55 matches
-
biserici care să înlocuiască vechiul lăcaș de cult. La 12 noiembrie 1811, spre bucuria celor 49 de familii-ctitor, are loc sfințirea bisericii. Datele privind sfințirea bisericii sunt extrase dintr-un document întocmit cu ocazia târnosirii acesteia, document găsit în piciorul prestolului: „Sfințindu-se acestă sfântă biserică în anul Domnului 1811, noiembrie 12 ... Această biserică s-au făcut nouă de popa Damian.” Tot acolo au fost găsite 49 de monede, depuse câte una de fiecare familie din sat. În anul 1901 biserica
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
moralizatoare, caracteristică programelor iconografice din bisericile maramureșene; pictura tâmplei și cafasuluisunt opera aceluiași zugrav. Aceluiași pictor îi datorăm și pictura unor icoane, între care și cea de pe masa altarului. În sprijinul acestei afirmații vine inscripția aflată pe spatele icoanei de prestol, inscripție ce atestă paternitatea acesteia, respectiv că a fost pictată de Ștefan Zugravul. Biserica din Plopiș preia elemente arhitectonice ale bisericii din localitatea vecină, Șurdești. Identitatea formelor și a decorului a făcut ca cele două biserici să fie considerate ca
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
turcești. Conscripția din 1717 o amintește cu 80 de case în districtul Făgetului, fiind, deci, una din cele mai bine populate așezări din împrejurimi. Biserica de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripția incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găsește azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului, dar, conform tradiției locale, inițial ar fi fost construită în locul numit "Ocolitura lui Ilișoni" și doar o dată cu sistematizarea și compactizarea așezării, intervenită la sfârșitul secolului
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
de piatră pe care era realizată și inscripția, datorită infiltrațiilor masive de umiditate în structura pietrei. Din considerente de conservare într-un spațiu controlat microclimatic cu aparat de dezumificare, a fost adus acest monument roman refolosit ca și picior al prestolului, în cadrul unui obicei atestat destul de frecvent doar pe Ampoiului, a Almașului, sau în Țara Hațegului, cu trimitere la originea latină a poporului român. Astfel, viața și trecutul mănăstirii Negraia, precum și a fostei mănăstiri a Bulzului au fost reconstituite în această
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Rad Teodor (1983-2010), iar în prezent, începând cu anul 2010, preot paroh este Racolța Mihai-Valentin. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Berind, comuna Sânpaul, a fost construită în anul 1752, după cum rezultă dintr-o inscripție păstrată pe prestol, dar la acea dată ea a înlocuit, indubitabil, biserica de lemn menționată în Conscripția din 1733 a episcopului blăjean Inochentie Micu Klein. Edificată după obiceiul pământului, în cimitirul satului, pe o fundație de piatră, biserica este construită pe bârne solide
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
de însuși Petru Maior la 1791. Clopotele sunt cele originale, sunt în stare perfectă, și păstrează inscripționat numele cărturarului român. Este cunoscută îndeobște sub denumirea de biserica lui Petru Maior, marele cărturar ardelean, ctitor de conștiințe care a slujit la prestolul său între 1784-1809, timp în care a îndeplinit misiunea de protopop al Gurghiului. Sub îndemnarea sa, școala de la Reghin și-a căpătat renume, iar toate cele din partea locului au prins viață. În 1800, zbătându-se pentru construirea unei biserici de
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
o descriere a construcției, susținută cu relevee detaliate, într-un studiu dedicat bisericilor de lemn cu o singură streașină din Maramureș. Biserica a fost datată dendrocronologic în 1997. Într-un studiu ulterior Alexandru Baboș a publicat releveele ușii, ferestrei decorate, prestolului și a analizat trăsăturile constructive fundamentale ale lăcașului. Din primele studii s-a înrădăcinat datarea din 1532 făcută de Tit Bud . Datarea s-a datorat probabil citirii greșite a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut în 1909 o
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
două uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 3,72 m lățime și 3,1 m adâncime și protejează în mijlocul lui prestolul de lemn. Acesta a fost sculptat în formă de potir, o formă specifică celor mai vechi piese de acest fel, păstrate din secolul 17 în Maramureș. Interiorul este luminat de ferestre puține, de diferite dimensiuni. La femei, ușa de afară
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
