440 matches
-
de timp (reluare); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuțiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne; gradele adverbului; poziția adverbului Conjuncția: conjuncțiile coordonatoare (reluare); conjuncția subordonatoare; locuțiuni conjuncționale Prepoziția: folosirea prepozițiilor; prepoziții articulate (reluare); locuțiuni prepoziționale Interjecția: interjecții proprii (care exprimă uimirea, bucuria, amenințarea, îndemnul, regretul, indignarea): ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime (reluare); interjecții improprii: bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuțiuni Sintaxa: Propoziția simplă; Părți principale de propoziție (Subiectul; Predicatul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246139_a_247468]
-
de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuțiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne (reluare și sistematizare); gradele adverbului; poziția adverbului (reluare) Conjuncția: conjuncțiile coordonatoare (reluare); conjuncția subordonatoare; locuțiuni conjuncționale ● Prepoziția: folosirea prepozițiilor; prepoziții articulate (reluare); locuțiuni prepoziționale (reluare) ● Interjecția: interjecții proprii (care exprimă uimirea, bucuria, amenințarea, îndemnul, regretul, indignarea): ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime (reluare); interjecții improprii: bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuțiuni ● Sintaxa: propoziția simplă; părți principale de propoziție (subiectul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246139_a_247468]
-
singulare fără plural, două forme de plural cu sens diferit); clasificarea substantivelor în funcție de număr (substantive individuale și substantive colective, substantive numerabile și nenumerabile); determinarea: valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
ortografia numeralului; - Adjectivul: clasificare, categorii gramaticale ale adjectivului; locuțiunea adjectivală; - Verbul: clasificare; categorii gramaticale ale verbului, ortografia verbului; locuțiunea verbală; ● Părțile de vorbire neflexibile: - Adverbul: clasificare, ortografia adverbului; locuțiunea adverbială; - Interjecția: ortografia interjecției; - Prepoziția: clasificare; regimul cazual al prepoziției; locuțiunea prepozițională; regimul cazual al prepoziției și al locuțiunii prepoziționale; - Conjuncția: clasificare; locuțiunea conjuncțională; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005/2008 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a formelor flexionare (flexiunea verbală și flexiunea nominală); expresivitatea claselor morfologice; Sintaxa - Sintaxa
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
locuțiunea adjectivală; - Verbul: clasificare; categorii gramaticale ale verbului, ortografia verbului; locuțiunea verbală; ● Părțile de vorbire neflexibile: - Adverbul: clasificare, ortografia adverbului; locuțiunea adverbială; - Interjecția: ortografia interjecției; - Prepoziția: clasificare; regimul cazual al prepoziției; locuțiunea prepozițională; regimul cazual al prepoziției și al locuțiunii prepoziționale; - Conjuncția: clasificare; locuțiunea conjuncțională; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005/2008 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a formelor flexionare (flexiunea verbală și flexiunea nominală); expresivitatea claselor morfologice; Sintaxa - Sintaxa propoziției: unități și relații sintactice; - Sintaxa frazei: raporturi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
modul, timpul, diateza, aspectul. Perifraze verbale. 3) Sintaxa propoziției Propoziția simplă, propoziția complexă. Predicat verbal și predicat nominal. Verbele copulative ser/estar - abordare contrastivă. Complementele și realizările lor sub formă de sintagme nominale sau subordonate: [ ] complementul direct; [ ] complementul indirect; [ ] complementul prepozițional; [ ] complementele circumstanțiale adverbiale (modal, concesiv, de timp, de loc, de cauză, de scop) 4) Sintaxa frazei Fraza prin coordonare: aspecte semantico-pragmatice ale coordonării. Fraza prin subordonare: [ ] propoziția relativă; [ ] propoziții circumstanțiale: temporale, condiționale, cauzale, concesive și finale. Concordanța timpurilor. Folosirea modului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția. Locuțiuni prepoziționale. Regimul cazual al prepozițiilor - Conjuncția. Clasificare. Locuțiuni conjuncționale - Interjecția - Cuvinte coordonate, cuvânt regent, cuvânt subordonat - Fraza, propoziție principală, propoziție principală independentă, propoziție regentă, propoziție secundară (subordonată), propoziții coordonate - Predicatul verbal și predicatul nominal. Acordul predicatului cu subiectul (acordul în persoană
