72 matches
-
de romanticii târzii, care se aseamănă, printr-o anumită structură a sensibilității, cu simboliștii. O anumită sete de macabru, o anumită fascinație exercitată asupra lui de moarte căreia a vrut să-i cunoască fața, nu întâmplător, ci fiindcă-i răpise pretimpuriu cele două ființe mai dragi pe lume, mama și soția)”".
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
să-ți rețină 2000 lei la suma de 8000. Nemaipomenit. Ți-o spun asta pentru că abia adineauri am primit leafa. Motiv de indignare deci! Prin Cluj plictiseală. Martie a venit cu mărțișori de fulgi. După nostalgia zilelor însorite de primăvară pretimpurie, iată altă nostalgie, iarnă întârziată. Îți vine să te iei de păr și să-ți spui: ce dracu, chiar atât să fii de sentimental? Vorba aia: ce să-i faci? N-ai ce-i face! Al tău, Horia [Domniei sale domnului
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
Hillel" al "Universității din București" - în aceeași măsură în care a fost și un talentat critic și poet - elev preferat al lui Ovid Densușianu și colaborator activ la " Viața nouă" - și-a risipit creațiile literare în colecțiile revistelor timpului. Moartea pretimpurie l-a împiedicat să-și strângă în volum versurile. A tradus din Baudelaire și, de asemenea, în metru original, "Satirele" lui Horațiu și "Comediile" lui Plaut - primele fiid premiate de Academia Română.
Titu Dinu () [Corola-website/Science/306957_a_308286]
-
genul Griviței, să aștepte un moment istoric favorabil, să-și câștige restul populației, să-și definească mai clar țelul și abia atunci să facă revoluție și să-i pice în gură para mălăiață a puterii..." Nu, zic, să ia puterea pretimpuriu, să-și calce propriile idei în picioare, să alunge filozofii, să suprime libertățile anterioare în loc să le lărgească și..." Mă oprii. Ne enervaserăm amândoi, simțeam că discuția va degenera dacă nu încetam. De fapt și degenerase cum se întîmplă totdeauna când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
istorii vii, -care se face sub ochii tăi și în țara ta. Îmi păsa prea puțin ca Buharin fusese executat, fusese implicat in lupta pentru putere într-o imensă țară, fusese numit de către Lenin copilul răsfățat al partidului, Lenin murise pretimpuriu, ei da, se moare și pretimpuriu, în ecuația luptei pentru putere mulți ignoră murirea... Sentimentul meu profund era că o inexplicabilă sminteală îi stăpânea pe protagoniști. Sau un sublim sentiment de fatalitate. Lumea începea cu ei... Acolo, se fierbea, ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ochii tăi și în țara ta. Îmi păsa prea puțin ca Buharin fusese executat, fusese implicat in lupta pentru putere într-o imensă țară, fusese numit de către Lenin copilul răsfățat al partidului, Lenin murise pretimpuriu, ei da, se moare și pretimpuriu, în ecuația luptei pentru putere mulți ignoră murirea... Sentimentul meu profund era că o inexplicabilă sminteală îi stăpânea pe protagoniști. Sau un sublim sentiment de fatalitate. Lumea începea cu ei... Acolo, se fierbea, ca într-un creuzet, ideea pură, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Probabil această poftă de viață îi rămăsese intactă ca odinioară, când o cunoscuse Petrini, dar corpul i-o luase înainte și se ruinase. De aceea, poate, îl părăsise pe Petrini pentru un bărbat mai în vârstă, presimțind că o bătrânețe pretimpurie o va face demnă de milă lângă un soț în plină putere și care în mod sigur o va trăda? Înțelesei apoi, văzînd-o pe Silvia, de ce Petrini suferise atât de mult când această femeie îl părăsise: într-adevăr fetița îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de Zeiță a fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se consideră simultan „miracol și monstru” - târziu, în ultima carte a Eseurilor sale, atunci când, cel puțin aparent, socoate că poate spune că, plecând de la acel monstru, a devenit, prin scris, un miracol. Mic de statură, îndesat, păros, cu o calviție pretimpurie, bărbos, mare amator de somn, stângaci, total neîndemânatic, lipsit de orice talent, nul la sport, câtuși de puțin meloman și, bineînțeles nepriceput la muzică, inabil până și la scris, într-atât îi sunt mâinile de nevrednice, la fel de nepriceput la ascuțit
