108 matches
-
Și viața reintră în normal./ Întunericul e în același timp întuneric/ E în același timp lumină./ Dacă închizi ochii totul se transformă după cum îți este inima." Ranna (încă un calambur...) este această frumoasă fără trup, avînd contururi înșelătoare și greutăți presimțite. Ca aerul, ca decepția. Iată, de pildă, o declarație: "Ce frumoasă ești, Ranna!/ Trupul tău curge pe lîngă mine ca o apă,/ Vocea ta e o ventuză/ Care se aprinde în fiecare floare/ Cînd îți atinge mîinile./ Părul tău miroase
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
libitum, nesupusă nici unei strategii, ci la discreția inspirației, ideii sau capriciului de moment, cum ea însăși recunoaște cu regret. Cu atât mai notabilă această împlinire, oricât i-ar reproșa inconsistența, cu cât și dânsa a trăit „acel complex al ratării presimțite de care am suferit atâția din generația noastră" (decembrie, 1991). Se include, deci, și pe sine. Problema o preocupă, căci, în aprilie 1992, revine mai explicit: „A fost oare și la noi o problemă a generației ? Mai toți - intelectualii desigur
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
comentează, îl analizează, îi despică firul în patru. Odată cu înaintarea în vârstă, problematica ei existențială se agravează. Se păstrează în primul rând, perceptibil pretutindeni, în ciuda latenței sale, un dubiu asupra propriei împliniri, reziduu peste ani al „acelui complex al ratării presimțite" care a marcat întreaga sa generație. Căruia i se adaugă acum, cu accente tot mai grave, neliniștile metafizice augmentate de conștiința unui sfârșit iminent și de imposibilitatea dobândirii unei certitudini în credință. Mariana Șora se află în situația tatălui deznădăjduit
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
fan al acestei extraordinare actrițe britanice. I-am văzut majoritatea filmelor, citesc articole despre ea, îmi place cum arată. E frumoasă în acel mod indirect, misterios, greu de sesizat din prima clipă, al englezoaicelor: e frumoasă prin senzualitatea mai degrabă presimțită, prin energia explozivă ghicită dincolo de gesturi și cuvinte. Kate Winslet întrupează mai degrabă pasionalitatea meridională, decât glacialitatea presupusă a spiritului nordic. Dincolo de toate acestea, n-are cum să nu te subjuge versatilitatea actriței capabilă să întruchipeze, practic, orice tipologie umană
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
al turistului ajuns pe o plajă pustie din Grecia, se confundă cu ființa, curată și statornică precum un far călăuzitor, a danei, se amestecă, în cadrele amintirilor, cu chipul cald al mamei, se suprapune peste imaginea unui Dumnezeu iscodit permanent, presimțit sau întrezărit uneori. Ravagiile și transformările lăsate de scurgerea timpului (inclusiv asupra propriului trup) ori spectrul morții (surprinzător la o persoană aflată nel mezzo del camin) reprezintă alte recurențe ideatice ale volumului. Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
și cuvântul înainte, pe care-l intitulează, farmaceutic, prospect, o mărturisesc. Înalta lui părere despre poezie în genere îl determină să-și ia măsuri de precauție și să ferească cititorii încă de la început de eventuale reacții adverse: „A arunca volumul presimțit toxic”, scrie Mircea Horia Simionescu aici, „poate fi un act salutar pentru pacientul deloc deranjat de acapararea poeziei de astăzi de către film, poveste, retorică, istorie ocazională, pictură, industriile sunetului muzical, senzaționalul jurnalistic, starea civilă, sociologie, articulațiile dichisite ale erotismului, altor
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
unghi auctorial, cartea e o uzurpare. Volumul își lasă în urmă autorul, fiind excelent prin citate și dialoguri, și telegrafic pînă la serbezime prin intervențiile autorului. Dată fiind însă impresia totală, de inițiere subtilă într-un plan nevăzut și totuși presimțit, Ascult și privesc are virtuți duhovnicești și implicit metafizice, adică exact ce lipsește în genere uscatelor teze de doctorat uzual.