bolților din bârne legate în cheotori. Din biserica bărbaților spre altar se deschid trei uși, cea din mijloc păstrându-și încă dverele împărătești originale. Altarul este la rândul său acoperit de o mică cerime. În mijlocul încăperii strâmte este înălțat un prestol dintr-o lespede așezată pe trei picioare de piatră, simbolizând Sfânta Treime, o rezolvare neobișnuită atât pentru forma cât și pentru semnificația aleasă. Biserica este luminată de un număr redus de ferestre, numai două în navă și două în altar
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
populația din Sărată Veche și din cele 8 ținuturi ale Basarabiei (ținutul Hotin, Bender, Ismail, Codru, Greceni, Soroca, Orhei și Iași, din care făcea parte și Sărată Veche) au fost impuși să depună jurămîntul de supușenie și credința Tarului și Prestolului Rus. Între țărănimea de la sate s-a iscat o mare panică, mulți locuitori fugeau și se ascundeau de aceste evenimente. Pentru a îndeplini prescripția Tarului, au fost organizate un comitet special, comisii cu ispravnici, inspectori și revizori. S-a apelat
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
început, aproximativ 7 ani în biserică s-a păstrat grâu. Ulterior a fost transformată în depozit de tutun. În anul 1990 Biserica „Sfânta Treime” a fost redeschisă la insistența creștinilor din satul Pohoarna. Primul preot care a slujit la Sfântul Prestol a fost Dumitru Potoroacă. După ce a fost reparată, biserica a fost sfințită la data de 24 septembrie, 1992. În prezent Sfânta Biserică este locul de rugăciune al creștinilor din satul Pohoarna, însă, ea necesită reparație capitală urgentă. După preotul Dumitru
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
și Uniunea Europeană din 2007. La începutul veacului XIX, cănd Basarabia a fost alipita la Rusia, măi concret în anul 1813- 1817, Rusia a efectuat un recensământ al populației, bisericilor și localităților din Basarabia. Populația a fost impusă să depună jurământ Prestolului și Tarului rus. Localitățile au fost clasificate în trei categorii: A- bogați, B- mijlocași, G- săraci. Iată ce este scris în acel registru despre satele din actuala comună Zagarancea: (registrul a fost întocmit în limba română cu grafie chirilica (slavona
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
dintre Moscova și Novgorod. Ca rezultat pierderii din partea lui Dmitri Șemiaka, în 1447 în Vologda a fost exilat Vasili ÎI. De aici el a pornit spre mănăstirea Ferapontiniană unde a fost încinat de Martinian Belozerski și a continuat lupta pentru prestolul Moscovei. În 1450 Vologda a fost atacată de Dmitri Șemiaka care deși nu a reușit cu victoria asupra orașului. După moartea lui Vasili ÎI orașul trece fiului lui Andrei Menișii și devine centrul regiunii Vologda. După moartea cneazului Andrei, care
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
Bălți și Fălești, împreună cu un sobor de preoți. Toți creștinii din sat îmbrăcați în haine de sărbătoare așteptau în ograda bisericii venirea arhiereului eparhiot. Prima Sfântă Liturghie oficiată de arhiereu în acest sfânt locaș, a fost precedată de sfințirea sfântului prestol, iconostasului și picturii bisericii. Este un eveniment istoric sfințirea bisericii nou construite pentru comunitatea din satul Vrănești, dar și pentru toți creștinii ortodocși. Rânduiala deosebită a slujbei prin înconjurarea bisericii cu Sfântul Antimis și dialogul dintre sfințiții slujitori la ușa
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
Peste numai 4 ani, în 1995 a mai fost facută încă o reparație capitala înnăuntru bisericii, la 14 octombrie 1995 biserică din nou a fost sfințită. Din 1998 pînă în 2000 biserică a fost mobilata: racle, analoguri, cruci, epitaf, rame, prestol. La 14 octombrie 2000 au fost sfințite răstignirea și fîntînă de la intrarea în sat. În 2001-2003 a fost efectuată reparație înăuntru bisericii și în ograda, a fost construit trotuar, gard în jurul bisericii, au fost procurate icoane noi și mobilier. La
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
comuna Vad, județul Cluj, era construită spre sfârșitul secolului XVIII. Avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica a fost demolată în anul 1979, an în care a fost terminată noua biserică a satului. Biserica fusese construită, potrivit inscripției de pe prestol, în anul 1791. Avea pereții tencuiți, planul rectangular, cu altarul poligonal decroșat. Turnul prismatic de deasupra pronaosului era înzestrat cu galerie deschisă, cu câte două arcade semicirculare pe fiecare latură. Coiful octogonal pornea de pe o bază pătrată. În patrimoniul bisericii
Biserica de lemn din Valea Groșilor () [Corola-website/Science/314016_a_315345]
-