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ontologicul își caută fără răgaz Expresia!... În practică, stea de mărimea întâi a "generației '60", volubilul Nichita stănescizează tot ce atinge cu ochiul ori cu cuvântul; ca ins, fermecător în sensul originar al termenului, punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
copii, Comoara fermecată (pusă în scenă la București, în 1927), își tipărește, în 1926, un mic studiu de istorie literară, Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu. Alegerea nu pare chiar întâmplătoare, junele critic detectând la stihuitoarea care s-a stins pretimpuriu unda de prevestire a tristului sfârșit. Câte o expresie fericită denotă anumite disponibilități pentru exercițiul analitic, deși, mișcat de soarta suferindei adolescente, C. nu-și controlează exclamațiunile. SCRIERI: Idoli de humă, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
, Daniel (19.II.1974, București), critic literar. Este fiul Anei-Luminița Enache (n. Ghețu), fizician meteorolog și al lui Titu-Marius Enache, economist. La vârsta de treisprezece ani, după decesul pretimpuriu al ambilor părinți, copilul, al cărui nume la naștere este Mihail-Daniel, este adoptat de criticul Valeriu Cristea și de soția acestuia, Doina Cristea (rude cu părinții lui). C.-E. și-a făcut studiile la București, absolvind Liceul „Alexandru Ioan Cuza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
și arta, din Chișinău. Nicolae Dabija l-a publicat, la scurt timp. Din păcate, presa de la Chișinău ajunge tot mai greu în Țară. A urmat studiul Transmodernismul lui Victor Teleucă, despre un poet absolut remarcabil din Basarabia, stins din viață pretimpuriu, în ianuarie 2002, nemaiapucând să-l vadă în cartea mea Basarabia sau drama sfâșierii, apărută cu vreo două luni mai târziu, la Chișinău. În România, conceptul a început să circule cu mare timiditate. L-am întâlnit, în ultimii ani, o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul tainic e doar un lampion/ zâmbește în tăcere și doarme înainte.” Cu imagini de un desen fin, noi, neașteptate, I. este un poet de vocație reală, a cărui evoluție curmată pretimpuriu a putut sugera apropieri de numele unor adolescenți geniali: Rimbaud, Lautréamont, Raymond Radiguet. SCRIERI: Quasi, îngr. și pref. Perpessicius, București, 1930. Traduceri: [Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Albert Samain, H.W. Longfellow], în Quasi, București, 1930. Repere bibliografice: I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
opinia specialistului, au dispus efectuarea unei stricte evidențe, lunar, a întregului material extras, pe sortimentele deja cunoscute, cu specială atenție pusă asupra costului de producție, care, din perspectiva remunerării lucrătorilor, nu putea depăși limitele prestabilite și comunicate. Fie din pricina epuizării pretimpurii și neprevăzute a resurselor de rocă de la Movila lui Purcel, fie din cauza distanței sau a transportului până la Iași a materialului extras, ori poate, mai simplu, acționând în virtutea pasiunii sale neostoite pentru explorarea subsolului moldav, la 21 octombrie același an, montanistul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Balș, în Moldova, și, respectiv, Alexandru Ghica, în Țara Românească. Întrucât cel dintâi n-a mai apucat să-și materializeze propria devenire politică, în perfect acord de altfel cu opțiunea-i separatistă, din pricina unei neprevăzute apoplexii, care l-a trimis pretimpuriu la cele veșnice, ștafeta și, implicit, misiunea a fost preluată (prin nominalizare de către Înalta Poartă), cu sporită energie și pricepere, de succesorul său în funcție, dar și în malversațiuni politico-administrative, Nicolae Conachi Vogoride. Obiectivul politic central, dacă nu și exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
studii datează de prin anii ’40-’50 ai secolului trecut. Nume precum cele ale lui Kurt Lewin (1935), Morton Deutsch (1949 a,b), N. Chamberlain (1951), W.E. Vinacke și A. Arkoff (1957) ș.a. ilustrează plenar perioada de debut sau pretimpurie a cercetărilor referitoare la negociere. În ultima jumătate a secolului trecut însă, în studiul psihologic al negocierii au avut loc, după expresia unor autori, „schimbări dramatice” (Bazerman et al., 2000, p. 280). După opinia autorilor citați, studiul științific al negocierii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
