1,380 matches
-
sau virtuală (în comunicarea scrisă). Oricum, în fiecare caz prezența sa este recognoscibilă și se pot desprinde atributele lui esențiale în calitate de producător al discursului (înțeles ca producție de limbaj ce poartă ansamblul coerent și coeziv de semnificații numit mesaj); din presupozițiile logice și pragmatice pe care le realizează destinatarul la recepție și din elementele verbale prin care se explicitează pe sine ca subiect (sursă) al discursului, vorbește despre instanța discursului în parametri de context și co-text. Producător al discursului, el este
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-elementele-human-communication-system-studiu-asupra-comunicarii/ [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
autopercepției), modul în care reacționează la mesajele disonante (teoria disonanței cognitive) și cum își construiește reprezentarea cauzală a fiecărui eveniment pe care-l evocă în discursul său (teoria atribuirii). De adăugat că subiectul enunțării poate fi detectat în discurs prin presupozițiile ce le creează, cât și prin deictice, modalizatori (modalitățile discursului) și formele aspectuale. Semnificația actului de comunicare se poate realiza în mod eficient și corect doar dacă la semnificația enunțului se adaugă semnificațiile actului enunțării care specifică maniera în care
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-elementele-human-communication-system-studiu-asupra-comunicarii/ [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
la liceu Dacă prezența lui și după prepoziția „calității” ca este o greșeală, în schimb, în antepunere, și este corect, exprimând ideea de cumul: în enunțul „Și ca profesor Mircea a avut rezultate bune”, utilizarea lui și este justificată de presupoziția că există cel puțin o altă calitate pentru care Mircea a avut rezultate bune. Dar când este corect ca și? Pentru a utiliza corect cele două elemente - ca, și -, trebuie să se țină seama de faptul că au valori diferite
Românii cu „ca și” la gură by https://republica.ro/romanii-cu-zca-si-la-gura [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu face decât să subiectivizeze și mai mult deja marcata interiorizare a perspectivei. Incertitudinile generate de intersectările relatărilor fac ca pozițiile să se arate a fi fixate prin conjecturi și presupoziții, prin alegații și bănuieli, iar nu prin aserțiuni, asumpțiuni, afirmații existențial asumate. Observând că doar de la acestea din urmă se poate porni în punerea în practică a unei logici evenimentațiale stricte, rezultă că intersecția relatărilor nu face decât să mobilizeze
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-un-roman-al-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
să se sprijine pe amintirea lui, nu-și mai poate zice, după Jules Michelet: “Je suis à qui m’a compris”) ; află, de asemenea, că el murise ucis de Puiu, soțul ei (a cărui ticăloșie îi depășește cele mai sinistre presupoziții); apoi, asistă la moartea tenebroasă, sordidă, a lui Mihai Lazăr, psihiatrul care, cu devotament și delicatețe, ținuse, pentru Corina, locul ambilor părinți, de a căror veghe și căldură fusese lipsită. Totul se năruie, ca-ntr-o catastrofă, ca-ntr-o
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
argumentul ad ignorantiam este stabilirea sarcinii dovezii. Aceasta este discutat mai în amănunt în secțiunea Legislație a acestei pagini. Este importat totuși de realizat că stabilirea sarcinii dovezii este esențială și în alte arii. Sistemele logice se construiesc pe baza presupozițiilor (propoziții axiomatice, vezi axiomă). Aceste presupoziții nu sunt demonstrabile dar sunt considerate ca fiind adevărate. Folosirea inductivă se referă la extensia argumentului pentru a susține o generalizare mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau o lege universală. Multe din
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
dovezii. Aceasta este discutat mai în amănunt în secțiunea Legislație a acestei pagini. Este importat totuși de realizat că stabilirea sarcinii dovezii este esențială și în alte arii. Sistemele logice se construiesc pe baza presupozițiilor (propoziții axiomatice, vezi axiomă). Aceste presupoziții nu sunt demonstrabile dar sunt considerate ca fiind adevărate. Folosirea inductivă se referă la extensia argumentului pentru a susține o generalizare mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau o lege universală. Multe din aceste folosiri ale argumentului ignoranței sunt
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
Big-Bang. Acestea spuse, oamenii de știință totuși lucreză în continuare ca și cum o anumită teorie -- ca de exemplu cea a Big-Bang-lui -- ar fi definitiv adevărată. Aceasta deoarece este foarte nepractic să construiești experimente și să evaluezi date fără nici un fel de presupoziții. Oricum dacă este descoperit un fenomen care nu poate fi explicat printr-o teorie existentă, atunci oamenii de știință sunt obligați să revizuiască acea teorie pentru a fi conformă cu datele observate, sau să abandoneze complet acea teorie dacă vor
