163 matches
-
măsura experienței acumulate, (acești pictori) vor fi capabili să întemeieze în țara noastră o școală artistică excepțională pe care lumea nu a văzut-o de trei sute de ani."" După apariția acestor articole îndrăznețe opinia publică s-a schimbat, iar operele prerafaeliților au ajuns să fie elogiate. La un an după intervenția lui Ruskin prerafaeliții s-au bucurat de un mare succes. Tabloul lui John Everett Millais, intitulat "Ofelia" (1852), are un răsunet uriaș. Paradoxal însă, în anul următor grupul s-a
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
o școală artistică excepțională pe care lumea nu a văzut-o de trei sute de ani."" După apariția acestor articole îndrăznețe opinia publică s-a schimbat, iar operele prerafaeliților au ajuns să fie elogiate. La un an după intervenția lui Ruskin prerafaeliții s-au bucurat de un mare succes. Tabloul lui John Everett Millais, intitulat "Ofelia" (1852), are un răsunet uriaș. Paradoxal însă, în anul următor grupul s-a destrămat. Motivele au fost multiple: în 1853 Millais fusese ales membru extraordinar la
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
aceasta revenise la stilul conservator al academismului. În același an Hunt a întreprins o călătorie în Egipt și Palestina și, la întoarcere, și-a schimbat fundamental principiile sale estetice. După asemenea dezertări Rossetti a rămas singurul care a continuat tradițile prerafaelite. Le-a transmits lui Edward Burne-Jones, prin activitatea căruia estetica prerafaeliților a influențat, într-o anumită măsură, Franța și întreaga Europă. În 1857 a fost organizată la Londra o importantă expoziție cu lucrările lor. Dar "Confreria" nu mai exista deja
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
a întreprins o călătorie în Egipt și Palestina și, la întoarcere, și-a schimbat fundamental principiile sale estetice. După asemenea dezertări Rossetti a rămas singurul care a continuat tradițile prerafaelite. Le-a transmits lui Edward Burne-Jones, prin activitatea căruia estetica prerafaeliților a influențat, într-o anumită măsură, Franța și întreaga Europă. În 1857 a fost organizată la Londra o importantă expoziție cu lucrările lor. Dar "Confreria" nu mai exista deja de trei ani...
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio și Michelangelo. Creația marelui maestru florentin, uitată la începutul secolului al XVI-lea, este redescoperită decenii mai târziu, când se dezvoltă stilul cunoscut sub numele de manierism. Pictorii englezi din secolul al XIX-lea - Prerafaeliții - vor fi entuziasmați de frumusețea figurilor lui Botticelli. Îi fascinează tocmai acea neliniște și melancolie pe care le vor îmbogăți în propriile lor lucrări cu romantismul caracteristic epocii lor.
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
natură statică de Braque (aflată în arhiva Nataliei Sadoveanu, soția pictorului). Se pare că Miti a avut o prețuire deosebită pentru pictorul francez. Alături de această reproducere ce împodobea atelierul artistului se afla și o reproducere în culori după o madonă prerafaelită. În fine, pe etajera din fotografia făcută la Paris în 1929, se disting mai multe reproduceri după autoportretele lui Cézanne, cel cu pălărie ieșind în mod deosebit în evidență. Sunt toate acestea posibile repere ale personalității unui artist. De pe urma lui
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Ștefan Anton George (n. 12 iulie 1868, Bingen am Rhein - d. 4 decembrie 1933, Locarno) a fost poet, editor și traducător german, promotor al simbolismului. frecventează cercul lui Mallarmé, al prerafaeliților englezi, participă la "Pleiada simboliștilor" și este influențat de Nietzsche. Versurile sale sunt marcate de un ezoteric neoromantic. Evocând miturile și istoria într-un limbaj poetic rafinat, are ca temă pricipală conflictul dintre pagânism și creștinism, dintre spiritul elenistic și
Stefan George () [Corola-website/Science/315758_a_317087]
-
(28 august 1833, Birmingham - 17 iunie 1898) a fost un artist britanic care a fost asociat mai târziu cu prerafaeliții. A lucrat îndeaproape cu William Morris, dar și cu alți artiști plastici ai timpului. A fost preocupat îndeosebi cu reîntinerirea artei vitraliilor din Anglia, contribuind la realizarea vitraliilor pentru biserici și catedrale așa cum sunt: "Catedrala Sfântului Filip" din Birmingham, "Biserica
Edward Burne-Jones () [Corola-website/Science/326817_a_328146]
-
