163 matches
-
ar fi capabil să distingă între o mobilă veche de valoare și una contrafăcută. Dar mai cred că nici foarte mulți experți nu sunt în stare de așa ceva, dacă imitațiile sunt suficient de bune. Las deoparte mobila edwardiană și arta prerafaelită. ș...ț N-aș spune că în materie de parfumuri cunoștințele lui Marlowe se opresc la Chanel 5. Dar și acesta e doar un simbol a ceva scump și totodată relativ accesibil. Îi plac toate parfumurile ușor înțepătoare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o lână creață verde, fiecare pisc cu numele lui scris ca o etichetă pe corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane - untdelemnuri, zglăvoace, chitici, mirodenii - l-am luat la părintele Palamon. O curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin. Decepțiile încîntătoare sunt rare. Am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog, Îmbrăcată doar Într-o tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat pe spate. Am văzut-o din profil În timp ce trecea, pură și languroasă ca o adulteră prerafaelită. Prea diafană ca să nu-mi stârnească Încă o dată dorința. Agliè o duse pe Lorenza până la vasul cu jăratic, lângă statuia lui Pascal, o mângâie ușor pe fața-i absentă și făcu un semn către Giganții din Avalon, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau a unor falși artiști ce prin creațiile lor infestează arealul artistic cu lucrări ce au o influență nefastă asupra comunității este un act de degenerare socioculturală inconștientă sau, uneori conștientă și rău intenționată. Nordau exemplifică în cercetarea sa cazul prerafaeliților: Această caracteristică a misticului nu se aplică așa de complet în istoria artei și a poeziei acestui secol XIX la nici un alt grup de oameni decât autorilor și continuatorilor ”mișcării prerafaelite” din Anglia. Putem presupune că istoria acestei mișcări este
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și rău intenționată. Nordau exemplifică în cercetarea sa cazul prerafaeliților: Această caracteristică a misticului nu se aplică așa de complet în istoria artei și a poeziei acestui secol XIX la nici un alt grup de oameni decât autorilor și continuatorilor ”mișcării prerafaelite” din Anglia. Putem presupune că istoria acestei mișcări este destul de cunoscută cel puțin din punct de vedere al trăsăturilor sale esențiale. Trei pictori, Dante Gabriel Rossetti, Holman Hunt și Millais, au format în 1848 o asociație care se intitula Preraphaelitic
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
1967). În articolul „Din pragul secolului“ (Literatorul, XX, 1, 20 februarie 1899), contradictoriul poet își revendica precursoratul simbolist alături de belgienii Maëterlinck, Rodenbach, Verhaeren, Giraud, Franz Eli și Fréderic Severin, pentru a sfîrși ca adept al neoclasicismului decorativ. Bun cunoscător al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren, André Gide ș.a., comentator literar avizat, Ștefan Petică avansase revistei franceze Mercure de France (1900) propunerea sa de colaborare cu o rubrică de popularizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu & Co, primul volum simbolist „pur” și matur apărut la noi este însă abia Fecioara în alb (1902) al lui Ștefan Petică, emul avizat, la un moment dat, al prerafaelitului John Ruskin. În aceeași perioadă, G. Bacovia își publică majoritatea poemelor care vor alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale „independenților” din România și primele reviste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atât mai bine. Una dintre puținele virtuți ale proprietății Osokozi era ușurința cu care se ajungea de la ea în centrul orașului. Hugo a intrat glonț în prima librărie care i-a ieșit în cale. Înăuntru, un vânzător palid, cu aspect prerafaelit, i-a explicat cum să ajungă la secțiunea Copii și Bebeluși. Hugo a luat-o pe după colțul indicat, dar ceea ce a văzut acolo l-a șocat. Era adevărat că se afla în căutarea unor sfaturi, dar nu într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spre perfecțiune: Dacă aș fi eu Dumnezeu/ stăpânul rugăciunii bisericilor goale/ aș crea o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se mai răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Iași: Polirom, 2006. Experimentele postmodernității Ca și personajul său Benjamin Trotter, scriitorul-muzician din cele două romane complementare The Rotters' Club/Clubul Putregaiurilor (2001) și The Closed Circle/Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Benjamin Trotter, scriitorul-muzician din cele două romane complementare The Rotters' Club/Clubul Putregaiurilor (2001) și The Closed Circle/Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de vag cunoscut printre admiratorii săi literari!), fiind totodată unul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Tom Jones al lui Henry Fielding și unde, de altfel, a și predat, pentru un timp, poezie engleză. Cumva implicit, fără declarații teoretice ostentative, Jonathan Coe pare să se situeze, din punct de vedere estetic, pe linia axiologică a victorienilor (prerafaeliți) Rossetti, Morris, Arnold și Swinburne care, în manifestul revistei The Germ, de la jumătatea veacului al XIX-lea, vedeau arta ca pe un produs cultural organic și total, compus numai din "direcții artistice" simbiotice, precum "muzica", "pictura" și "poezia". De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
