108 matches
-
martirii lui Cristos, ridicându-și ochii către cer, astfel ziceau: „Doamne Isuse, Învățătorul nostru, facă-se voia ta cu noi”.(din Actul martiric) - text cules de preot profesor, Iacob Ieronim Locația Cetatea română Halmyris (290), ce prezintă dovezi de locuire preromane cu identificare specifică a ținuturilor din acea vreme - traco-getica, unde de curand s-au descoperit moaștele sfinților Epictet și Astion, primii sfinți martiri ai acestor ținuturi, li se va aduce cinstire acestora în cadrul unui pelerinaj. Inițiativa de facto a fost
PRIMII MARTIRI AI TINUTULUI, ASTION SI EPICTET, MOTIV DE PELERINAJ LA CETATEA HALMYRIS de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344748_a_346077]
-
recentă, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, și că istoricitatea subiectului dovedește o intenție politică precisă a ideologilor maghiari: negarea drepturilor națiunii române. Istoria originilor și a continuității provoacă a provocat deja numeroase studii ale specialiștilor în antichitate privind Dacia preromană și romană. Contribuțiile arheologice s-au transformat, după cel de-al doilea Război Mondial, în știința care tinde de atunci încoace să acorde o atenție aparte istoriei Daciei. Descoperirea Daciei ca un spațiu populat, organizat politic și structurat militar, oferirea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
după cel de-al doilea Război Mondial, în știința care tinde de atunci încoace să acorde o atenție aparte istoriei Daciei. Descoperirea Daciei ca un spațiu populat, organizat politic și structurat militar, oferirea imaginii unei civilizații avansate a culturii dace preromane tinde să atenueze efectele abandonării Daciei de către Roma. Și fără ca istoricii și arheologii să fi ales în mod deliberat să alimenteze o teză naționalistă, lucrările lor au servit la salvarea acestui discurs al forței națiunii române, forță fondată pe originile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
română. Clasificarea acesteia ca limbă balcanică, judecată superficial și neexplicată, este respinsă atunci. Lingvistica autohtonistă, prin scrierile lui Rusu, autorul Etnogenezei românilor (publicată la București, în 1981, însoțită de un rezumat în franceză și germană), numără aproape 100 de termeni preromani care nu sînt nici de origine latină, nici greacă, nici slavă și sînt, de asemenea, absenți din albaneză. Această specificitate este esențială, deoarece din ipoteza unei simbioze româno-albaneze decurge unul din argumentele în favoarea originii sud-dunărene a românilor și a unei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu mult entuziasm, Începând din anii ’70, de o seamă de cercetători, care, În consens cu intențiile propagandistice ale comunismului-național, au pus În mișcare un arsenal complex de interpretări, toate având drept scop identificarea mitologiei populare cu una străveche, preromânească, preromană și, eventual, predacică. În felul acesta, În loc să fie studiat În modul său normal de funcționare, ca manifestare a gândirii folclorice și a unei civilizații rurale vii, corpusul mitologic a ajuns un pretext pentru un alt tip de discurs, devenind un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
îndoială să insistăm asupra paralelismului ce a afectat destinele celor două ramuri ale poporului român ; în ambele cazuri, ruina vieții urbane și a structurilor politice a provocat aceeași reacție de apărare: o "reconversiune rurală și o revenire la formele agro-pastorale preromane (ante 106)" Acest fenomen, subliniază Musset, a avut loc sub Aurelian (270-275), în cea mai mare parte a Daciei, sub Justinian și urmașii săi imediați, la sud de Dunăre, dar el a fost în esență identic. Fenomenul n-a permis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romaine: "Populația rurală se pare că a fost mai puțin afectată de aceste evenimente, din mai multe motive. Când se simțea în primejdie, ea avea obiceiul să fugă, luându-și vitele, în adăposturi făcute din timp, unele încă din epoca preromană, în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
potrivită și fără neologisme, și cu expresia literară cea mai fină.41 Elementele preslave și neromane ce alcătuiesc substratul limbii române, cele comune cu albaneza, cât și întregul conținut arhaic indo-european al limbii albaneze provin din fondul etno-lingvistic al populațiilor preromane ale teritoriului carpato-balcanic și dunărean, fie din grupa traco-moeso-getică, aflată în zona de nord-est, fie din cea iliro-panonică, din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Stabilirea elementelor fonetice, morfologice și lexicale neromane este rezultatul comparării limbii române cu limbile romanice din apus și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă concordanțe, acestea nu merg până la identitate completă. În același timp, este incontestabil