județul Harghita a fost construită în 1828. Biserica are hramul „Sfinții Arhangheli” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI HR-II-m-A-12992. De la lăcașul anterior a rămas piatra de mormânt din 1778, a unui preot slujitor la prestolul său. Locul său a fost preluat de cel actual, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea sau în pragul celui următor. Este așezată pe Valea Putnei, pe fundalul unei perdele de brazi. Prin pasul Tulghes a trecut în Transilvania influența planului
Biserica de lemn din Tulgheș () [Corola-website/Science/314117_a_315446]
-
numim cel mai de seamă preot pe care l-a avut parohia în existența ei. Acest prim inventar păstrat al parohiei întocmit de părintele Iulian ne spune că parohia greco-catolică Frata avea o biserică de lemn ridicată în 1827 cu prestol de piatră și turn cu două clopote. În altar se mai aflau: patru sfeșnice de aramă galbenă cu câte trei crengi, trei cruci, un potir de sticlă, un disc de argint, o stea suflată cu aur, un antimis din 1839
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
Tăutu, precum și al "poporănilor". Catapeteasma bisericii, strana arhierească, amvonul și alte obiecte de mobilier au fost făcute cu cheltuiala unui anumit Alexandru Hulubei. Catapeteasma bisericii datează din 1858, având următoarea inscripție: "Această sfântă catapeteasmă și alte lucruri sfinte, precum și Sfântul Prestol, masa de proscomidie, amvonul, strana arhierească și alte lucruri mai mici s-au făcut de noi cu toată cheltuiala dumisale Alexandru von Hulubei în anul 1858 iulie 3. Onoraților preoți care după vremi se vor învrednici a sluji în acest
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
serie de modificări au fost aduse bisericii episcopale între anii 1910-1911 de către episcopul Conon Arămescu-Donici (1902-1912). În timpul păstoririi sale s-a mărit pridvorul, s-au construit cele două veșmântării (preoțească și arhierească) de-o parte și de alta a sfântului prestol, mărindu-se, totodată, și proscomidiarul, s-a parchetat altarul, s-au acoperit turlele cu tablă de aramă și s-au îmbrăcat în argint două icoane mari din catapeteasmă. Episcopul Nifon Criveanu (1934-1935) a efectuat o serie de reparații ale lăcașului
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
lemn, încă două icoane pe sticlă și mai multe icoane mici, din lemn, în număr de 11, precum și o cruce din lemn. Din bolta naosului atârna un candelabru de lemn, nevopsit. Absida altarului adăpostea masa altarului ce era din lemn, prestolul fiind din piatră. Masa altarului era acoperită de trei fețe de masă din cânepă, una din giulgiu dar și de o năframă roșie cu flori. Pe masa altarului se afla o cruce de lemn, frumos proporționată și pictată. De cruce
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
din deal a Hațegului, Matei Șora paroh, 1807”. Cu refacerile de rigoare, ea a supraviețuit până în jurul anului 1824, când a fost dezasamblată și mutată în satul hațegan Balomir; un fragment de coloană romană, provenită, potrivit tradiției locale, de la masa prestolului, îi marca poziționarea. Ușile împărătești, împodobite de „popa Simion Zugrav” din Pitești în anul 1777, și câteva icoane valoroase, purtând semnătura lui „Vasile Theodorovici, malăr, 1828”, au fost transferate la noul edificiu de zid, registrul prăznicarelor fusese mutat la Galați
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica ”Sfinții Trei Ierarhi” din Troaș este cea mai veche biserică de lemn de pe valea Mureșului de jos. A fost construită inițial pe locul numit Buza Cărunții, la intrarea în sat. Pe colțul drept al prestolului de piatră se află gravat cu litere chirilice „1782”, an în care unii cercetători plasează începuturile monumentului. Biserica a fost strămutată în 1875 pe actualul loc, Dâmbul Crucii. Planul bisericii este o navă dreptunghiulară terminată cu o absidă cu trei
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
din care se mai păstrează fragmente, este opera zugravului Pop Nicolae în anul 1796. Biserica se află pe lista monumentelor istorice, . Tradiția păstrează știrea strămutării, după 1762, a unei biserici de lenm de la Cornești la Herepea (locul marcat prin butucul prestolului) de unde, în secolul al XIX-lea, a fost adusă pe dealul din nordul satului Dâmbău, unde dăinuie și astăzi. La sfârșitul aceluiași veac, edificiul a suferit o refacere importantă; absida a fost reconstruită din zid, supralărgită față de pereții navei; capătul
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
despărțită de a bărbaților, precum oltariul așa și biserica femeilor este podite cu pietrii și este in bun stat. Oltariul de on stangen și patru șuci de lung, de lat de on stângen și jumătate, cu o fereastră în fund, prestol de lemn destul de lat și înalt, éră pre pristol este ciboriu în care se țin sf taine și icóna sf. Gavril. Precum frontariul cu oltariu, biserica bărbaților cu cer cu tot zugrăvită, la care fruntar sunt doe uși, inaintea fruntariului
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]