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția. Locuțiuni prepoziționale - Conjuncția. Clasificare. Locuțiuni conjuncționale - Interjecția - Cuvinte coordonate, cuvânt regent, cuvânt subordonat - Fraza, propoziție principală, propoziție principală independentă, propoziție regentă, propoziție secundară (subordonată), propoziții coordonate - Predicatul verbal și predicatul nominal. Acordul predicatului cu subiectul (acordul în persoană, acordul în număr, acordul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția. Locuțiuni prepoziționale. Regimul cazual al prepozițiilor - Conjuncția. Clasificare. Locuțiuni conjuncționale - Interjecția - Cuvinte coordonate, cuvânt regent, cuvânt subordonat - Fraza, propoziție principală, propoziție principală independentă, propoziție regentă, propoziție secundară (subordonată), propoziții coordonate - Predicatul verbal și predicatul nominal. Acordul predicatului cu subiectul (acordul în persoană
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția. Locuțiuni prepoziționale - Conjuncția. Clasificare. Locuțiuni conjuncționale - Interjecția - Cuvinte coordonate, cuvânt regent, cuvânt subordonat - Fraza, propoziție principală, propoziție principală independentă, propoziție regentă, propoziție secundară (subordonată), propoziții coordonate - Predicatul verbal și predicatul nominal. Acordul predicatului cu subiectul (acordul în persoană, acordul în număr, acordul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
Acest articol descrie gramatică limbii spaniole. Alfabetul limbii spaniole este compus din 27 de caractere. Pronumele personale sunt singurele forme din gramatică limbii spaniole care posedă o declinare (redusă și ea). La aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo), prepozițional (caso preposicional), dativ (dativo) și acuzativ (acusativo). Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate ("nosotros", "mí", "ți", "ellos", etc.) iar altele nu ("me", "te", "le", "los" etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate ("formas tónicas o acentuadas") și
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
verbului în general (vezi mai sus Verbul). Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție care în gramatica română se numesc complemente indirecte și complemente circumstanțiale. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din limba română (exemplu: "a fa alatt" „sub copac”). Adjectivele derivate din postpoziții sunt numai formal adjective, adică nu au sens lexical deplin, ci joacă rolul postpozițiilor din care provin, formând atribute din substantivul după care stau (exemplu: "a fa
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
același sens. În unele asemenea perechi, cuvintele au aceeași formă. Exemple: În cele mai multe perechi, diferența dintre prepoziție și adverbul corespunzător este că prepoziția este formată din adverb sau locuțiunea adverbiala și prepoziția "de", astfel fiind vorba totdeauna de o locuțiune prepoziționala. Exemple: Sunt prepoziții formate dintr-un singur cuvânt (de exemplu "dans" „în”) și locuțiuni prepoziționale. Acestea s-au format în următoarele moduri: Un caz mai deosebit este cel al lui "îl y a", la origine expresie verbală impersonala cu sensul
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
dintre prepoziție și adverbul corespunzător este că prepoziția este formată din adverb sau locuțiunea adverbiala și prepoziția "de", astfel fiind vorba totdeauna de o locuțiune prepoziționala. Exemple: Sunt prepoziții formate dintr-un singur cuvânt (de exemplu "dans" „în”) și locuțiuni prepoziționale. Acestea s-au format în următoarele moduri: Un caz mai deosebit este cel al lui "îl y a", la origine expresie verbală impersonala cu sensul „este, există, se află”, care că prepoziție se folosește în exprimarea duratei dintre un moment
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
face cu ulei, oțet, sare și piper”. Prepozițiile "à" și "de" sunt excepții de la aceasta: "Nous parlerons aussi de l’Union européenne et de șa politique linguistique" „Vom vorbi și despre Uniunea Europeană și politica să lingvistică”. În cazul unei locuțiuni prepoziționale, este suficient că primul element să fie prezent numai la primul complement, dar ultimul se repetă obligatoriu dacă este "à" sau "de": "grace à des subventions et à des taux avantageux" „datorită unor subvenții și rate ale dobânzii avantajoase”. Când
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
la substantive: "madre" (mama) devine "madria" (maternitate). LFN nu are adverbe explicite (cum are Esperanto). În loc de asta, orice adjectiv poate fi folosit ca adverb plasându-l după verb sau chiar la începutul propoziției: Iată prepozițiile de bază din LFN: Frazele prepoziționale urmează după frazele substantivale sau frazele predicative pe care le modifică. Pronumele relative și interogative sunt identice în LFN: Clauzele urmează la ceea ce modifică: Întrebarea poate include un interogativ sau poate fi indicată prin ridicarea vocii. Se pot face întrebări
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
forme fără prepoziție (de exemplu „"făcut"”), cât și cu prepoziție („"de făcut"”, „"la făcut"”, „"pentru făcut"”). Anumite aplicații ale acestei forme au devenit punct de plecare în dezvoltarea ulterioară a limbii vorbite, pe parcursul căreia, „"de"” și-a pierdut calitățile sale prepoziționale, iar terminațiile „-at”, „-ut”, „-it”, „-ît”, „-s” cele ale unei terminații de participiu, devenind un „confix” de tipul ["de + participiul verbului"]. Această utilizare a supinului, neintrodusă în gramaticile oficiale, este caracteristică timpurilor actuale, dar se regăsește și în texte mai
