108 matches
-
dintre Andromaca și Hector, care se arată în Iliada ca adâncă poezie a iubirii dintre soți și a iubirii lor pentru copil. Iubire și grijă și teamă sfârșind în durerea atroce a Andromacăi și, dincolo de moartea lui Hector, în imaginea presimțită a dezastrului final al Troiei. Care n-ar fi atât de crâncen, dacă n-ar însemna sfâșierea și nimicirea atâtor iubiri cum fusese a lor și a atâtor altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
corp istoric sau a unei idei obiectivate și girate colectiv. Fiecare persoană se împlinește în irepetabilitatea ei prin asimilarea interioară a întregului real, a unui real pe care îl transfigurează, îl transpune din regimul general-obligatoriului în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul de tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Distanța dintre cei doi termeni este atunci maximizată, capătă o tensiune care scurtcircuitează depărtarea, fără a o anula. Pe de o parte, simbolul și principiul simbolizat își prezintă acut vederii deosebirea de natură. Dar, pe de altă parte, își fac presimțită unitatea, incluziunea originară a simbolului în principiul pe care îl simbolizează. Cu cît distanța dintre ele e mai puternic pusă în evidență, cu atît e mai puternic vectorul simbolic care le leagă. Anecdotele mistice din mai toate tradițiile, ca și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unei cărți este în același timp și interpretul ei: Să nu căutăm similitudini, echivalențe, translații între poeme și imaginile desenate - nimeni nu a ilustrat pe nimeni, ci doar pe sine, fiecare e pretext pentru celălalt, pe jumătate gândit, pe jumătate presimțit; dar în cele două serii paralele, ochii noști ar putea zări ceea ce pentru ochii viitori va deveni limpede?26. Articolul Marianei Enache din ultimul număr al revistei Arta din anul 1989 analizează ilustrația operei lui Creangă în perioada interbelică. Articolul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
încă de pe atunci interminabilă, Aristotel își propunea să o întocmească, Antichitatea nu ne-ar fi păstrat în întregime opera lui Platon, așa cum n-a făcut-o cu nici un alt creator din sânul ei. A păstrat-o pentru înțelesul, recunoscut sau presimțit, al Ideii Marsilio Ficino urmărea cu deosebire ideea, tendințele sale fiind, fie să „facă” religia filosofică, în De Christiana religione, fie să „facă” filosofia religioasă, în Theologia platonica. Așadar, principalul scop mărturisit era să determin mintea omenească, ce nu cedează
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fire vorbește de la sine despre intima contopire a ființei cu posibilitățile sale de ființare, deplina ei asimilare în substratul "plăpândului țesut", absorbție în somnul "prelung" al uitării de sine, în visul "de desfătare, un vis sătul și grav/ De lucruri presimțite abia, dar fără nume". Regresia spre originar consemnează desfacerea înceată a imaginii ființei definite, până în posibilul nedefinit al facerii sale, al prefacerii în care nimic nu este, ci stă să fie, precum în desfacerea arborelui văzut de aproape, imagine desființată
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
roza canină, măcieșul cum îi spune toată lumea, o cărare se strecoară printre micile dar ascunsele văi, printre dealurile îmbătrânite, pierzându-se departe, într-o regiune mai mult celestă decât pământească, în Basarabia. Teritoriul Basarabiei, văzut de aici, este mai mult presimțit decât vizibil. Nu știu din ce motiv, în mulții ani cât am fost slujbașul spitalului deși mi-am propus de sute de ori s-o iau razna pe această cărare, care se cheamă ,,dealul hoților'', nu m-am învrednicit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spre care aceștia aspiră, adeseori „fără să știe”, instinctiv, cu acea instinctivitate a spiritului sau a sentimentelor. Norocul meu, pentru a reveni la umilul dvoastră autor, este printre altele faptul că valorile pe care le-am „pipăit”, ca să zic așa, presimțit și „gustat” În anii post-puberali, În anii lungi ai labirinticei mele adolescențe, s-au dovedit rezistente, formidabil de actuale pe tot traiectul carierei mele, „verificându-se” apoi În multe și diferite situații umane sau livrești, dând legitimitate acelor „oarbe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu îndeplinește nici un rol în societate, de asta e bine să ne bucurăm că este, încă, tolerată. Poezia, ca orice artă în general, reprezintă foaia de temperatură a unei epoci, a lumii în procesul ei de tîrîre spre un orizont presimțit, niciodată atins. Să nu ne plîngem că poezia nu mai are cititori. Dimpotrivă. Poetul trebuie să se bucure cu fiecare cititor pe care îl pierde pe drum, acesta ar fi (este) semnul sigur că se îndreaptă pe o cale numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și ploaia. Sînt și norul în care mustește ploaia. Sînt și norul care naște, cu adînc sentiment de maternitate, ploaia. Sînt răpăitul ploii de pe un geam care nu ascunde nimic...! Titlul acestei cărți e, cred, un reziduu al unor ritualuri presimțite, din carne și din ritmul sîngelui, care își dezvoltă continuu propria poveste, propria curgere. Paznicul umbrei, paznicul zăpezii ... ! Să păzești zăpada să nu se topească, în martie, iată superbia inutilității care ne hrănește. Titlul unei cărți e numele său din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o aducere aminte cu totul vagă, / Țeseau în jurul meu o ceață făcută din berze foarte obosite, / Nu știam când mai văzusem toate acestea / Sau poate acum eram o amintire dintr-un viitor presimțit”) prin care „călătorul” e condus de o incertă „călăuză”: „Insula-Nălucă”, Patmos, poate „pământ al apocalismului”, - dar rareori în înțelesul său terifiant-exhatologic, ci mai ales ca teritoriu al revelațiilor ultime, de dincolo de neliniști și spaime, sub semnul „luminii perpetue”: Pe malurile
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci de cronici, eseuri și portrete dedicate vieții cărților și scriitorilor români adună Barbu Cioculescu (n. 1927, Montrouge, Franța) între coperțile rafinatului său volum de Lecturi de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și fiică, aceasta fiind miza centrală, și cam patetică, a filmului. în plus, așa cum ne-au obișnuit cele mai multe dintre filmele de groază produse de o bună bucată de vreme la Hollywood, trăsăturile care ar trebui să anticipeze treptat acel lugubru presimțit sînt atît de îngroșate, încît senzația pălește în fața unei evidențe din cale afară de butaforice. în orice caz, filmul - care e, totuși, peste medie în materie de subtilitate a instaurării groazei - are ca principal defect poate nu atît o epică sumară
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
la albia impură/ și m-aș târâ-n țărână, urât și murdărit -/ spre singurul părete care-a rămas din schit.”// (Cântece simple: Vlaici, II) Și tot într-un asemenea tip de poezie găsim versuri în care reverberează profund ceva nedefinit, doar presimțit, o proiecție al cărui traseu ar putea fi, dacă nu descifrat, măcar intuit în implacabilul drum al destinului: „Și va veni o seară când voi pleca de-aici,/ fără să știu prea bine unde mă duc și nici/ de vine
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
chestionarul actualității noastre. Îi propun cititorului o mică selecție dintr-o antologie românească ce urmează să apară în curând. (D.F.) Vremea noastră Lui Oswaldo Alves E vremea părții, vremea oamenilor împărțiți. Degeaba parcurgem cărți, degeaba călătorim și ne vopsim. Ora presimțită se face praf în colbul străzii. Oamenii cer carne. Foc. Pantofi. Nu-s destule doar legile. Crinii nu încolțesc din legi. Numele meu e tumult, el se scrie pe piatră. Eu vizitez faptele, dar nu te întâlnesc. Unde te ascunzi
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
noștri li se rezervă destul de puțin din întregul cărții. Și totuși, în arriere plan, spectrul autohton se face simțit în permanență, cel puțin la fel de pregnant ca dimensiunea politică. De multe ori, desigur, conexiunea nu sare în ochi. Dar ea e presimțită (și se cuvine cercetată fără ezitare) la tot pasul. Regăsim aici, de pildă, o comunicare susținută de Mihai Zamfir în urmă cu câțiva ani la Festivalul de la Neptun: O literatură „medie” (pp. 266 - 271). În opinia autorului, de un optimism
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
