211 matches
-
apărut numărul 5 al revistei Candela din Montreal. Parcurgând pagina 18 m-am convins că sănătatea mea este puternic șubrezită. Am citit că, la măreața sărbătoare literară, din 11 noiembrie, au ținut cuvântări numai personalitățile care au vorbit după mine. Preopinentul era din nou omis, adică eu, o persoană de dimensiuni impozante ca înălțime și greutate, cel care, pentru a răspunde invitației, am făcut degeaba 60 de km. prin frig, în loc să stau cuminte la căldura inegalabilă a propriului cămin. La fel
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
așa de multe, încât calci pe ele. Cine și-a băgat coada și în ce scop, numai autorii acelor contre negativiste pot să știe. Nu vreau să acuz pe nimeni, motiv pentru care nu am dat nume. Vinovat este numai preopinentul care a apelat la medicații empirice, eronate, cu tablete expirate, având parte de fenomene ciudate, în formă continuată. P.S. Prima obligație a unei publicații, care se respectă cu adevărat, este aceea de a prezenta corect realitatea, fără orgolii, fără cosmetizări
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
realitatea, fără orgolii, fără cosmetizări și operații estetice, făcute cu bisturiul subiectivității. Altfel, intrăm din nou pe terenul realismului socialist, perioadă de tristă amintire, în care trebuia descrisă numai partea convenabilă a progresului revoluționar. Acest pamflet nu trebuie interpretat greșit. Preopinentul nu se află în criză de personalitate și nici în criză de publicitate, disperat că nu este cunoscut. Din contră, aceste puseuri le cedează cu multă plăcere celor care au mare nevoie de ele. Semnatarului acestor rânduri îi este suficientă
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
un pederast (pathicus) a cărui gură este mai spurcată decât dosul (Zoile, quid solium subluto podice perdis?/ spurcius ut fiat, Zoile, merge caput - E. 2, 42). Acest vers invectivă, prin care Kirstenius pune semnul de egalitate între suma viciilor și preopinentul său, luteranul convertit Johannis Agricola, era menit să rezume nota pamfletară a întregii cărți: „Că văzut-a fraude chimia și invenții răspândit-a/ De otravă stă umflat Zoilus și vomită./ Acum propria-i vomă și-o înghite, acum strânge din
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
și Neica Nimeni și Andrei Pleșu pot să înjure pe Eminescu, e dreptul lor. Dar eu nu mă fac frate cu Andrei Neica Nimeni din rațiuni politice partizane, mai mult, nu acord acelui detractor de serie nici un credit moral, chiar dacă preopinentul defaimează numai din ostentație nonconformista. Răspunsul lui Petru Creția a rămas doar plângerea unui jeluitor care vrea să treacă puntea suspinelor politice fără un act rezolutiv de ăamor intellectualisă sau de mentalitate victoriana." Și mai jos, siluind și gramatică și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
afaceri, și în manifestările publice. Probabil din această cauză au înflorit (și prosperă incredibil) oamenii de televiziune cu fețe de procurori și maniere de killeri. înfigându-și agresiv-sașiu privirile în cameră, ei își execută, în numele culturii de groapa lui Ouatu, preopinenții, din care își extrag colții doar atunci când i-au adus la moliciunea unei cârpe. Imprudenții care acceptă să treacă pe la "talk-show"-urile nocturne trebuie să fie cel puțin la fel de nesimțiți precum "anchor-men"-i, sau, în cazuri rarissime, să posede o
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
mă sustrage falselor activități, pierderilor de timp, cîștigînd astfel ore de lectură, scris, autoinstruire." Dumitru Micu nu se consideră un oportunist: " Însusindu-mi realmente, cu bună credință, punctul de vedere marxist-leninist în problemele artei și adoptînd, în orice discuție, prezumția onestității preopinenților, nu puteam pretinde a fi mai calificat în a interpreta - nedogmatic - principiile estetice ale realismului socialist decît Sorin Toma, Ștefan Voicu, Nestor Ignat, Traian Selmaru, Ion Mihăileanu. Fără cedări nu putea publică, de altfel, nimeni, nici macar Arghezi, necum un biet
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
și pe precursorii lui de dată recentă pentru opțiunea lor. O consider tot atât de validă pe cât e cealaltă, a anduranței. Mi se pare însă că a decreta „dispariția cronicii literare” în felul acesta (adică statistic) aduce a inducție incompletă (despre care preopinentul meu știe, sunt sigur, câte ceva). Spun asta pentru că detectez în spatele răspunsului lui Paul Cernat un raționament original de tipul „fără noi (care tocmai am abandonat), genul moare”. Straniu: alții, mai conformiști, n-au gândit așa. Lui Ov. S. Crohmălniceanu, de
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
