109 matches
-
Claudius în 43 d.Hr. Ca și alte regiuni aflate la marginea imperiului, Britannia s-a bucurat o perioadă lungă de legături comerciale cu romanii, și influența lor economică și culturală a avut o semnificație deosebită asupra epocii de fier preromană a britanicilor, în special în sud. Odată cu căderea Imperiului Roman 400 de ani mai târziu, romanii au părăsit Provincia Britannia, teritoriu care în mare parte a stat la baza a ceea ce s-a numit apoi Anglia. Istoria Angliei anglo-saxone acoperă
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
de cultura villanoviană. Primului dintre valuri i-ar corespunde lingvistic subgrupul de limbi italice: latină-faliscă-siculă, iar celui de-al doilea val i-ar corespunde grupul sabellic osc-umbrian, ceea ce explică ecarturile constatate dintre limba oscă și limba latină. Stabiliți în Campania preromană spre sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., oscii au adoptat alfabetul etrusc, iar în secolul al V-lea î.Hr., au fost supuși de samniți. Împreună cu aceștia, vor fi încorporați în Republica Romană, după Bătălia de la Sentinum (295 î.Hr.) din al
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
așezărilor omenești. Vechimea populării acestei regiuni montane este dovedită de urmele omului paleolitic (fosile umane și unelte descoperite în Peștera Cioclovina) și eneolitic (așezarea de pe Vârful Țâfla). Însă, cele mai multe dovezi ale existenței oamenilor în arealele înalte ale platformei aparțin perioadelor preromană și romană. Această situație se datorează atât poziției geografice în ansamblul regional carpatic, cât și caracteristicilor locale ale reliefului: multitudinea culmilor prelungi, a platourilor și a formațiunilor calcaroase. În acest context nu pot fi omise condițiile climatice favorabile, manifestate prin
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
rezumatul tezei de doctorat, Iași, 1983, 25 p. 7.Evoluția culturii Starcevo-Cris pe teritoriul Moldovei, Muzeul Județean Suceava, 1984, 136 p. 8.Istoria românilor, vol.I (Antică), Editura Universitas, Chisinau-Iasi, 1991, 227 p. (în colaborare; redactare personală p. 6-70: perioadă preromana). 9.Dacia în cadrul lumii antice, Editura Unirea, Iași, 1992, 60 p. 10.Istoria Românilor. Compendiu (coordonatori: I. Agrigoroaiei, I. Toderascu), Editura Cultură fără frontiere, Iași, 1996, p. 15-54 (Epoca veche). 11.Începuturile istoriei pe teritoriul României, Casa Editorială Demiurg, Iași
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
culturilor ortodoxe, slave, central-europene și adriatice (în special din unele părți ale Italiei, cum ar fi Republica Venețiană) au fost cele mai importante în ultimele secole. Muntenegru are multe situri culturale și istorice importante, inclusiv elemente de patrimoniu din perioadele preromană, gotică și barocă. Regiunea de coastă a Muntenegrului este deosebit de bine cunoscută pentru monumentele religioase, între care se numără din Kotor (Cattaro sub venețieni), basilica of Sf. Luca (de peste 800 de ani), Doamna Noastră a Stâncii (Škrpjela), Mănăstirea Savina și
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălțime de circa 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente). Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").» Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante, ale limbii române, prin existența unei îndelungate latinități preromane în Dacia, această latinitate difuzându-se prin comerț, prin strămutările (spontane sau forțate) de triburi dacice între nordul Dunării și Imperiul roman, și prin educarea în Imperiu a unor tineri șefi daci luați ostateci de Romani. În această teorie, Dacia
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
vânătoare și războaiele de munte. În mare parte a anului, ei foloseau ghindele ca sursă de aliment de bază, uscându-le și pulverizându-le, folosind făina pentru un tip de pâine ușor de conservat. Din domeniile lor semanate din perioada preromană, ei recoltau orzul și produceau bere (Zythos), precum și grâul și inul. Având în vedere deficitul lor de producție agricolă, precum și caracterul lor războinic, aveau loc incursiuni frecvente pe pământurile Vaccaei, care aveau o agricultură mult mai dezvoltată. Asturii au intrat
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
