearabizate) au reprezentat ariile de constituire a unor remarcabile formațiuni statale ori hinterlandul de interes al acestora: Egiptul faraonic și apoi Egiptul elenistic, formațiunile feniciene și cartagineze, orașele grecești și extensiile/coloniile acestora din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
Dorința este legitimă. Istoria alchimiei este milenară, dar ea n-a operat cu legi obiective, din lipsa de condiții, mijloace și metode. Totuși eruditul arab Geber (Jabir Ibn Hayyam, 721 - 815), autor al Cufărului înțelepciunii în care se întâlnesc cunoștințele preislamice, cu cele diversificat orientale, egiptene, grecești, ebraice, avea un fel de laborator, la Kufa, în Irak. Aici, el a dat alchimiei o direcție experimentală de purificare a substanțelor chimice prin distilare, calcinare, dizolvare, evaporare, cristalizare, sublimare, amalgamare, proceduri cu care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Medina, stigmatizând-le, deoarece acestea reflectau lipsa unei etici a muncii și exploatarea nedreapt] a celor nevoiași. La nivel social, accentul pus de Coran asupra familiei include și o preocupare pentru îmbun]ț]țirea statutului femeii, prin abolirea practicilor preislamice, cum ar fi pruncuciderea fetelor, și acordarea de noi drepturi acestora. Printre acestea, putem aminti dreptul de a deține propriet]ți, de a moșteni, de a se c]s]tori și de a divorța, dac] era cazul, de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hodgson numea civilizația „islamicat]” a marcat dou] tipuri de începuturi morale și intelectuale. Amândou] s-au inspirat din textele fundamentale islamice și din procesele raționale autoreflexive. Prima categorie presupunea, în cazul celor dintâi musulmani, o trecere de la o cultur] arab] preislamic], bazat] în primul rând pe tradiția local] și oral], la una bazat] pe un text revelat, a c]rui p]strare și notare, în limba arab], a creat condițiile propice pentru nașterea unei noi culturi islamice, bazate pe Coran și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reprezentării lui Mohamed sau a altor profeți. Există, totuși, exegeți musulmani care trimit la un verset din Coran în care profetul Abraham interzice credincioșilor să venereze idolii. Așadar, interdicția reprezentării lui Mohamed se leagă direct de anularea credințelor religioase străvechi, preislamice, de tip animist și politeist. Mai există un punct de vedere cultural privind interdicția reprezentării Profetului susținut de specialiștii europeni în studiul religiilor. El aduce în atenție existența în timpul imperiilor Mongol și Otoman a unor desene și picturi ce l-
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
oi și berbeci, cu toate că ei se revendică a fi creștini (Trigg, 1973 : 210). În cadrul religiei islamice, „haram” este mai mult decât un cuvânt sau un concept, fiind vorba de o adevărată instituție care stă la baza acesteia. Astfel, în Arabia preislamică, noțiunea de „haram” era strâns legată cu cea a unor enclave sacre, având în centru un mormânt al unei persoane considerate drept sacre, protectoare. Locul era protejat de o zeitate, iar zeitatea proteja, la rândul său, locul. Este atestată trimiterea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
despre echivalența cerului cu pământul 111 a treia literă suprimă numeric ternarul, și hieroglific nașterea, fecunditatea 112 a douăsprezecea literă, expresie a ciclului perfect, hieroglific mișcarea perpetuă și raportul razei cu circumferința 113 Vezi India vedică, brahmanică, budistă sau Arabia preislamică 114 bamot, loc înalt la evrei, ziguratele babilonienilor, templele piramidale din Cambodgia, Java, Mexic 115 împrejmuirile pot fi multiple ca în cazul templului Shrirangam din sud-estul Indiei care are șapte ziduri concentrice. 116 precum în ortodoxia creștină iconostasele ce ascund
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este succubus și se implică în relații sexuale cu ființe umane, cu bărbați cărora le ia sămânța pentru a fecunda femei și a da naștere demonilor-inccubi, aceștia fiind parteneri sexuali masculi, fiii lui Lilith. Al` Alath / Alilat este zeița arabă preislamică, fiica lui Allah, supranumită "Aphrodita arabă". Este cunoscută în trei ipostaze: de fecioară asociată lunii în creștere, de mamă asociată cu luna plină, de femeie matură, înțeleaptă, cu darul profeției asociată cu luna nouă. Este și o zeiță a frumuseții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
singurul. Numeroase pasaje descriu, destul de sumar, de altfel, practicile religioase ale patriarhilor. Unele din aceste pasaje reflectă totuși o situație posterioară. Este deci cazul să comparăm dosarul biblic cu practicile specifice culturilor pastorale arhaice, în primul rând acelea ale arabilor preislamici. După Facerea, patriarhii ofereau sacrificii, ridicau altare și așezau pietre pe care le ungeau cu untdelemn. Dar probabil se practica numai sacrificiul sângeros (zebah), de tip pascal, fără preoți, și, după unii, fără altar: Fiecare credincios jertfea el însuși victima
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a ridicat piatra pe care dormise și a numit locul beth-el, "casa lui Dumnezeu" (Facerea, 28: 10-22). Pietrele ridicate jucau un rol în cultul canaanean; de aceea ele au fost condamnate mai târziu de către iahvism. Dar obiceiul exista la arabii preislamici (cf. n. 19), e deci probabil că era împărtășit și de către strămoșii israelitilor 20. 57. Avraam, "Tatăl credinței" Totuși, cele două ritualuri care au jucat un rol considerabil în istoria religioasă a Israelului sunt jertfa legământului și jertfirea lui Isaac
