177 matches
-
În ajun de examen), Liviu Rebreanu (Învățătorul), Ion Agârbiceanu (Dascălul Vintilă), Mihail Lungianu (Cum potrivește Dumnezeu), Eugenia Mureșanu, dar și din Giovanni Pascoli (Copilașul), A. P. Cehov (Ocrotirea) ș.a. Se publică contribuții de istorie literară (G. Bogdan-Duică despre G. Barițiu, G. Pretorian despre O. Goga), se comentează opera lui Lucian Blaga (Grigore Popa) sau sunt discutate cărțile consacrate lui Mihai Eminescu de Cezar Petrescu și G. Călinescu, volume de Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, Ion Breazu, Olimpiu Boitoș, Radu Boureanu, A. I. Odobescu, Vasile
SATUL SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
str. Cavafii Vechi 3. 6173. Protopopescu Dumitru, 4 apartamente, București, str. Nicolae Clinciu 15, Piața C. A. Rosetti 3. 6174. Porlignos D. Troiu, 3 apartamente, București, str. Lisabona 8. 6175. Preda Dumitru, 6 apartamente, București, str. Simion Bărnuțiu 15, aleea Pretorian 16. 6176. Popovici Maria, 16 apartamente, București, str. Gabroveni 22. 6177. Paciurea Ion și Elenă, 4 apartamente, București, Intrarea Pop de Bășești 1. 6178. Petrescu Gh. și Elenă, 15 apartamente, București, str. Sf. Sachelarie Visarion 47. 6179. Popescu Marin, 5
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
ce nu se poate lipsi de socoteli. Aș vrea să fiu slobod ca aerul și iată-mă trecut cu datorii grele în toate registrele lumii! Sînt atît de bogat, încît aș fi putut susține o licitație împotriva celor mai bogați pretorieni, cu prilejul scoaterii la mezat a Imperiului Roman - care ocupa întreaga lume - și totuși sînt dator chiar pentru carnea limbii cu care mă laud! O, ceruri! De-aș găsi un creuzet în care să mă topesc, încît să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca nu cumva în momentul lăsării la vatră să fie încă destul de tineri și să se dedea poftelor prădalnice. De aceea a stabilit durate diferite ale serviciului militar, în funcție de sta tutul social și comportamentul previzibil al veteranilor. Șaișprezece ani pentru pretorieni, elita armatei, dar douăzeci și șase pentru cei din flotă, unde până și comandanții sunt sclavi eliberați. Ianuarius cunoaște o altă poveste. Înainte, totul varia în funcție de situația militară și un ostaș - la înrolare - nu știa niciodată câți ani va servi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe principe. S-au înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu două roți, incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș. Al șaptelea este sus pe capră. De jur împrejur, un gard viu de pretorieni s-a pus pavăză în calea mulțimii. — Noi cu ce mergem? se înviorează Paullus Maximus, privind neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt ca el nu are voie să vadă pe cineva muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare și procesiunea celorlalți flamini. Unul după altul, cu martialul și quirinalul în frunte, poartă pe palma ridicată câte o mănușă fără degete, în semn că trebuie păstrată și păzită cu orice preț credința strămoșească și că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce sosește odată cu ei, Tiberius i-o arată tânărului: — Au venit s-o ia pe mama... Livia se bucură și de acest drept, în timp ce restul asistenței se va deplasa pe jos. Privește mai atent la grupul de călăreți. Nu sunt pretorieni, ca precedenții. Au cai mici și îndesați. Par mai degrabă detașați din garda de batavi. Spre deosebire de celți, care se fălesc cu trăpașii lor înalți și și-i procură pe bani grei, germanii nu importă cai. Îi dresează însă admirabil pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost ales și de senatori, și de pretorieni, la Roma! Galba este împărat în toată puterea cuvântului! — Galba al tău - bucătarul-șef îi aruncă paharnicului o privire plină de ranchiună, în timp ce întindea un iepure pe masă. Galba al tău, care a intrat în Roma după ce și-a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari din stufatul de căprior pe care hangiul i-l pusese în față. — Povestește-mi tot. Cine l-a ucis și cum anume? Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine acum, când Galba nu mai e! M-au ales pe mine, nu-i așa? Era fericit. — Da, m-au ales... Acum sunt împărat și la Roma... - râdea, dând din mâinile mânjite de sos. Cu toții știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nenorocirile aveau să se abată asupra împăratului. În dimineața zilei când fusese ucis, prezicătorul îl avertizase pe Galba să se păzească de un pericol iminent. — Continuă - Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Continuă - Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau orașul, greșiseră drumul; în vremea asta, Galba era omorât de mulțime. Pretorienii îi tăiaseră capul dintr-o lovitură. Pentru că nu putea să-i țină în mână capul chel, un soldat vârâse un deget în gura mortului și i-l dusese astfel lui Otho. Vitellius își duse o mână la gură. Cuvintele prezicătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Palatinus. — Otho... L-au ales împărat pe Otho! izbucni Vitellius, consternat. Pe el, nu pe mine! Și doar știau că fusesem deja... — El e împărat la Roma acum, îl întrerupse Hector. Otho a ținut un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a declarat că va fi demn de sarcina pe care i-o încredințează zeii... — Demn! rânji Vitellius furios. Înglodat în datorii cum e, va secătui vistieria... O să se îmbogățească. O să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trecut peste Alpes și se îndreaptă spre Augusta Taurinorum, și ai lui Caecina, care a ajuns la Cremona. — Otho și-a adunat și el armata de pe pământ și de pe mare, zise Antonius ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum muncesc soldații învinși, aruncă în ei cu zarzavaturi stricate și cu bălegar, îi jignesc... — Și Valens construiește o arenă la Bononia, interveni Marcus. Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele tribunilor. — O greșeală gravă, comentă sec Proculus. În cazul unei insurecții, pretorienii se vor grăbi să lupte de partea răzvrătiților. — Mai mult chiar, continuă Marcus, împăratul a poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele tribunilor. — O greșeală gravă, comentă sec Proculus. În cazul unei insurecții, pretorienii se vor grăbi să lupte de partea răzvrătiților. — Mai mult chiar, continuă Marcus, împăratul a poruncit să fie uciși cei o sută douăzeci de soldați care îl însoțeau pe Otho când a fost ucis Galba. Caecina și Valens i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spiritele, zise amenințător. Spiritele... sau zeii. Din clipa aceea, nimeni nu mai scoase o vorbă. Listarius se grăbi să ia vasul cu flori roșii și ieși din bucătărie; străbătu coridoarele unde mișunau senatori, cavaleri, liberți și sclavi și ajunse în fața pretorienilor care stăteau de pază în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă. Și, mai ales, de parcă n-ar fi avut creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
străbătu arena obosit, amețit de strigătele mulțimii, care îi aclama pe el și pe împărat, confundând învingătorii cu învinșii. În pulvinar, Vitellius și cei din jurul său rămăseseră tăcuți. Nimeni nu îndrăznea să spună ceva, nici măcar Flavius Sabinus. Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor, își croi drum spre balustradă și se aplecă spre urechea lui Vitellius. — Iartă-mă, Vitellius. Acum vin de la palat. Am vorbit cu unul dintre mesagerii noștri, care a venit de la Cremona. Nu-i un moment potrivit. Vitellius încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
balustradă și se aplecă spre urechea lui Vitellius. — Iartă-mă, Vitellius. Acum vin de la palat. Am vorbit cu unul dintre mesagerii noștri, care a venit de la Cremona. Nu-i un moment potrivit. Vitellius încercă să-l îndepărteze cu cotul, dar pretorianul se aplecă din nou spre el. — E o știre gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost un masacru. Vitellius nu răspunse. Își trecea degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zâmbind mulțimii care continua să-l aplaude. Doar ție, după cum am poruncit? — Doar mie, răspunse Cerpicus, aruncând o privire spre Flavius Sabinus, care-l scruta, întunecat la chip. Mesagerul a vorbit doar cu mine. — Ucide-l! Vitellius îl privi pe pretorian drept în ochi. Făcu un semn spre cupă, și Listarius îi turnă vin. — Ai înțeles? Ucide-l imediat. — Să-l ucid pe mesager? — Imediat. Și pe el, și pe spionii care vin din miazănoapte. Îi vei aduce la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu puteți să vă temeți acum de dușman! Și voi, cei din Syria, care împreună cu Marcus Antonius i-ați respins pe parți, iar împreună cu Corbulo i-ați învins pe armeni, iar apoi pe sarmați! Continuă cu glas mânios: — Iar voi, pretorienii care ați luptat pentru Vitellius și ați fost alungați din armata lui... Noi v-am primit în rândurile noastre. Luați însemnele și armele! Numai o victorie va putea șterge rușinea voastră! Se aruncă în luptă, care dură până în zori. — Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
recunoscu pe cel cu părul alb și creț: era bărbatul pe care-l văzuse stând lângă Vitellius în pulvinar la Augusta Rauricorum. — Vinicius Crulpus, presupun, zise cu răceală. Bărbatul încuviință și arătă spre tovarășul său. — El este Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor. Am venit în numele împăratului nostru. — Te referi la Vespasianus? întrebă Antonius cu un zâmbet ironic. Chipul lui Vinicius Crulpus se întunecă. — Știi bine că mă refer la Vitellius, care se află la Roma. —Trăim cu toții în această epocă extraordinară, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decembrie a anului 69 d.Hr. - perioadă pe care istoricii au numit-o „lungul an al celor patru împărați“ - au avut loc lupte violente pentru putere, în care lui Galba i s-a opus Otho, guvernatorul Lusitaniei, ales împărat de pretorieni, lui Otho i s-a opus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, ales împărat de legiunile sale, iar lui Vitellius i s-a opus Vespasianus, guvernatorul din Judaea, ales împărat de armatele din Africa. Evenimentele acestui an - în care Imperiul a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratului Augustus, Nero - împărat între anii 54 și 68 d.Hr. - a reușit să anihileze două conspirații născute din opoziția înalților ofițeri, a nobililor și oamenilor de cultură. Revolta deschisă a celor mai importante provincii ale Imperiului, alături de cea a pretorienilor, care prin tradiție îl protejau pe împărat și familia imperială, a determinat Senatul să-l declare inamic public. A murit la treizeci și unu de ani, în primăvara anului 68, când s-a sinucis cu ajutorul secretarului său, Epaphroditus. În timpul domniei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dirija viața religioasă, era formată din 16 membri și condusă de împărat, care era pontiful suprem. De altfel, împăratul era cel care îi alegea pe cei șaisprezece membri. Porta Decumana: este situată în partea din spate a taberei militare romane. Pretorieni: corp de soldați însărcinați cu paza împăratului, instituit în anul 27 î.Hr. de Augustus și desființat de Constantin în anul 312 d.Hr. Pretorienii erau recrutați exclusiv din rândul romano-italicilor și erau încartiruiți la Roma, în Castro Pretorio. Deși aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]