și română în zona de «Baltă», s-a găsit o săpăliga de grădinărit cu vârful de piatră iar partea cu gaură de înmănușare din argilă arsă. S-au mai găsit opaițe din lut și cremene, tot în «Baltă» din perioada preromana, primele urme numismatice între care dinari imperiali români de argint din anul 79 e.n bătuți de împăratul Titus Flavius. Populația a început în parte să urce pe terasa de pe vremea lui Alexandru cel Bun rămânând până la a doua domnie
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
celtă Vallis tolitum (Valea Apelor), asta pentru că prin oraș trec râurile Pisuerga și Esgueva, care înainte de canalizare se întindeau pe diverse ramificații. Pe de altă parte există o teorie despre Valle de lid, locul unde se reuneau clanurile și triburile preromane pentru înfruntările armate. Există indicii datând din Paleoliticul Inferior, însă nu se poate spune că orașul a avut o populație stabilă până în Evul Mediu. Așezările descoperite în provincia Valladolid datează din epoca preromană, există în zonă urme ale populației vacceos
Valladolid () [Corola-website/Science/305900_a_307229]
-
locul unde se reuneau clanurile și triburile preromane pentru înfruntările armate. Există indicii datând din Paleoliticul Inferior, însă nu se poate spune că orașul a avut o populație stabilă până în Evul Mediu. Așezările descoperite în provincia Valladolid datează din epoca preromană, există în zonă urme ale populației vacceos, o populație cu o cultură foarte avansată. Reportaje
Valladolid () [Corola-website/Science/305900_a_307229]
-
importantă bază a flotei romane moesice a fost la Noviodunum, mulți foști marinari ai flotei întemeind lângă chiar un sat al marinarilor, "vicus classicorum", după cum apare pe o inscripție. Există dovezi arheologice ale existenței umane în această zonă din perioada preromană, în apropierea cetății romane fiind identificată și cercetată o necropolă getică. Cercetările arheologice de amploare au început în 1981, continuînd și astăzi. Cetatea are o formă trapezoidală cu latura mică spre nord. În sistemul defensiv sunt incluse 15 turnuri și
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
limba latină de la "crux, crucis", și corespunde grecescului ' "(stauros)". Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost preluat ca simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
caracteristici sunt: Alte caracteristici importante sunt: Se crede că toate limbile germanice au apărut dintr-o limbă ipotetică proto-germanică, asemănătoare între ele datorită Legii lui Grimm și a Legii lui Verner. Asta a avut loc probabil în timpul Epocii de Fier preromane, din nordul Europei, după circa 500 î.Hr.. Proto-germanica a fost cel mai probabil vorbită după 500 î.Hr., iar limba proto-nordică după secolul al II-lea, care mai târziu încă este destul de asemănătoare cu proto-germanica reconstruită. Conform datelor lingvistice și arheologice
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
popoare, atât de diversificate din punct de vedere cultural și care au cunoscut diverse regimuri politice. Deși noua națiune italiană a apărut abia în 1861, zona geografică a Italiei de astăzi a avut o istorie bogată și îndelungată. În perioada preromană, pe aici s-au perindat grecii și etruscii. Dupa evoluția și căderea Imperiului Roman, Italia se fărâmițează în mai multe republici, orașe-stat, regate, toate expuse invaziilor musulmane, normandice, germane, franceze, spaniole și austriece. Italia a fost unită abia în 1861
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
s-au găsit materiale ceramice și un topor de piatră, perforat, aparținând Culturii Cotofeni. În ceea ce privește toponimia locului există păreri diferite: după Coriolan Suciu, toponimia locului derivă de la ,brod<nowiki>"</nowiki> sau ,brad " , ce ar însemna ,umflatura, vârf", termen de origine preromana; Viorica Goicu, referitor la originea numelor unor localități din bazinul superior al Crișului Alb, apreciază că denumirea satului ar veni de la , Bratoanea<nowiki>"</nowiki> - soția lui Bratu. Ne permitem să facem precizarea că în prezent acest nume nu se regăsește
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]
-
s-a extins asupra întregii peninsule până la Alpi. Săpăturile arheologice efectuate în toată Italia au dezvăluit prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum circa de ani, urmată de sosirea omului modern acum circa de ani. Vechile popoare ale Italiei preromane - cum ar fi umbrii, latinii (care aveau să stea la baza civilizației romane), volscii, samniții, celții și ligurii, care au locuit nordul Italiei, dar și mulți alții - erau popoare indo-europene; principalele popoare care nu erau de origine indo-europeană erau etruscii