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau arca Alianței, ladă de lemn conținând - după o tradiție tardivă - tablele Legii (Deuteronomul', 10: 1-5 etc.). Foarte probabil, această tradiție reflectă o situație reală. Corturi sau litiere cultuale, în care erau purtați idolii de piatră, sunt atestate la arabii preislamici. Textele nu menționează chivotul și cortul împreună, dar, probabil că, la fel ca la arabi, cortul acoperea chivotul. Precum altădată Zeul Tatălui, Iahve, își conducea poporul. Chivotul simboliza această prezență invizibilă; dar este imposibil să știm ce conținea el. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale unor relații de dependență, având la bază o concepție veche la populațiile din Asia Centrală trecută din „tezaurul” popular în stocul de concepții politice a primilor împărați turci, din secolele VI - VII , potrivit cărora „împărații turci nomazi din perioada preislamică erau convinși că descind din cerul etern pentru a domni asupra lumii” și se intitulau „demnitar al suprafeței pământului” , concepție preluată de mongolo-tătari. Această concepție, preluată de la populațiile turcice care au roit spre Europa, s-a materializat în ceea ce am
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în mod automat pământuri de haraci, iar locuitorii lor erau încadrați în statutul juridic de zimii, adică de protejați nemusulmani ai comunității (statului) islamic . Perceperea acestei dări, dar și a djiziei, care este un impozit pe cap, confundat în perioada preislamică cu haraciul, întărea legătura de dependență a supușilor învinși sau a supușilor de bună voie, ca argument între imam și conducătorul statului creștin față de învingător și „menaja orgoliul de cuceritori ai membrilor comunității islamice și asigura beneficii materiale dorite, evitând
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
intermediază pe un segment mai larg, prin cursurile de la Facultatea de Teologie ale părintelui Irineu Mihălcescu și cele de istorie universală ale lui Petre Rășcanu 3, o imagine mai coerentă și mai amplă a conținutului propriu-zis al tradiției religioase iraniene preislamice și deopotrivă a dezbaterilor europene asupra acesteia. Sinteze asupra conținutului unor asemenea expuneripublice se pot găsi în câteva teze de licență cu teme destul de curajoase, despre Doctrina morală și religioasă a lui Zoroastru sau Ideea de Dumnezeu în Brahmanism, Budism
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cel puțin cronologic, față de epoca și condițiile în care Eliade însuși se va interesa de religiile Iranului pre-islamic. 2.3. Este un vechi vis al nostru...tc "2.3. Este un vechi vis al nostru..." Pentru Eliade, descoperirea religiilor iraniene preislamice este poate la fel de veche ca descoperirea lui Pettazzoni, a colecției „Storia delle religioni”, fondată la Bologna, Editura Zanichelli, 1920, și a primelor monografii 5, între care La religione di Zarathustra nella storia religiosa dell’Iran, Bologna, 1920. A fost descoperirea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la care Eliade scria asemenea rânduri, această urgență culturală suna cu siguranță altfel decât ar putea fi auzită astăzi, când cu greu cezura istorică a cuceririi islamice a Iranului mai lasă să circule relevanța și identitatea alternă a unei civilizații preislamice. Cu atât mai mult într-o țară care nu și-a distilat la timp ierarhiile istoriei în mijlocul căreia s-a individualizat, o cultură în care epoci ale imperiilor selgiucid, part sau sasanid se amestecă azi în indistinctul lumii islamice. În
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
București, fără să-l cunoașteți” - cf. Cahier de l’Herne Mircea Eliade, Paris, 1978, p. 270. 4. Helmer Ringgren (n. 1917): specializat în istoria și psihologia religiilor, în exegeza vetero-testamentară, dar și în orientalistică, epica persană, literatură arabă islamică și preislamică. Între 1960 și 1962, profesor de exegeză vetero-testamentară la Garnett Biblical Institute, Evanston (Illinois). Între 1962 și 1965, profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Åbo. Bună parte dintre lucrările sale, e.g. Fatalism in Persian Epics, UUÅ, Uppsala (1952
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Amfiteatru”, în 1968, iar editorial în 1970, cu volumul Apa vie. Mai e prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Romano-Arabica” ș.a. A tradus mult din poezia și din literatura sapiențială persană și arabă (antologia Cele șapte mu’allaqate. Poezie arabă preislamică, 1978, a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor), dar și din germană, daneză, engleză. Este autoarea unor cărți de literatură pentru copii, dintre care se remarcă volumul de versuri Râsul ocrotit de lege (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor), și a câtorva
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
1988; Proba Orientului, București, 1991; Materia signata, București, 1992; Cuneiforme, Timișoara, 1997; Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene, București, 1997; Râsul ocrotit de lege, București, 1999; Europa națiunilor, Europa rațiunilor, București, 2001. Traduceri: Cele șapte mu’allaqate (Poezie arabă preislamică), pref. trad., București, 1978; Al-Hamadhani, Al-Hariri, Șezători arabe (30 de maqamat), îngr. și introd. trad., București, 1981; Antologie de poezie arabă (Perioada clasică), I-II, îngr. și pref. trad., București, 1982 (în colaborare cu Nicolae Dobrișan); Primii poeți persani (sec
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
propoziție, pe ceea ce aduce sensul peste nivelul cuvântului; 3. Ambiguitatea e negată prin faptul că în folosire determinată cuvântul nu poate avea în același timp două sensuri; 4. Pentru înțelegerea cuvintelor vechi pot fi utilizate textele poetice, chiar și cele preislamice; 5. Orice frază trebuie interpretată în context, marile părți ale textului grupate în jurul învățăturilor doctrinare majore determină înțelegerea sensului; 6. Orice repetare din Coran e intenționată; 7. Nu e permisă nici o interpretare care ar leza frumusețea literară a Coranului, (vezi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]