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
are aerul unui frămîntat care, canonindu-se din prea multe scrupule de elevație spirituală, ajunge să trăiască cu senzația apăsătoare că e un troglodit: un scăpătat cultural ros de amărăciunea irosirii înzestrărilor sale, de unde și desele notații în marginea eșecului presimțit. Straniu e că teroarea pe care i-o dă spectrul ratării nu dă naștere unei răzvrătiri de expresie paroxistică, Ciprian Măceșaru avînd o blîndețe congenitală care îl contraindică pentru răsturnările de destin. Alții, în locul lui, ar fi recurs la soluția
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
puțin lucru. Imaginea, restrângând viața la minimul important, a unui poet care a „rămas în urmă cu politica" e retragerea din arenă, de orice fel ar fi ea, înspre chimiile iubirii. O mireasmă biblică de nard desenează conturul unei siluete presimțite, stând, ca și inima, sub pecetea lui altădată. Același timp pierdut care stăpânește forma versului, dintr-o dată lepădată de cadență, imaginile, amintirile trecute cumva neînlesnit, greoi, ca pasagerii de pe o vale pe alta. „A fost o dată o minune/ Și a
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
chestionarul actualității noastre. Îi propun cititorului o mică selecție dintr-o antologie românească ce urmează să apară în curând. (D.F.) Vremea noastră Lui Oswaldo Alves E vremea părții, vremea oamenilor împărțiți. Degeaba parcurgem cărți, degeaba călătorim și ne vopsim. Ora presimțită se face praf în colbul străzii. Oamenii cer carne. Foc. Pantofi. Nu-s destule doar legile. Crinii nu încolțesc din legi. Numele meu e tumult, el se scrie pe piatră. Eu vizitez faptele, dar nu te întâlnesc. Unde te ascunzi
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
în ipostaze de-o diversitate căreia „martorul" din noi se cuvine a-i da o accepție purgatorială: „suntem aici dintr-o înscriere: // sol, mesager, victimă, călău / în sine unul / și același // în jocul de oglindă al martorului / tăcut și dintotdeauna presimțit / în fiecare din noi? (mărturisire). Dar autoscopia ce ne-o aplicăm n-are cumva la rîndul său o latură dezamăgitoare? Nu conține o cursă? „Conștiința, socotește poetul, este o lamă cu două tăișuri", unul fiind chiar rostirea omenească în care
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
-l îngroape... Atunci, unde?! Deși... contează? Mai contează? Se-nvârti pe loc, nu zări prin apropiere nici o movilă reavănă, reveni [...] Și abia atunci, copleșit de impresia că urma să i se dezvăluie un semnal tainic, profund și de multă vreme presimțit, respiră de câteva ori sănătos, adânc și, din cale-afară de istovit, în plină lumină a primei sale zile de viață, de viață nouă, nu departe de locul pe care-ar fi trebuit să zacă mort, ațipi." (pp. 240-241) Dacă ambiția
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
lumi a fost atât de mare, încât a făcut ca optzecismul poetic să devină de fapt nu o mișcare pură, un curent sau o școală cu principii radicale și solide, ci o fermecătoare sinteză poetică între trecutul modernist și deja presimțitul viitor postmodern. Celălalt model, mult mai nociv, este cel ardelean, de asemenea modernist, care, prin poeți ai anilor ’60 ca Ioan Alexandru sau Gh. Pituț și prin echinoxismul anilor ’70, relua modul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metafizic al
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
se profila la gura peșterii, primul grup de neandertalieni se simțea deja sudat de emoția solidarității în fața primejdiei. Mărturiile unor rituri funebre rămase de la acest robust văr vitreg al nostru sunt prima expresie a emoției poetice, care se transmitea din presimțita neliniște că se apropie momentul trecerii în teritoriul necunoscut al morții. Sclavi cardiaci ai stelelor, cum spunea Pessoa, de atunci încoace nu facem decât să ne deschidem ca să-l primim în noi pe acest mesager venit din partea necunoscută a interiorului
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