Mama ei, o femeie frumoasă și renumită, Julia Prinsep Stephen (1846-1895), se născuse în India în familia domnului John și Maria Pattle Jackson și mai tîrziu s-a mutat în Anglia cu mama ei, unde a fost model pentru pictorii prerafaeliți, ca de exemplu Edward Burne-Jones. Tatăl ei, Sir Leslie Stephen, era un autor remarcabil, critic și alpinist. Tînăra Virginia a fost educată de către părinți în familia unită de pe strada Hyde Park Gate, 22 din Kensington. Ambii părinți fuseseră căsătoriți și
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
a fost nașul de onoare al Virginiei, erau printre vizitatorii casei. Descendentă a unui slujitor al Mariei Antoinette, Julia venea dintr-o familie de femei frumoase cu renume care și-au lăsat amprenta asupra societății victoriene ca modele pentru artiștii prerafaeliți și primii fotografi. În plus, aveau o imensă bibliotecă din casa lui Stephen, din care Virginia și Vanessa (spre deosebire de frații lor, care au fost trimiși la școală) au învățat despre clasici și literatura engleză. În conformitate cu amintirile Virginiei Woolf, amintirile ei
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
acel mic volum antum de versuri cu grijă extremă; a lăsat pe dinafară tot ceea ce i se părea mediocru ori nefinisat și a redactat propria sa antologie cu extremă severitate. Adept al marilor simboliști contemporani, în special francezi, frecventator al prerafaeliților englezi, la curent cu noile voci din poezia germană de la 1900, Ștefan Petică a întreprins în versul românesc o reformă perceptibilă abia astăzi: el exclude, radical și decis, din cîmpul poetic biografia, politica, socialul, anecdota, pitorescul, discursul de mari dimensiuni
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise pentru Petică apologia estetismului, a unei perioade medievale de fantezie. Ceea ce propuneau contemporanii săi Rainer Maria Rilke, Ștefan George și prerafaeliții englezi a fost refăcut de către Petică - pe teren românesc și pe cont propriu. Cu toate că a scris poezie încă din extrema tinerețe (lumea manuscriselor sale o atestă), vocea poetului capătă timbru propriu doar prin 1899-1900; publicîn-du-și primul și ultimul volum de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, în locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism. Procupări similare în Apusul Europei le-au avut grupul prerafaeliților englezi - Pierre Puvis de Chavannes și Gustave Moreau, unii nazarineni germani sau rușii - Mihail Vrubel, Andrei Riabușkin, Victor Borisov-Musatov și mulți alții. La o analiză mai aprofundată se poate constata că Apcar Baltazar are cu cei din urmă unele apropieri
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în care acestea să acționeze. Într-un fel anume, lucrările inspirate din mitologia creștină sunt însă mai specifice mișcării Art Nouveau decât cele care fac parte din tematica istorică. Pictorul Baltazar s-a apropiat în abordarea tematicii simbolist mitologice de prerafaeliți ca Ferdinand Hodler, Gustave Moreau, Arnold Böcklin, Lovis Corinth, Wilhelm Leibl și Pierre Puvis de Chavannes, mai mult decât în genul picturii istorice . Pe tematica simbolist mitologică artistul nu a pictat prea multe lucrări; se cunosc doar două mai importante
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a cunoscut cel mai mare avânt în jurul anilor 1900. Rădăcinile sale se regăsesc de fapt într-o epocă care coboară până la jumătatea secolului al XIX-lea, în perioada prerafaelițiilor englezi, tocmai datorită interesului manifestat de către aceștia pentru arta aplicată. Frăția prerafaelită a reacționat imediat la mulțimea produselor de fabrică apărute în acea perioadă, fapt care i-a încurajat în integrarea artelor în viața cotidiană. Astfel, ei au făcut primele schițe de mobilier sau imprimeuri, urmând exemplul pe care l-au dat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
baroc și unul care se bazează pe formele mai sobre, rectangulare, caracteristice școlilor din Glasgow și Viena. Din analiza critică a lui Vasile Florea, tributar firii sale dionisiace și imaginative, Apcar Baltazar a ales prima tendință. Opera lui are descendență prerafaelită, urmărind linia ilustratorilor Cristopher Dresser, Walter Crane, Aubrey Beardsley, Selwyn Image, Eugène Grasset, Robert Burns și alții. Ilustrațiile realizate de Baltazar au o atmosferă de mister care transpare în mod evident, așa cum sunt de exemplu grafica care ilustrează poezia "Catedrala