ajunge dincolo. Acel „dincolo“ s-a materializat de-a lungul a doisprezece ani în Eu &tu &el &ea... sau dialogul generalizat, căci condeiul său nu a ostenit, ci doar s-a odihnit. Nefiind o luptă, dialogul poate fi reluat, autonomia preopinenților rămânând neștirbită, iar rodul confruntării fiind îmbogățitor amândurora. Îi rămâne cititorului opțiunea de a găsi criteriile și modul de a se hrăni din spusele Mai Știutorului după ce parcurge pagini cu adevărat incitante, spre a deveni din ademenit un ademenitor, iar
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
autor de comedii, de ce nu faci un Caragiale ?” (Procesul „tovarășului Camil”, p. 25) îi replică într-un rând lui Baranga. Și atunci? Ipoteza mea e că tăcerea lui Camil Petrescu era semnificativă. Își luase deja revanșa față de groasa incultură a preopinenților. (Cu care se mai întâlnise în prealabil, ședința din iunie 1952 fiind ultima dintr-un șir de trei sau patru). Anume printr-un personaj care e copia fidelă și rezultanta desăvârșită a celor șapte „procurori”: Edgar Jitianu. Acesta intră în
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
posesie”). Deloc întâmplător, în prefața unui volum de interviuri, Norman Manea definește și caracterizează „sindromul Puterii”, ce are drept reper esențial refuzul, incapacitatea acceptării diversității opiniilor („Sindromul Puterii autentifică un dialog al surzilor, incapacitatea de a asculta, cu adevărat, opinia preopinentului în toate nuanțele sale, graba de simplificare brutală. Informația corectă și respectul adevărului sunt instantaneu înlocuite cu insinuările și invectiva, când nu de-a dreptul prin aria calomniei”). „Fericirea obligatorie” promovată de ideologia comunistă nu este altceva decât un subterfugiu
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
prea blânda și grațioasa-ți consoartă, a noastră veche și scumpă prietină [sic], Zorina (zisă, pe vremuri, și Mocanu). Dezolat peste măsură de a nu fi putut, în ultimul moment, să-mi manifest prezența la Cluj (de altfel, vestită prin preopinentul Bozbici) pentru a gusta din Târnava nupțială, pentru a te săruta zgomotos pe ambii obraji (ocolind cu mare grijă prelungul obstacol care li se interpune), pentru a asista cu emoție și indulgență la primul „dans al omului încătușat” din lunga
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
și a-l elibera de verdictul umoral care, altminteri, i se tot atribuie". Căci, să admitem, funcționează o meteahnă a criticii în speță conservatoare,aceea de a-și declina obligația unei replici rezonabil articulate, înfigînd precum un deget în pieptul preopinentului acuzele de "umoare", "resentiment", "invidie". Desigur, n-am putea nega subtextul "pasional" al unora (destule) din paginile d-lui Pecican, probă a angajării lor într-un circuit al vocației și al bunei credințe, însă a le răspunde nesocotindu-le tăietura
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Prindeți hoțul!ť". Nici în preocupările sale pentru tracismul românesc Dan Botta nu e un deschizător de drumuri, căci Blaga însuși a publicat tocmai în 1921 în "Gândirea" articolul Revolta fondului nostru nelatin, pe care poetul tristeții metafizice îl reamintește preopinentului său, pentru a nu persista în "exaltări ilariante". Supărat că acuzele nefondate ale lui Dan Botta au putut apărea tocmai în "Gândirea", Lucian Blaga se va despărți în diminuendo de grupare și revistă, rărindu-și colaborările, nu fără a repeta
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
cu marile bătălii estetice (reactualizarea trecutului antisemit al lui Mircea Eliade, a fost, de departe, cea mai incomodă dintre ele), adepții poziției contrare devenind automat, așa cum se întâmplă de obicei la noi, contestatarii nenuanțați și agresivi ai întregii opere a preopinentului lor. În contrapartidă, aliații de idei, au tot interesul să supraliciteze calitățile literare ale unui autor care, în fond, le legitimează opțiunea. Într-un asemenea context de receptare, necesitatea revizitării calme, lucide, a literaturii lui Norman Manea, vine de la sine
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
că exact poliția trage cu pistoalele. Înțelegând acest raport dat de inferioritate, apărătorul alege contraatacul, mutând acțiunea în terenul adversarilor și intrând, cu proteică perfidie, în strategiile discursive ale acestora. Inclusiv în polemici, cea mai eficientă metodă de compromitere a preopinentului este excerptarea din textul lui a unor fragmente mai puțin inspirate, urmată de dilatarea retorică, demonstrativă, a micilor gafe și improprietăți. Când structura de rezistență a adversarului (pare că) este grav afectată, nimic din ceea ce el a susținut nu mai
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
pozitivismul venerabilului Motru nu tolera o concepție novatoare de anvergură, în numele unui "românism" ce ar fi fost nesocotit de sistemul blagian, atît de nutrit de sevele etnice. E de înțeles supărarea lui Blaga, care nu șovăie a-l trece pe preopinentul său în caricatură, a-i răspunde fără a evita tușele cele mai groase, argheziene. Portretul predecesorului incomprehensiv ce ar fi apărut drept "filosof" doar în "ochii adulților, cari învață să scrie și să citească în timpul serviciului militar", e axată pe
