1,958 matches
-
autoparodie din care doar personajul Imogen, fiica regelui, are autonomia dată de trăirea reală a unei drame; Hausvater optează pentru un spectacol apăsat de umbra unor tragedii fără deznodământ tragic. Georg Peetz, venit din Germania, ales pentru rolul Cymbelin după prelungi audiții, acționează ca un alt Prospero, rege-vagabond, semnele lui izvorâte dintr-o stare de inspirație declanșează mișcarea unui grup inițial amorf, căruia îi insuflă viață și stare dramatică. Actorul are forță și grație și prezența lui scenică este de natură
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
spațiul public este una discretă și eterică pînă la imponderabil. Într-un anume fel, prezența lui nemijlocită se dematerializează și se resoarbe în turbionul propriei sale creații. În al treilea rînd și, de fapt, aici stă întreaga explicație a acestui prelung paradox, structura sa însăși se sprijină pe o realitate polară. Inteligent și reflexiv ca orice grafician care nu-și contrazice definiția, cu o puternică vocație de geometru și cu o aspirație continuă spre limbajul concis și spre mesajul clar, el
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează însă repede, n-are voie să treacă drept "grav și serios": "Doamne ferește! Ce tâmpit sunt". Se teme de blasfemii (mistice, livrești), de aceea revine mereu, scrie lung și anevoios, frazele au un răsunet prelung, un ecou perpetuu, dincolo de punctuație și chiar de punctul final (care, la Cosmin, ca și la ceilalți "colegi de formație", nu prea există). C.M. este (trebuie să fie!) ghitara-bas a grupului. Barba monahală a lui Ciprian - Filo - îl proiectează direct
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Israelson este una din piesele de rezistență, o poveste de dragoste fără sorți de împlinire, întinsă pe parcursul unui sfert de secol, alcătuită din gesturi, vorbe atent cenzurate. Mi-a reamintit romanele scurte ale lui Knut Hamsun (Pan, Victoria), cu tăceri prelungi, cu pădurile nordice și atmosfera solemnă. Inima acestei povestiri palpită într-o mise-en-abîme de o frumusețe subtilă și discretă, iar circularitatea îi marchează rotunjimea și densitatea. Mi-a sugerat izbitor lumina și natura nordică, ca și femeile și bărbații din
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
de alienare, făcînd din dorință și din plăcere senzații indistincte și proiectînd în sacru corpul și percepțiile lui senzuale. În spațiul casnic al intimității totale, voluptatea explorării minuțioase a trupurilor conferă perversiunilor tandrețe și o semnificație superioară. Felația este un prelung sărut, iar, dacă devianța este abia ea specifică umanului, cum ne spun Pascal Bruckner și Alain Finkielkraut, atunci abia prin coprofagie are loc adevărata profunda acceptare a celuilalt. Cînd orice repulsie e depășită, contopirea în secrețiile corpului celuilalt are semnificația
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
ca acela de saună, nu reușește să mă emoționeze mai mult decît un borcan de circulație părăsit. Cu toată frumusețea ei ireală, de păpușă evadată dintr-un muzeu de ceară, cu toată unduirea, e drept, ușor rigidă, a trupului său prelung și cu semne vizibile de împlinire, oarecum asemănător cu acela mai consacrat al compatrioatei sale Daniela Condurache, în ciuda vestimentației mereu asimetrice, transparente și decoltate, degeaba, Andreea Marin continuă să fie o figură inumană, vreau să zic ne-umană: un fel
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
vapor al marinei comerciale române. Nu vedeam decât marea, departe, marea care gemea, strivită de sunetul sirenelor. în sute de voci, topite într-o singură voce, sute de sirene sunau alarma și dădeau vasului în flăcări ultimul onor. încet, în prelunga lor uriașă tânguire, împăratul Traian pierea. Infinitul devenise roșu. Marea cunoaște reverii diurne și visări ale nopții. Ai crede că bezna, care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
măgura târzie năpădită de stele arzându-și ursita burată de lacrimi de-a lungul vremii fără capăt izvorăște un fluture magnetic de foșniri miresmate deasupra apei pești zburători cu solzi de cositor zboară văzduhul Stea fără sclipăt pășind pe lespezi prelungi de fum cristalizat își petrece umbra strigoiul fugit din șovăiala oarbă a labirintului uitat steaua în neguri pierdută zadarnic își mai caută sclipătul Așteptări cocori buimaci rătăcitori în umbrele cerești crestează norii țintuiți uitării o apă ascunzând adânc mistere și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele tău geamăn într-un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Căci dulcea otravă-mi plăcea S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare Pitindu-ți cu chiu și cu vai Prelungile albe picioare În roua sfărmată în preajmă Paingilor pănzele moi Furai sî te-acoperi cu caznă ßi iarăși plecam amăndoi De mîini ne țineam și mergeam Prin locuri atăt de ciudate Tu spuneai cî e-n rai eu spuneam Că