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
a identifica sistemul de reprezentare pe care îl folosește o persoană pentru a procesa informațiile. 2. ceea ce afirmăm sau formulăm în legătură cu un anumit subiect, termeni cu specific senzorial ce indică un anumit sistem de reprezentare (predicate vizuale, auditive, kinestezice, nespecificate). presupoziții (engl. presuppositions) = idei sau presupuneri pe care le luăm drept bune sau le considerăm ca fiind adevărate pentru a da un sens comunicării. prima poziție (engl. first position) = perceperea lumii din propriul punct de vedere, în mod asociat, una dintre
Glosar de termeni folosiți în NLP () [Corola-website/Science/313279_a_314608]
-
determina statele să recurgă la acțiuni de balansare, iar la nivelul sistemului se vor forma balanțe de putere, nu în sensul că o balanță odată creată va fi menținută, ci că, odată perturbată, va fi refăcută.. Teoria se bazează pe presupoziția că statele sunt actori unitari aflați într-un mediu de tip auto-ajutorare (self-help) și care își doresc să supraviețuiască (la nivel minim), dar pot urmări și alte scopuri, mergând până la dominația mondială. Statele vor încerca să valorifice atât resursele interne
Balanță a puterii () [Corola-website/Science/306763_a_308092]
-
și producerea diferenței în ideologia renascentista În Confronting Images, istoricul de artă Georges Didi-Huberman remarcă faptul că autorii secolelor XV-XVI au inventat ideea unei „phoenix-age”, o epocă în care arta s-ar fi născut din propria ei cenușă, pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
bazează pe mijloacele cu care cititorul construiește sau interpretează textul, și cu ajutorul cărora autorul devine o prezență în mintea citittorului. Jocul implică mai apoi și invocarea unor opere scrise în aceeași manieră pentru a le slăbi autoritatea, fie prin parodierea presupozițiilor acestora sau a stilului, fie prin straturi succesive de indicații greșite în ceea ce privește intenția autorului. Esențial pentru această abordare rămâne însă studiul lui Jacques Derrida, intitulat "Structure, Sign and Play in the Discourse of Human Sciences", un capitol al volumului "Scriitura
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
bazează pe mijloacele cu care cititorul construiește sau interpretează textul, Și cu ajutorul cărora autorul devine o prezență în mintea citittorului. Jocul implică mai apoi Și invocarea unor opere scrise în aceeași manieră pentru a le slăbi autoritatea, fie prin parodierea presupozițiilor acestora sau a stilului, fie prin straturi succesive de indicații greșite, în ceea ce privește intenția autorului. Studiul esențial pentru înțelegerea acestei abordări rămâne "Structure, Sign and Play in the Discourse of Human Sciences" de Jacques Derrida, devenit un capitol al volumului "Scriitura
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
logice unice ale spiritului uman în situații epistemologice în care întemeierea formală extensională devine inoperantă fiind necesară o întemeiere materială, de conținut, intensională. Nivelul cel mai înalt, mai general al abordării formelor raționale de cunoaștere este întruchipat de logica dialectică. Presupoziția inițială este că fiecare formulă logică îndeplinește o anumită funcție cognitivă în ansamblul (întregul) cunoașterii omenești. În consecință fiecare formă logică se supune unei anumite ordini în dezvoltarea cunoașterii. Temeiul logicii dialectice constă în caracterul secund și dependent al cunoașterii
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
de la un membru al societății la altul. Ele există sub forma obiceiurilor, rutinelor, tradițiilor, tabuuri, etc. Nerespectarea acestor instituții atrage pedepse informale, sub forma oprobriului public. W. Richard Scott consideră că ar fi eficientă o anumită sistematizare a instituțiilor. Identificarea presupozițiilor, a mecanismelor și a indicatorilor precum și prezentarea caracteristicilor instituțiilor care generează diverse teorii instituționale este aspectul pozitiv al clasificării și are ca rezultat identificarea erorilor teoretice care ar putea apărea în viitor. Această sitematizare are la bază „cei trei piloni
Instituție () [Corola-website/Science/302097_a_303426]
-
uman. Ceea ce va fi nevoit Albert să înțeleagă de aici se poate vedea în tratatul său "Despre destin". El va adopta, în încercarea de asimilare a acestui peripatetism, mai degrabă o arhitectură neoplatonică. Astfel, problema destinului depinde de patru mari presupoziții , primele trei neoplatonice iar cea din urmă boetiană. a) există o guvernare celestă a sublunarului, intermediară între lume și Dumnezeu, care determină astral destinul realităților corporale. În legătură cu aceasta, Albert se întreabă dacă raportul cer-pământ este de tip cauză-efect sau unul