că un număr relativ ridicat de cuvinte, mai ales în albaneză și română, provin din idiomurile populațiilor preromane și anterioare slavilor. Astfel, româna este parțial o limbă balcanică prin dialectele ei sudice: aromâna, meglenita și istroromâna, dar majoritatea românilor și a limbii lor este dunăreană și carpatică numărul și valoarea cuvintelor autohtone în dialectul "daco-român" confirmă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest lucru.42 Este necesară limpezirea raporturilor albano-române în gramatică, dar mai ales în lexic, domenii ce s-au bucurat de atenția deosebită a lingviștilor, mai ales de la Miklosich încoace, cu privire la formarea limbii și etnogeneza românilor. După analizarea elementelor autohtone, preromane, în limba română, s-a impus constatarea că româna are o puternică notă de originalitate, de personalitate, nu numai în conținutul și structura latină, dar și în elementele (caracterele) anteromane, numite anterior "albaneze", "balcanice", iar acum "autohtone" și "traco-dace". Lingvistul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dependența" limbii române față de albaneză.43 Pe de altă parte, româna are comun cu albaneza o serie de trăsături fonetice, morfologice și sintactice, iar ca lexic, ambele limbi prezintă două categorii de elemente, dăinuind din perioada veche: romane (latine) și preromane (autohtone). Dar elementele latine comune albanezei și românei sunt foarte puține, iar dovezile din care să rezulte că acestea provin dintr-un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latine comune albanezei și românei sunt foarte puține, iar dovezile din care să rezulte că acestea provin dintr-un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă comună carpato-balcanică și preromană, cu diferențieri străvechi. Termenii ce aparțin exclusiv albanezei și românei provin, în ambele limbi, din străvechea limbă vorbită odinioară în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este că elementele comune din lexicul albanez și românesc, cei 70 de termeni, provin în cele două idiomuri dintr-o sursă comună, substratul carpato-balcanic. Un alt aspect important se referă la prezența în limba română a unui număr de cuvinte preromane (100), străvechi, care nu sunt de origine latină, slavă ori greacă și care sunt inexistente în limba albaneză. Aceste elemente "obscure" din limba noastră au o însemnătate lingvistică și istorică deosebită și ele provin din fondul autohton carpato-balcanic, un idiom
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al III-lea până la începutul secolului al IX-lea, schimbări frecvente, poate fără serioase consecințe politice, dar a căror influență în limbă este evidentă. În ceea ce privește substratul comun, este sigur că o serie de elemente nu numai preslave, ci chiar preromane, s-au conservat în vocabularul limbilor balcanice și în numele de locuri (toponimia) din sudul Dunării. La sfârșitul secolului al VI-lea, pe vremea invaziei slavilor în teritoriile din sud fluviului, aceste elemente se mai păstrau în toponimie, după mărturia cronicarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Elementele latine de bază (cuvinte-tip), în dialectul daco-român, sunt în număr de 1500 (1600), dar, împreună cu derivatele, lingviștii Candrea și Densușianu au ajuns până la 2000-2500 cuvinte latineînaintea lor, Pușcariu ajunsese până la 1947. Raportul real între elementele latine și cele preromane (autohtone) este de 1500-1600 cuvinte latine de bază la 160-170 autohtone (traco-dace), așadar un total maxim de 1700 cuvinte moștenite. Concluzia ce se impune: cuvintele autohtone (prelatine) reprezintă doar o 1/10 din lexic, dar sunt importante (în ciuda numărului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anterior oricăror împrumuturi externe, fiind din punct de vedere românesc, contemporane, în sensul absolut, cu întregul fond romanic al limbii române. Ulterior, după cucerirea romană, latina înlocuiește idiomurile autohtone. În limba română, gramatica ei istorică arată (indică) că elementele autohtone (preromane) au existat simultan cu cele latine, cu care alcătuiesc împreună blocul omogen al fondului lexical moștenit. Lingviștii români și străini au întrevăzut clar că limba română este o limbă latină altoită pe fondul etnic și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