începutului de secol XXI. Ben, cîndva promițătorul lui frate, s-a izolat într-o experiență matrimonială nereușită cu Emily Trotter și într-o neașteptată (și măruntă) carieră de contabil, amînînd, impardonabil, redactarea marelui său roman. El are, în continuare, idealuri prerafaelite (vor bește despre un artefact epic absolut novator, unde muzica și narațiunea se vor combina pentru realizarea proiectului estetic), dar se complace în monotonia unei existențe fără orizont. Singura licărire de dinamism vine din întîlnirea tinerei Malvina, o studentă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
jamesian, prin gura doamnei Moscu, primele detalii legate de Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Tinerele fete o cunosc doar grație portretului, în mărime naturală, realizat de un pictor influent. Imaginea înfricoșează, în pofida aerului vaporos-virginal al personajului zugrăvit în contururi prerafaelite: "D-l Nazarie simți teroarea ca o gheară apăsându-i pieptul. Domnișoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă, cu talia subțire
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul II. II.1. Gustave Moreau / 57 II.2. Pierre Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68 II.4. Prerafaeliții / 73 II.5. Klimt și sfârșitul raționalismului / 82 Capitolul III.. III.1. Bachelin, Art Nouveau și neobizantinismul / 91 III.2. Arta decorativă și simbolismul / 102 III.3. Arta bizantină și simbolismul / 117 Capitolul IV. IV.1. Folclorul și mitul în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck / 319 X.2. Țigăncile lui Vermont Senzualismul decadent / 326 Capitolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, nr. 1 și 2, Ianuarie-Februarie 1898, Ștefan Popescu concluziona că "realismul nu mai corespunde cu aspirațiile omului modern". Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez, popular prin intermediul prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai "misticismul și esteticianismul englez" e de vină. Ștefan Popescu nu face decât să formuleze principala acuză adusă naturalismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ne descriu, sunt sentimentele noastre de astăzi, ale lor însăși pictorii de azi sunt poeți lirici"2. Noua direcție dobândește o dimensiune introspectivă plasată în contextul simbolic-alegoric al unor subiecte "legendare", așa cum Ștefan Popescu putea vedea, spre exemplu, în pictura prerafaelită, în speță a lui Burne-Jones. Locul consacrat al subiectului istoric este luat de legendă și mit, dar și acestea constituie vehiculele unei sondări a sinelui, un rapel enigmatic, anamnetic, reflectând o état d'âme. În acest sens încearcă pictorul să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kimon Loghi se apropie până la pastișă de cea lui Arnold Böcklin, când nu împrumută erotismului morbid de liră decadentă al lui Franz von Stück, al cărui elev a fost, iar Cecilia Cuțescu-Storck când nu gauguinizează lasă să întrevadă o sensibilitate prerafaelită, poate cel mai bine marcată de pictura lui Burne-Jones, fără a fi străină și de alte repere valorizate simbolist precum decorativismul bizantin sau simbolismul hodlerian; Artur Verona iese din sfera unui impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acord asupra "precursorilor" care întrunește un mare număr de critici ai simbolismului / decadentismului. Asemeni lui Rodolphe Rapetti, i-am socotit precursori pe Gustave Moreau, Puvis de Chavannes și Arnold Böcklin la care i-am adăugat pe pictorii care alcătuiesc Frăția Prerafaelită, insistând asupra lui Burne-Jones și pe Gustave Klimt care este reprezenativ pentru secesionismului vienez. De ce i-am ales tocmai pe aceștia? Ei constituie cele mai des invocate referințe în critica de artă a sfârșitului de secol și configurează un câmp
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu subiect mitologic precum Vârful cu dor al lui G.D. Mirea se remarcă dincolo de senzualitatea prelucrată foarte apropiat de Jugendstil al zânelor deși nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la picturii simboliste se poate constitui ca un spațiu al negocierii diferenței atât față de pictura realistă, preocupată de a decupa felii de viață, dar și față de tincturările decadente cu temele specifice. Tot aici poate fi marcată diferența față de simbolismul picturii prerafaelite, care beneficiază de un alfabet, de un cod simbolic care face posibilă o lectură a tabloului ca narațiune ce pune în scenă un mister, așa cum o demonstrează Ileana Marin în Pictura prerafaelită sub semnul narativului 11. Într-o mai mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici poate fi marcată diferența față de simbolismul picturii prerafaelite, care beneficiază de un alfabet, de un cod simbolic care face posibilă o lectură a tabloului ca narațiune ce pune în scenă un mister, așa cum o demonstrează Ileana Marin în Pictura prerafaelită sub semnul narativului 11. Într-o mai mare măsură, decadentismul în pictură vine pe filiera acestei narativizări cu substrat simbolic, cel puțin în accepția de fapt de stil pe care i-o conferă John Reed în The Decadent Style. Caracteristic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care-i sunt specifice și pe care simbolismul literar le-a tezaurizat ulterior ca un propriu al lui. Un mod de a face diferența ar fi utilizarea acestor circumscrieri tematice sesizabile într-o continuitate care precizează afinități structurale între pictura prerafaeliților britanici, Secession-ul vienez, cel german, pictura simboliștilor scandinavi, precum Edvard Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]