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
lipsește înaintea conjuncțiilor adversative "dar", "iar", "ci". În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu trebuie, de exemplu între subiect și predicat ("Jucătorii de la Rapid, vor și ei salarii mai mari?"), între verb și complementul său prepozițional ("Au participat, la instalarea primului episcop") sau înainte de "și" copulativ ("1200 de euro ca să stăm aici, și încă 500 de euro..."). Greșeli de pronunție apar foarte frecvent la numeralele "șaptesprezece", "optsprezece", "douăzecilea" (rostite ', ', ""). Adesea accentul cuvintelor este pus în alte
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
este subiect - verb - obiect (SVO), cu specificația că în propozițiile principale se folosește principiul verbului pe locul al doilea, dacă propoziția începe cu adverb, locuțiuni adverbiale sau fraze dependente (de exemplu "I dag går jag där" „Astăzi merg acolo”). Locuțiunile prepoziționale sunt poziționate conform ordinii loc - mod - timp, ca în engleză, iar adjectivele preced substantivul pe care îl modifică. În suedeză este prezentă și concordanța timpurilor în frază. Extras din "Barfotabarn" (1933), de Nils Ferlin (1898-1961):
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
tudott elmenni" „Fiind bolnav(ă), n-a putut pleca”. Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție corespunzătoare complementelor indirecte și circumstanțiale din gramaticile limbii române. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din română. Majoritatea postpozițiilor se construiesc cu elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: Observații: Construcția prepoziție + pronume personal din limba română corespunde în limba maghiară cu mai multe construcții
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
nemarcată, fiind, pe de o parte, sinonime mai economice (pentru că sunt mai sintetice) ale expresiilor lexicale adverbiale (esențialmente - în mod/chip esențial, din punct de vedere esențial, realmente - în mod/chip real, vezi Anexa IV) și/sau ale unor construcții prepoziționale (finalmente - "în cele din urmă", DEX on-line; totalmente - "cu totul, în întregime, cu desăvârșire", DEX on-line; eminamente - "prin excelență, cu deosebire", DEX on-line)17, și, pe de altă parte, lexicalizări mai explicite și mai pregnante ale adverbialului decât variantele "scurte
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
a spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș" (G. Liiceanu, Ușa interzisă) Câteva adverbe în -iș sunt concurate de sintagme prepoziționale sinonime (cruciș/în cruciș, curmeziș/în curmeziș): Nu-și dă numele că nu vrea să se pună curmeziș cu vecinii (EZ, 26.III.2007) Băsescu se uită cruciș la salariile profesorilor ("Cotidianul", 23.IV.2008) Societatea românească, deja îmbibată de
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
substanțialmente, virtualmente. 16 Adverbul actualmente este concurat în corpus de sintagma la ora actuală. 17 Vezi Zafiu (1999): "Înregistrările recente mi se par a dovedi în primul rând persistența acelor adverbe în -mente care pot fi echivalate printr-o construcție prepozițională (cu statut de locuțiune): actualmente "în prezent", finalmente "în final", realmente "într-adevăr": "actualmente membru în comisia SIE" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 3); "finalmente, poporul va decide" ("Evenimentul zilei" 1678, 1998, 1); "o componentă transilvană, pentru care linia greco-catolică era
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
1979, 214 p. multigr. (Universitatea din Timișoara. Colectivul de școlarizare a studenților străini). [35] BOȘCAIU, EMILIA, Câteva procedee utilizate în învățarea limbii române de către copiii cu limba maternă maghiară, ȘS, 1979, 35-38. [36] BRAEȘTER, DOINA, Aspecte ale predării unor construcții prepoziționale perechi, PredLRSS, 2, 187 198. [37] BRAEȘTER, DOINA, NEDEIANU, ADRIANA, Aplicarea schemelor structurale în predarea sintaxei. Exerciții, PredLRSS, 3, 143-147. [38] BUGA, MARIN; CĂLIMAM, TIBERIUS; PETRE, DAN, Curs practic intensiv de limba română pentru anul pregătitor. Partea I, Bacău, [AMIBa
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
schimbat atunci când se fixează momentul corespunzător plecării sale. Nu putem totuși să limităm clasa deicticelor temporale la elemente a căror funcție este cea de "complement circumstanțial" și al căror statut este cel al unui adverb (mâine) sau al unui grup prepozițional (peste câteva luni). Alături de ele, există un triplet de deictice pe cât de esențiale, pe atât de discrete: mărcile "timpului" înscrise în morfologia verbală, fie că este vorba despre prezent, trecut sau viitor. Astfel, L-am văzut ieri conține nu doar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]