-l descopăr și în Banat, sentimentul unei Mittel Europa... R.B.: Se pare că și experiențele literare v-au orientat spre aceste ținuturi ale nostalgiei... Dar nu cumva atunci cînd călătorești într-un anumit loc vrei să descoperi și o realitate presimțită sau poate chiar trăită? Drumurile la Trieste par a pleda în favoarea acestei ipoteze... R.W.: în ceea ce mă privește, eu sunt un eurocentrist... și tot ce are de-a face cu cultura central-europeană deține pentru mine un rol esențial, ceea ce
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
nu poate fi altul. În cazul lui Koke însă, descoperim o căldură neașteptată, o adevărată explozie a simțurilor se filtrează prin cuvânt. Paul Gauguin este conștient când pictează o capodoperă. Nu se întâmplă oricând acest lucru, e un moment așteptat, presimțit și dorit cu o intensitate tulburătoare. Sunt câteva asemenea momente relatate magistral în carte. De pildă, când pictează Manao tupapau. Traducerea e voit ambiguă: iubita lui tahitiană, Teha’amana, speriată de spiritul mortului ori spiritul mortului care și-o reamintește
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
op colectiv nu e lăsat în voia amintirii, ci fixat de la bun început în necesitățile stricte ale concepției. El nu adună o colecție de fragmente memorialistice, în schimb provoacă o sumă de proze autentice având ca subiect - central sau numai presimțit - privirea cu consecințe afective imediate. Narațiunile de aici nu devin proze prin ricoșeu, pe parcursul lecturii, ci se nasc direct cu o conștiință prozastică remarcabilă. Cum anume și, mai ales, de ce ? Răspunsul e, probabil, ușor de intuit, dar nu și de
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
cu antene nevăzute că "cineva" a intrat pe scenă. Dar nu această prezență îl preocupă pe Manuel Pelmuș, ci prezența simplă a unei persoane și mai mult chiar, nu neapărat prezența fizică văzută, ci eventual și cea nevăzută, mai mult presimțită, reconstituită de imaginația spectatorului, precum în cazul recentei sale piesei preview. Ce poate însă reconstitui imaginația spectatorului? Un desen aproximativ, o schemă de deplasare, lipsită exact de acea "carne" care îmbracă fiecare mișcare, acea încărcătură pe care o imprimă oricărui
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
puțin lucru. Imaginea, restrângând viața la minimul important, a unui poet care a „rămas în urmă cu politica" e retragerea din arenă, de orice fel ar fi ea, înspre chimiile iubirii. O mireasmă biblică de nard desenează conturul unei siluete presimțite, stând, ca și inima, sub pecetea lui altădată. Același timp pierdut care stăpânește forma versului, dintr-o dată lepădată de cadență, imaginile, amintirile trecute cumva neînlesnit, greoi, ca pasagerii de pe o vale pe alta. „A fost o dată o minune/ Și a
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
în ipostaze de-o diversitate căreia „martorul" din noi se cuvine a-i da o accepție purgatorială: „suntem aici dintr-o înscriere: // sol, mesager, victimă, călău / în sine unul / și același // în jocul de oglindă al martorului / tăcut și dintotdeauna presimțit / în fiecare din noi? (mărturisire). Dar autoscopia ce ne-o aplicăm n-are cumva la rîndul său o latură dezamăgitoare? Nu conține o cursă? „Conștiința, socotește poetul, este o lamă cu două tăișuri", unul fiind chiar rostirea omenească în care
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
pe moarte, spre cei ce se atașează liricii sale. Poetul s-a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
Greutatea de piatră în formă de rață (Brâncusi) de la cele mai mari de 25 de kg. pînă la 100 gr. sau 50 de gr., identice toate că forma. Repetitive că o viziune de coșmar geometric asirobabilonian. 8 febr. 1979. Moartea presimțita în muzeu: rata de granit de 30 de kg. de cîntărit grîu pînă la rata cea mai mica această, aici, de un gram doar, sau aproximativ, plus scrisul sumerian. Accelerare bruscă a timpului. Țapul cu o pelerina, aici albastră, de
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub arma/ ucigătoare". O idilă de adolescență, probabil, care n-a fost să dăinuie, spre deosebire de farsa care i se joacă acum; presimțită dureros de senzorii floretistei, de vreme ce ea își privește partenerul de erotopaegnie ,cu o răceală/ care urcă amenințătoare la cer".
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]