noștri li se rezervă destul de puțin din întregul cărții. Și totuși, în arriere plan, spectrul autohton se face simțit în permanență, cel puțin la fel de pregnant ca dimensiunea politică. De multe ori, desigur, conexiunea nu sare în ochi. Dar ea e presimțită (și se cuvine cercetată fără ezitare) la tot pasul. Regăsim aici, de pildă, o comunicare susținută de Mihai Zamfir în urmă cu câțiva ani la Festivalul de la Neptun: O literatură „medie” (pp. 266 - 271). În opinia autorului, de un optimism
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
prin una din plăsmuirile interiorității. Interogație ce aduce, evident, cu „Răzbim noi cumva la lumină”. Tot cuvintele magice ce preced sinucideri întârziate prin dialogul prelungit dincolo de ființă. Artă, spune undeva Adrian Ălui Gheorghe, e o mare frică „resimțită sau doar presimțita”. A ajunge la esență firii, prin desprinderea de ființă concretă, prin dereglarea realității, este și una dintre problematizările românului. Prin personajul Gurii Lovin, scriitorul definește ideea din poezie a subpersonalitățior ce limpezesc prin imaginarul lor sinele profund. Iluzionistul de altădată
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
încoronați în sicriele autostrăzii săgetătorul îngheață între două semne deraieri suspendate în creierul meu violența sentimentului în amorf sfredel în memoria de carne a abatoarelor infestată cu spirocheta trădării și strungurile din fiola de heroină mă insinuez big-bang în haosul presimțit primordial vomitînd constelații moarte văduvă frumoasă lîngă mine în pat jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii trec cu gîtul tăiat muzică în dezintegrări mergi îngropată pînă la brîu în falduri de stronțiu necopt știutul pe chipul reinventatului înfometatului din
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub arma/ ucigătoare". O idilă de adolescență, probabil, care n-a fost să dăinuie, spre deosebire de farsa care i se joacă acum; presimțită dureros de senzorii floretistei, de vreme ce ea își privește partenerul de erotopaegnie ,cu o răceală/ care urcă amenințătoare la cer".
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
urmă cu o jumătate de an. S-a schimbat ceva Între timp? - În ceea ce privește titlul, nu. - Dar În ceea ce privește conținutul? - Am mai adăugat câteva fapte, am aprofundat oarecum concluziile - acum șase luni, ele erau doar intuite și prefigurate sau, mai bine zis, presimțite vag... e dificil de explicat... În fond, e o ipoteză, am exagerat spunând concluzii - În materie de istorie, concluziile sunt Întotdeauna riscante -, o simplă ipoteză, nimic mai mult decât atât... - Dar nici mai puțin!... - Ce vreți să spuneți? - O ipoteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curajul să formulez În cuvinte gândul ce-mi părea să echivaleze cu o formidabilă revelație. Mă cuprinsese starea aceea febrilă ce survine adesea când suntem pe punctul de a ajunge la o soluție Îndelung căutată și ezităm Între entuziasmul victoriei presimțite și teama că mizăm pe o falsă rezolvare, că imediat s-ar putea să recădem În disperarea insolubilității problemei. Mi se părea prea simplu să poată fi și adevărat. Și totuși: dacă cheia cifrului era inclusă chiar În propoziția din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptînd parcă să-i vină rîndul ținîndu-l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
relatarea seacă frisonată, pe ici, pe colo, cu metafore, într-o sintaxă limpede și economicoasă, pe de alta, scormonirea resurselor artistice ale limbajului.Poetul și-a construit universul în firidele cuvintelor și al vorbelor, personificându-le :” Arunc cuvântul/ între circumvoluțiunile presimțite/ ale hârtiei”(Încercare de poem) sau “Vorbe atârnate la uscat/ nespălate”(Vorbele, ca munții). Descoperim un bun simț al observației cotidiene, cu percepții plastice ale secvențelor abstruse, educat prin exercițiul îndelung al lucidității care plonjează în meandrele visului stârnit de
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]