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
mesianic paseist, al cărui „țărănism” merge mână în mână cu un refuz obstinat al modernității. Articolele din perioada 1905-1909 ne înfățișează, în răspăr cu tonul de mai târziu al romanului În preajma revoluției, un C. Stere modern, atât ca informație - în timp ce preopinenții se nutreau din idei de la 1848, el cita cele mai recente studii de economie și sociologie din spațiul german -, cât și ca abordare a teoriei statului. Împotriva sămănătoriștilor, a socialiștilor și a conservatorilor, care vedeau soluția problemei țărănești fie prin
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
și clasicismul și, respectiv, Alecsandri, Fântâna Blanduziei și Horațiu. Toate acestea se adună, subteran, într-o demonstrație impresionantă a ceea ce el numește, întrun ultim și copleșitor studiu de dinaintea exilului, Romanitatea României (pp. 421-435). Cum spuneam, N. I. Herescu nu face, ca preopinenții săi din epocă și de azi, propagandă. Studiile și articolele sale reacționează, desigur, la contextul de care vorbeam, dar nu exagerările și deformările tracomane constituie factorul declanșator al cercetărilor sale. Studiile clasice nu sunt, pentru el, o searbădă disciplină academică
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
limba engleză, nu există traducere potrivită a conceptului. Politică practică sau politică realistă desemnează, nimic de zis, un cert spirit pragmatist, dar cancelarul încărca mai mult conceptul, printr-un dinamism neobișnuit al acțiunilor publice și, mai ales, particulare, unde păcălirea preopinentului făcea parte din delikatessen. Demnitari cu o considerabilă experiență au fost induși în eroare de proteismul comportamental exhibat de Bismarck, capabil de a trece de la dispoziția cea mai colerică la impulsul, pe cât de des, pe atât de înșelător, de a
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
din anul universitar 1940-1941. Recenzia lui Popa apare chiar într-un număr care găzduia două articole antiblagiene: o amplă recapitulare a criticilor aduse concepției sale despre religie și un acid pamflet al lui Dumitru Stăniloae. Ceea ce-i reproșaseră lui Blaga preopinenții săi era lipsa de originalitate (încercarea de a plasa în mediul românesc teze demodate din Occident), cugetarea neortodoxă și neromânească, adică tocmai contrariul lucrurilor pentru care era lăudat Nae Ionescu. Și Stăniloae îi amintește în acest ultim articol că a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lui Nae Ionescu - desigur fără să-l numească vreodată - în volumele Metafizică și artă (1945) și Misticism și credință (1946). El mobilizează o mare cantitate de erudiție pentru a susține niște teze altminteri destul de simpliste și pe care, foarte probabil, preopinentul său dispărut n-ar fi avut dificultăți în a le demonta. În cel din urmă volum, el citează de mai multe ori laudativ „cuprinzătoarea și mai recenta [sic ! - n.n.] prezentare a misticismului“, datorată „incomparabilei cunoscătoare a faptului mistic“, Evelyn Underhill
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
aceasta, căci modelele ei pot fi găsite din antichitatea clasică până în epoca modernă). 7. Falanga Răspunzând celor care au încercat să conteste concluziile pasionalei confruntări între Metafizica lui Nae Ionescu și Mistica lui Evelyn Underhill, Marta Petreu și-a acuzat preopinenții de „diletantism filologic în discutarea problemelor de sursologie“. Și avea probabil dreptate în privința unora dintre ei. Dar, așa cum s-a văzut mai sus, același lucru i se poate imputa ei înseși, în plus cu circumstanțe agravante de rea credință și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vă da dumneavoastră un salar? Eu le-aș fi recunoscător pentru că, prin sudoarea lor, mă scutesc pe mine de muncile acelea abrutizate. Au ocupat cumva un loc de muncă pe care-l vizați dumneavoastră sau soția dumneavoastră?" Fără să clipească, preopinentul meu răspunde: "Nici vorbă. Nu mă interesează să vând marfă ieftină sau să-mi distrug plămânii în halele acelea mizerabile". Insul din fața mea e solid, perfect echipat pentru munci ce necesită un efort fizic substanțial. Dar asta nu înseamnă că
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
nu vrea să fie făcut de rușine în cursul unei polemici directe, nelăsîndu-se prins pe picior greșit și nepierzîndu-și cumpătul în momentele delicate, poate citi cartea lui Schopenahuer. În ea va găsi rețete logice prin care își poate destabiliza psihologic preopinentul. Și încă o dată merită s-o spun: scopul dialecticii nu este aflarea vreunui adevăr, ci debusolarea adversarului. Cînd e vorba de altercații și certuri umane, adevărul este simplu pretext, gogoașă înfoiată bună de închis gura naivilor, praf simandicos aruncat cu
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]