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și alții. Ilustrațiile realizate de Baltazar au o atmosferă de mister care transpare în mod evident, așa cum sunt de exemplu grafica care ilustrează poezia "Catedrala" lui Dumitru Nanu și cea la poezia "Chemare" a lui Panait Cerna. Simbolismul de sorginte prerafaelită apare în frontispiciile la poezia "Țiganii" de D. Munteanu și la nuvela "Isus pe apă" a lui Cincinat Pavelescu. Semnificativ pentru grafica secesionistă este frontispiciul la poezia tradusă de Cincinat Pavelescu, "Antoniu și Cleopatra" a lui José Maria de Hérédia
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de influențe prerafaelite și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog, Îmbrăcată doar Într-o tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat pe spate. Am văzut-o din profil În timp ce trecea, pură și languroasă ca o adulteră prerafaelită. Prea diafană ca să nu-mi stârnească Încă o dată dorința. Agliè o duse pe Lorenza până la vasul cu jăratic, lângă statuia lui Pascal, o mângâie ușor pe fața-i absentă și făcu un semn către Giganții din Avalon, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
atât mai bine. Una dintre puținele virtuți ale proprietății Osokozi era ușurința cu care se ajungea de la ea în centrul orașului. Hugo a intrat glonț în prima librărie care i-a ieșit în cale. Înăuntru, un vânzător palid, cu aspect prerafaelit, i-a explicat cum să ajungă la secțiunea Copii și Bebeluși. Hugo a luat-o pe după colțul indicat, dar ceea ce a văzut acolo l-a șocat. Era adevărat că se afla în căutarea unor sfaturi, dar nu într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îndelung gândită de oameni. Era parcă pusă în lumină adevărata proporție a ideilor în comparație cu tot ce trecea dincolo de gânduri și sentimente. Arco di Tito, Arco di Settimo Severo, Arco di Galieno, Arco di Druso (cu iarbă bogată ca un păr prerafaelit), Arco di Costantino și Arco di Traiano, în care se povestea în imagini, pe un cilindru, cu tensiunea mare a spiralei, povestea tragică a ocupării Daciei, spărgându-se undeva în sus, unde neantul primește cele mai înalte vibrații. Obsedată mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lirica religioasă a lumii. A semnat Nicolae Crețu până în 1971, când își oficializează semnătura Dan Verona, după numele unui străbunic italian stabilit în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca antreprenor de căi ferate. Poet de substanță romantică și prerafaelită, V. se înscrie la început în linia unui lirism imnic, de viziune serafică, retoric și manierist, pentru ca în ultimele plachete contactul cu realitățile civilizației moderne să devină prilej de satiră și revoltă, dar și refugiu în spațiile înalte ale poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
anglistica românească unul dintre cei mai puțin studiați autori englezi, deși este recunoscut de critica modernă ca unul dintre primii inițiatori ai unei "revoluții sinestezice", definitivate ulterior de John Keats și P. B. Shelley, și continuată în parte de poeții prerafaeliți, folosită în mod fundamental de simboliștii francezi, și în secolul al XX-lea sublimată cel puțin în următoarele poetici: 1) imagismul - imaginea poetică în calitate de esență intuitivă (cf. Hulme), poemul unific; 2) vorticismul - imaginea poetică drept forță în acțiune sau o
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ar fi capabil să distingă între o mobilă veche de valoare și una contrafăcută. Dar mai cred că nici foarte mulți experți nu sunt în stare de așa ceva, dacă imitațiile sunt suficient de bune. Las deoparte mobila edwardiană și arta prerafaelită. ș...ț N-aș spune că în materie de parfumuri cunoștințele lui Marlowe se opresc la Chanel 5. Dar și acesta e doar un simbol a ceva scump și totodată relativ accesibil. Îi plac toate parfumurile ușor înțepătoare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Gustave Moreau, poate fi sesizată o anumită tendință de raportare la tematicile biblice, cu care trecutul obișnuise deja lumea artei. Reamintim totodată și eforturile creatoare ale unor confrerii artistice ale finalului de secol XIX, precum cea a nazareenilor 439 și prerafaeliților, care au șocat burghezia victoriană în încercarea lor de reînnoire a iconografiei religioase 440, sau cea a nabiștilor, care au consemnat o puternică turbulență ideologică în pragul anilor 1900, marcată de lupta, începută deja de două veacuri, a laicizării artei
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]