compania prietenului său Dumitru Țepeneag și se întâlnește cu numeroase personalități ale exilului românesc, nepăsător față de posibilele consecințe ale acestui gest. Automarginalizat prin evitarea compromisurilor favorizante pentru vreo ascensiune socio-profesională, oripilat de marasmul moral al epocii, bântuit de obsesia morții pretimpurii și împins de angoasă și exasperare către autodistrugere, cu sănătatea ruinată, poetul s-a stins la o vârstă încă tânără. Debutul editorial a avut loc în 1968, cu Versuri, distins cu Premiul revistei „Luceafărul”. În 1970 îi apare culegerea Fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Debutul editorial are loc în 1984, cu volumul de versuri Mărturisiri la margine de râu. După povestirile din Câteva considerații asupra originii bronzului (1985), publică, în anii ’90, o serie de romane a căror originalitate a fost imediat remarcată. Dispare pretimpuriu, pe când se afla angajat în realizarea unor noi proiecte literare; i-au rămas în manuscris câteva romane, unele dintre ele definitivate (Bărbierul, Șobolanii). Scriitor cu debut și afirmare relativ târzii, G. dovedește forță în tematică, stil și mesajul moral. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
Marin Preda și Orgolii de Augustin Buzura). Autorul a utilizat „tehnica relatării faptelor prin două șiruri de confesiuni diferite, întrerupte și reluate succesiv” (Ov. S. Crohmălniceanu). Figurile centrale ale romanului sunt doctorul Comes - suferind de leucemie, confruntat cu iminența morții pretimpurii - și activistul de partid Jerca. Romanului i s-a reproșat finalul, neplauzibil, construit după o formulă „șablonardă” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu tentă politizat „polițistă”. Romanul Noaptea așteptărilor (1966) vădește ambiția de a trasa o amplă frescă socială. Având în centrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
etaj. De acolo, din fereastră, micul Ionel, copil de școală primară, l-a zărit într-o zi pe scriitorul Mihail Sadoveanu (apăruseră în 1904, deodată, întâile patru cărți ale prozatorului), care se plimba de-a lungul peronului așteptând trenul. Cititor pretimpuriu, băiețașul îi cunoștea deja scrierile și chiar chipul, din tipărituri, așa că nu este foarte de mirare că a alergat imediat să-l întâmpine. Bărbatul corpolent - altfel atât de tăcut - l-a primit cât se poate de prietenos (eu cred că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu cearcăne negre-albăstrii sub ochii împăienjeniți - care părăsise deja de câtăva vreme pe cucoana din strada Poetaș -, l-am privit, în mulțimea de gură-cască de pe marginea șoselei, ce aștepta să mai treacă vreun concurent, ca pe imaginea perdiției, a depravării pretimpurii, ca pe „junele corupt“ din lupanare, și așa mi-a rămas întipărit în amintire. „Damă cu camelii“ de cartier, doamna Steriade era o femeie de treabă, nesocotită, risipitoare și desigur prea iubăreață pentru simțul comun. Un prieten al doamnei Steriade
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
adunat un bogat material pentru redactarea unei lucrări istorice dedicate satului Gugești. Contribuția să poate fi descoperită în volumul Gugești (jud. Vaslui). Preliminariile unei istorii, în care semnează pagini de autentică sensibilitate scriitoriceasca. Profesorul Petru St. Pogângeanu s-a stins, pretimpuriu, în data de de 11 ianuarie 1997. își doarme somnul de veci în cimitirul Eternitatea din Iași. NOTĂ: Portretele profesorilor Petru Ir. Pogângeanu (1910-1993) și Petru St. Pogângeanu au fost preluate din Petru V. Matei, Nasc și la Gugești oameni
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o neliniște vagă și o oboseală pretimpurie. Fenomen rar: Bobotează cu record de temperatură pozitivă: 16 grade! Toate astea au fost însă pînă ieri, căci azi, fără să fie foarte frig, peisajul e totuși de iarnă. Cînd am trecut prin parc, spre redacție, copacii erau încărcați de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Da’ ce crezi tu, Dorță, că pe ea o plîngeam? îmi plîngeam necazurile!” Situațiile, totuși, diferă. Față de mama are, poate, acum, un sentiment de vinovăție: furată de treburi, a cam ocolit-o în ultima vreme. Fără îndoială că moartea ei - pretimpurie, neașteptată - a șocat-o. Apoi, deși relațiile lor n-au fost uneori lipsite de umbre, s-au înțeles în general bine una cu alta. Abia azi am aflat cît de zbuciumată, de umilită, de „oropsită” le-a fost amîndurora copilăria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]