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
nu numai că este continuatoarea unei latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").». Cuvintele românești comune cu cele albaneze, despre care s-a stabilit că aparțin substratului autohton/preroman, întrucât au participat, alături de evoluțiile fonetice ale cuvintelor latine - ca, de exemplu, trecerea "l" latin în "r" român între vocale, cf. lat. "salem" > rom. "sare", lat. "scala" > rom. "scară", lat. "solem" > rom. "soare" etc, respectiv cf. rom. "mazăre" nu "*mazăle
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
salem" > rom. "sare", lat. "scala" > rom. "scară", lat. "solem" > rom. "soare" etc, respectiv cf. rom. "mazăre" nu "*mazăle" (alb. modhullë)"," rom. "măgură" nu "*măgulă" (alb.magulë)"," rom. "viezure" nu "*viezule" (alb. vjedhullë) etc"." Deci, cuvintele românești provenite din substratul tracic/preroman (ca și cele ale stratului latin) nu au păstrat sunetul l intervocalic, ca în cazul cuvintelor din adstratul slav (postroman) precum "milă" (< sl. "mila")", silă" (< sl. "sila")", pilă" (< sl. "pila"), nu *"miră, *siră, *piră." Demonstrarea apartenenței cuvintelor românești comune cu
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și credințe religioase relativ comune. Popoarele germanice s-au răspândit în Europa, în timpul Antichității Târzii și al Evului Mediu Timpuriu. Limbile germanice
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
către statul spaniol și la 27 iunie 1941 a fost expusă în Muzeul Prado din Madrid, apoi transferată la Muzeul Național de Arheologie, unde se află și astăzi. Descoperirea "Doamnei din Elche" a trezit un interes popular față de cultură iberică preromană. Ea a apărut pe o bancnotă de o pesetă din 1948 și a fost menționată în lucrarea "The Recognitions" (1955) a lui William Gaddis. Sculptura a fost expusă temporar din 18 mai până în 1 noiembrie 2006 la Museo Arqueológico y
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
aproximativ 12.500 î.Hr., și există dovezi legate de practicarea agriculturii începând cu 3.900 î.Hr. Epoca de bronz a Nordului (1.800-600 î.Hr.) a fost marcată de movile funerare, care prezintă printre altele motivul carului solar. Pe timpul epocii fierului preromane (500 î.Hr. - 1 d.Hr.), populațiile native au început migrația spre sud, deși primii danezi au ajuns în Danemarca de astăzi în perioada dintre epoca preromană și epoca germanică a fierului, adică în epoca romană a fierului (1-400 d.Hr
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
marcată de movile funerare, care prezintă printre altele motivul carului solar. Pe timpul epocii fierului preromane (500 î.Hr. - 1 d.Hr.), populațiile native au început migrația spre sud, deși primii danezi au ajuns în Danemarca de astăzi în perioada dintre epoca preromană și epoca germanică a fierului, adică în epoca romană a fierului (1-400 d.Hr.). Provinciile romane au menținut rute comerciale și relații cu triburile native ale Danemarcei, monezi romane găsindu-se pe teritoriul actual al țării. Există dovezi ale unei
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Noricum" după cucerirea romană a zonei ce cuprinde Austria actuală, în preajma anului 15 î.e.n. "Noricum" a devenit ulterior provincie romană la jumătatea secolului I e.n. Populată încă din antichitate, regiunea central-europeană care este astăzi Austria a fost ocupată în perioada preromană de diverse triburi celtice. Regatul celtic Noricum a fost ulterior cucerit de Imperiul Roman și transformat în provincie. Situl Petronell-Carnuntum din estul Austriei actuale a fost un important castru devenit capitală a provinciei Pannonia superioară. Carnuntum a fost populat de
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
controla acest nod de comunicații și care va fi fost distrusă de fortificația austriacă, amplasată pe acest loc la începutul sec. XVIII. În ori ce caz urmele dacice din vatra orașului Cluj sunt sporadice, astfel încât nu este sigur că numele preroman Napoca, sau Napuca, a fost împrumutat de romani de la o așezare dacică din apropiere, sau va fi fost purtat de întreaga regiune situată pe cursul superior al Someșului Mic. începe de fapt cu epoca romană. După cucerirea Daciei, la începutul
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]