motivul „Cartea solomonarului” este „un motiv dacic, din substrat” (6, p. 244). Evident, o astfel de aserțiune este greu de susținut. Este greu de imaginat că un asemenea motiv a luat naștere în spațiul carpato- -dunărean, într-o epocă arhaică, preromană (cum încearcă să demonstreze Agrigoroaiei), și că el a fost perpetuat apoi, de-a lungul mileniilor, de o tradiție eminamente orală. „Cartea solomonarului” cuprinde, conform tradiției populare, „molitfe de ascultare și supunere [a balaurilor]” (9, p. 188), descântece de chemat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alteori superficială - influențelor romane în unul sau altul dintre compartimentele vieții materiale și spirituale a neamurilor respective, creând, cel puțin pentru unele dintre ele, o adevărată „predispoziție psihologică“ la integrarea în romanitate; este ceea ce unii învățați au definit drept „romanizare preromană“ sau „preromanizare“ ca fenomen pregătitor al transferului efectiv de autoritate, populație și civilizație 15. • Modes de contacts et processus de transformation dans les sociétés anciens. Actes du colloque de Crotone (24-30 mai 1981) organisé par la Scuola normale superiore et
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în ibidem, 14, 1989, p. 105-114; B. Cunliff, La Gaule et ses voisins. Le grand commerce dans l’Antiquité, traduction de F. Vidal, Paris, 1993. • Vezi nota anterioară, la care adaugă B. Luiselli, Penetrazione di elementi culturali romani nella Britannia preromana, în RB, 6, 1981-1982, p. 159-187; P.S. Wells, Signs, communications and cultural clash: Romans in Transalpine Europe, în „Revue des archéologiques et historiens d’art de Fenomenul este în întregime valabil și pentru spațiul carpato-pontic16. După cucerire, negotiatores, ca agenți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai târziu Zi-l sau Zu-l (articulat) sau Zios (în scrierea greacă a Stolnicului Cantacuzino), Syill la Schwantz, iar aproape de zilele noastre, la Specht, Schyl. Prin urmare, s-ar părea că numele Jiului s-a păstrat ca atare din antichitatea preromană, episodul Rabon fiind limitat la perioada administrației romane. Această întreagă discuție în jurul originii numelui unui râu ca Jiul, cu o largă folosire a unei documentații cartografice în evoluție și prin confruntarea cu desfășurările istorice, poate susține și ilustra importanța unei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
un bogat izvor de apă termală, cu proprietăți terapeutice recunoscute, care, de bună seamă, i-a atras în acest loc pe romani și pe predecesorii lor. Unele mărturii istorice îndoielnice sugerează că izvorul ar fi fost asociat cultului unei zeițe preromane (poate că Freya). O statuie rudimentară din piatră, aflată la muzeu, se presupune că o reprezintă pe această zeiță. Însă o altă frumoasă inscripție romană, aflată tot la muzeu, sugerează, mai plauzibil, cultul lui Venus. Romanii au cinstit izvorul clădind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vîrf, pisc“ oferă o bază mult mai plauzibilă geografic în primul rînd pentru ridicăturile de teren (de la acestea au putut fi denumite, prin transfer, celelalte categorii de topice), și anume un apelativ romînesc străvechi, tămpă, tîmpă, provenit dintr-un radical preroman, cu urmași în unele dialecte meridionale italiene și la albanezii din Calabria. Interesant este că unul dintre vîrfurile Tîmpei este numit de sași Raupenberg, adică „muntele omizilor“, evident o etimologie populară pentru Ruppin Berg (e atestat sub forma Ruppin Berg
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că în română avem din substrat termeni ca buză, ceafă sau viezure pentru care astăzi nu mai există sinonime latinești. Am prezentat situația împrumuturilor făcute de latină din lim bile populațiilor preromane care și au însușit limba Imperiului. Mecanismul fenomenului este același și în cazul altor împrumuturi. „Dus-întors“ În urma contactului dintre limbi, uneori o serie de cuvinte împrumutate se întorc în limba de origine, cu modificări de formă sau de sens; Henriette
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
părți ale corpului uman care cuprind mărul lui Adam: nodul grumazului, nodul gâtlejului, nodul de la gușă, osul gârliciului, oul gâtului etc. buză Este unul dintre cuvintele din terminologia corpului omenesc care pune probleme etimologice. Mulți cercetători îl consideră din substratul preroman, pentru că este prezent și în albaneză (buzë). Cuvântul este foarte vechi; există și în aromână (budză), și în meglenoromână (buză), iar regional se păstrează pronunțarea dz pentru z, la fel ca în elementele moștenite din latină (boteadză, Dumnedzău), deci nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unui vechi derivat al lat. pullus, și anume pullamen, prezent în celebrul tratat de medicină veterinară din secolul 4, intitulat Mulomedicina Chironis (mulomedicina = „tratarea catârilor, medicina veterinară“). Româna este singura limbă romanică în care termenul respectiv, mânz, este de origine preromană (traco-dacă sau iliră). De reținut că mânzat înseamnă „vițel“. capră și țap Această pereche din seria animalelor domestice prezintă un alt tipar: în română, femininul capră continuă lat. capra, transmis tuturor limbilor romanice (fr. chèvre, it. capra, sp., port. cabra
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]