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Protagoniștii acestei școli sunt Mircea Flonta (n. 1932), Ilie Pârvu (n. 1941), Vasile Tonoiu (n. 1941) și Marin Țurlea (n. 1940). Mircea Flonta a scris o monografie valoroasă pe tema distincției analitice/sintetice în filosofia contemporană, și un studiu intitulat "Presupoziții în știința exactă". Poate fi considerat primul filosof analitic din România. El înțelege filosofia ca studiul critic al presupozițiilor. Activitatea sa a continuat după 1989 și s-a diversificat, abordând diferite teme, precum precum percepția filosofiei în cultura românească. Printre
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
n. 1940). Mircea Flonta a scris o monografie valoroasă pe tema distincției analitice/sintetice în filosofia contemporană, și un studiu intitulat "Presupoziții în știința exactă". Poate fi considerat primul filosof analitic din România. El înțelege filosofia ca studiul critic al presupozițiilor. Activitatea sa a continuat după 1989 și s-a diversificat, abordând diferite teme, precum precum percepția filosofiei în cultura românească. Printre interesele sale permanente sunt filosofia lui Kant (a tradus din Kant și a scris o carte despre el) și
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
foarte scurtă. S-ar putea acest lucru să nu denote lipsa de importanță a chestiunii, ci caracterul ei binecunoscut. Schnädelbach spune totuși că moștenirea cea mai cumplită a Noului Testament ar fi ideea de apocalipsă. Ea ar marca escatologia creștină. Presupoziția ei este că binele poate învinge complet și poate eradica răul. Fără a adânci o discuție complicată, în secțiunea a cincea a articolului său din Die Zeit, Schnädelbach face o analogie între creștinism și comunism. Pentru a accentua paralela, el
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
Gianinei Cărbunariu, câteva elemente esențiale:</p> Toate discursurile sunt, inevitabil, politice. Chiar a pretinde că nu faci politică e un mod, până la urmă, tot de a face politică Nu există discurs - indiferent de calitatea lui estetică - care să scape de presupoziții ideologice. A pretinde că te afli într-un punct neutru ideologic e pură naivitate, în cel mai bun caz. Încercarea de a izola artă într-un turn de fildeș ”estetic” este la fel de violență că și subjugarea ei explicită unui scop
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
activitate se conturează conținuturile din vorbire. Expresia nu doar exprimă ceva care preexită, un conținut de gândire preexistent, ci ea este punctul de plecare în elaborarea conținutului; ideea sau conținutul apare în efortul de expresie a gândurilor. Humboldt se opune presupoziției existenței unei distanțe, în cele din urmă, imposibil de străbătut, între conținuturile fonice (expresiile lingvistice) și cele mintale (conținuturile de gândire) din vechea paradigmă și argumentează că în efortul de a spune, creăm ceea ce vrem să spunem și că noi
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
socialist, Alice Popescu se teme că ea s-ar fi putut constitui în acord cu acesta.</p> Ceea ce au în comun cele două texte este raportarea afectiva negativă la comunism, care se cere decodata că justă atitudine morală, dar și presupoziția, faptul care se dă, fără necesitatea de a fi arătat, că proiectul regimului comunist presupunea eliminarea feminității și o masculinizare abruptă a subiecților genizați, văzută că ”mutație” și ”distorsiune” a unor elemente (feminin și masculin) din natură cărora provin manifestările
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
experimentată în decursul istoriei filosofiei europene. Nou, însă, la Descartes, este radicalismul îndoielii și faptul că îndoiala se desfășoară controlat, metodic, toate acestea în vederea unui scop pozitiv: fundamentarea pe baze absolut certe a cunoașterii. Îndoiala carteziană cere renunțarea la orice presupoziție și prejudecată luate în mod nemijlocit adevărate. Este o cerință de a pleca de la gândire pentru a ajunge numai prin gândire la ceva ferm. Metoda lui Descartes presupune împrumutarea din domeniul matematicii a patru reguli „pentru îndrumarea minții”. Astfel, prima
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
mod constant emit pretenții care sunt subiectul unor verificări independente. Darwin nu doar a oferit o schemă de a unifica diversitatea vieții. El a dat de asemenea structură ignoranței noastre. După Darwin a devenit important să rezolvăm problemele generale ale presupozițiilor istoriilor darwiniste. Felul în care biologia ar trebui să se dezvolte a fost făcut admirabil de clar și devenise clar că biologii vor avea de răspuns la întrebări la care ei nu aveau răspuns.
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
presupunem că vorbim despre accesul la un obiect al cunoașterii (lumea externă a obiectelor materiale) al unui intelect cunoscător, diferit de lumea externă, intelect cu ajutorul căruia eu, subiectul, cunosc ceea ce îmi dau simțurile. Empirismul nu poate face abstracție de această presupoziție decât cu riscul de a postula imposibilitatea principială a cunoașterii: chiar dacă simțurile, sursa unică a cunoștințelor, ar furniza informații certe despre lumea externă, în absența identității intelectului cu subiectul aceste informații nu ar avea cui să se adreseze, căci procesele
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]