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci clipa ne-o învîrt moi patefoane Pe plăcile topite-n bulioane... Emil cel lovit cu leica în cap chiar de teleleica Lui Pe drumul de costișă ce duce
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
Se Înspăimântă. Spaima Îi retrase elanul inițial, iar dorința de a afla ce se Întâmpla la parter Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăși umbre Într-o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi auzit zgomote, țipete, sau,orice altceva ce ar fi
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
cel tenor (măs. 65-122). Fiecare intervenție a sa poartă indicația poco in rilievo<footnote În traducere: puțin în relief. footnote>, în concordanță și cu scriitura generală: vocile corului prezintă o textură sonoră rezultată din intrări succesive pe verticală și sunete prelungi, în timp ce saxofonul alto are o linie melodică derivată din cea a saxofonului tenor. Ritmurile dublu punctate din știma lui se păstrează, ilustrând acea apogiatură care însoțea isonul, dar evenimentele melodice sunt acum mult mai dense. Corul își desfășoară sonoritățile având
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
pe lângă atâtea capodopere universale - și lucrări românești de savoare și seducție sigure. Astfel, scurtă, condensata în substanță ei națională și bine lucrata în forme tradiționale Sonatina de Paul Constantinescu a avut norocul meritat să fie, după o magistrală execuție, aplaudata prelung de un public cald și într-adevăr convins și cucerit. Nu e acesta un pas victorios înainte pentru cauză compoziției românești - pe care ne încăpățânam s-o apărăm aici și noi, cu slabele noastre mijloace- dar în slujba căreia G.
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Funicula de Luigi Denza, care electrizează orice sală de concert și care nu lasă indiferent nici un spectator. De altfel, această piesă intra și în repertoriul de concert al lui Luciano Pavarotti. Concertul lui Dumitru Caulea s-a încheiat cu aplauze prelungi. Când am ieșit afară din splendida Sală cu Orgă, în urechi mai reverberau frânturi din ariile interpretate de solist, care îndemnau spre limpezimile înalte ale muzicii clasice, unde întâlnim îndemnul, asemenea celui pascal: „Veniți, ascultați și luați lumină”. Muzica înnobilează
Un bariton care promite: Dumitru Caulea [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele desfoliau în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință, unul de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte depărtată Ca să-ți răspundă-n tunete prelungi Mă-ntorci din Biblii și mă bântui, Tată, Nu știu, să mă primești ori să mă-alungi! Poate prea golu-i Poate prea golu-i, poate prea plinu-i Ori stau la pândă zeii auguștii Și prins de neguri mai spui că nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
corpului cum deschizi un fermuar și-ți arăți organele cînd fac o pauză las pleoapele să-mi cadă peste ochi sînt o păpușă bătrînă atunci vine un sfînt pe care nu-l cunosc și-mi scoate din gură un dinte prelung și ascuțit dar olimpul ce-o fi și aceste șiruri de paturi albe în care zeii chiar crezi vedenia asta cu un copil înotînd pe spinarea unui pește acolo la stăvilar du-ți mîna la gură caut-o de cuvinte
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
aer proaspăt în presa noastră literară pângărită de lozinci bătute în cuiele proletcultismului, la Titu coboram și cumpăram țigări - o gară mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau apetit
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
ar ridica mâinile predându-se Lui Însuși mai rostind doar: " Gata... nu mai e nimic de făcut..." Mică teorie asupra destinului În bătaia apusului frunza ajunge cvasi-străvezie - i se văd nervurile, unghiurile pe care le comit la întâlnirea cu pețiolul prelung - un proiect de galeră cu vâsle. Ori poate un roentgen de aur, dar inutil pentru acest trup'șor ca și inexistent, deja în ușoară putrefacție - suportabilă, chiar aromitoare, ai zice - confirmând și el că neapărat moartea nu poate fi decât
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]