KorAP: Find »[drukola/base=prezentativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

100 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

statut de propoziție redusă (adjunct) pe lângă obiectul direct al verbului matricial. În GALR II (2008: 184) se menține analiza GV non-finit gerunzial ca predicat secundar/propoziție redusă. Gheorghe (2011) precizează că propoziția gerunzială din română este echivalentă semantic unei pseudo-relative "prezentative" introduse prin conectorul cum, al cărui sens modal este estompat în favoarea unei semnificații aspectuale (vezi infra, 4.4.7.3)123: (133) Îl văd pe Ion venind = Îl văd pe Ion cum vine. 4.4.6.2. Ambiguitatea gerunziului în

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
este adusă întâi în universul de discurs (prin avansarea din subordonată în propoziția matrice) și ulterior conectată cu evenimentul desfășurat, prin reorganizarea sintactică a enunțului. 127 Gheorghe (2004: 244-245) arată că acest tip de construcții corespund unui subtip al relativelor prezentative semnalate de Lambrecht (2000) pentru franceză. 128 Jeffrey S. Gruber, Studies in Lexical Relations, MIT doctoral dissertation, distribuită de Indiana University Linguistics Club, 1965. 129 Se disting deci două prepoziții to ʻlaʼ: una cu sens de localizare/distanță, cealaltă cu

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806

fragmentul de mai sus. Dacă perfectul simplu caracterizează intrarea în scenă a zmeului, tot ceea ce conturează armăsarul ține de valoarea durativă a timpului imperfect indicativ. Acțiunea zmeului este surprinzătoare, dar limitată, odată ivit, el poate fi învins de voinic. Interjecția prezentativă stă în sfera timpului prezent, instaurat prin capacitatea evocatoare a poveștii, și constituie poarta de intrare în mitic, în era din care vine calul. Iapa sireapă (sălbatică, deci neatinsă de profan) a Zânei Crăiese are și ea o aparență solară

Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
mitice și își păstrează aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală în percepția magică; formele arhaice

Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a eului epic pentru lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția prezentativă iată orientează și acutizează atenția pentru a vizualiza mai intens mișcările din scena artistică. Onomatopeea copiativă cu rol predicativ adaugă o percepție auditivă și transportă cu totul ascultătorul în mijlocul evenimentelor: „Aud’e numai ușile că jipzup!”. Nivelul sintactic al textului

Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810

tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea anumitor funcții comunicative 7. Pentru susținerea acestei afirmații: − vom aborda mai întâi unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la "a lua cunostință de...", în speță uite și iată), examinând modul în care acestea și-au modificat uzul în timp (de exemplu, de la înlocuirea în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
modificat uzul în timp (de exemplu, de la înlocuirea în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță a livrescului iată), încercând să stabilim o legătură între extinderea sferei de utilizare și evoluția proprietăților enunțiative ale formei prezentative; − vom încerca să prezentăm funcțiile comunicative (valorile pragmatice) ale unor alocutive hortative, numite de noi de mobilizare (care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni − prin varianta tipică hai) și demobilizare verbală (care au funcția de frânare sau atenuare a

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
discutate "survin de obicei în urma unor determinări contextuale, i.e. a unor determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația de prezentare lingvistică 10. Definițiile date conceptului în dicționare și în bibliografie au în vedere contextul în care își

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
i.e. a unor determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația de prezentare lingvistică 10. Definițiile date conceptului în dicționare și în bibliografie au în vedere contextul în care își exercită funcția elementul definit (text sau conversație) precum și

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația de prezentare lingvistică 10. Definițiile date conceptului în dicționare și în bibliografie au în vedere contextul în care își exercită funcția elementul definit (text sau conversație) precum și funcția care se

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
funcția care se atribuie elementului lingvistic aparținând unuia sau altuia dintre cele două tipuri de contexte (după cum prezentarea se referă la un element din text - cuvânt sau grupuri de cuvinte, sau la un element component al actului comunicativ). În general, prezentativele sunt mărci ale certitudinii, având funcția de a-l ghida pe alocutor în perceperea realității. Din această cauză, nu apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
cuvinte, sau la un element component al actului comunicativ). În general, prezentativele sunt mărci ale certitudinii, având funcția de a-l ghida pe alocutor în perceperea realității. Din această cauză, nu apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1.1.1. Contexte și funcții În acord cu cele două tipuri de contexte în care funcționează (text sau conversație) prezentativele au, în general, două tipuri de funcții: 1. servesc

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1.1.1. Contexte și funcții În acord cu cele două tipuri de contexte în care funcționează (text sau conversație) prezentativele au, în general, două tipuri de funcții: 1. servesc pentru introducerea în discurs a unui cuvânt sau a unor grupuri de cuvinte, punându-le în evidență; 2. sunt folosite pentru a prezenta alocutorului obiecte, persoane sau evenimente din contextul situațional

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
eterogenă (de la formațiuni libere până la elemente specializate, de asemenea eterogene ca încadrare gramaticală). Mărcile lingvistice care servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
libere până la elemente specializate, de asemenea eterogene ca încadrare gramaticală). Mărcile lingvistice care servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ și UITE în limba română actuală În lucrările de lingvistică românească, termenul de

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ și UITE în limba română actuală În lucrările de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ și UITE în limba română actuală În lucrările de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod curent, cu un sens restrictiv, desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ și UITE în limba română actuală În lucrările de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod curent, cu un sens restrictiv, desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu funcție prezentativă în limba română nu au fost explicit tratate în lucrările de specialitate. Interjecția prezentativă este principalul mijloc gramaticalizat pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
de intensificare). 3.1.2. IATĂ și UITE în limba română actuală În lucrările de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod curent, cu un sens restrictiv, desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu funcție prezentativă în limba română nu au fost explicit tratate în lucrările de specialitate. Interjecția prezentativă este principalul mijloc gramaticalizat pentru realizarea operației de prezentare în limba română. Printre interjecțiile prezentative românești se numără: iată, iacă, iacătă, ia(n), uite (uitați) și

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod curent, cu un sens restrictiv, desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu funcție prezentativă în limba română nu au fost explicit tratate în lucrările de specialitate. Interjecția prezentativă este principalul mijloc gramaticalizat pentru realizarea operației de prezentare în limba română. Printre interjecțiile prezentative românești se numără: iată, iacă, iacătă, ia(n), uite (uitați) și variantele populare ale acestora: ete, iete, iote, oite, uiche, uie, ute. Cele două prototipuri

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
desemnând numai elemente aparținând clasei interjecției.14 Alte formațiuni cu funcție prezentativă în limba română nu au fost explicit tratate în lucrările de specialitate. Interjecția prezentativă este principalul mijloc gramaticalizat pentru realizarea operației de prezentare în limba română. Printre interjecțiile prezentative românești se numără: iată, iacă, iacătă, ia(n), uite (uitați) și variantele populare ale acestora: ete, iete, iote, oite, uiche, uie, ute. Cele două prototipuri de prezentative (având etimologie și sferă de utilizare diferite 15) au evoluat, în timp, de la

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
principalul mijloc gramaticalizat pentru realizarea operației de prezentare în limba română. Printre interjecțiile prezentative românești se numără: iată, iacă, iacătă, ia(n), uite (uitați) și variantele populare ale acestora: ete, iete, iote, oite, uiche, uie, ute. Cele două prototipuri de prezentative (având etimologie și sferă de utilizare diferite 15) au evoluat, în timp, de la complementaritate în distribuția contextuală (divergență de context și convergență în uz) la complementaritate socioculturală (utilizate în contexte asemănătoare, cu grade diferite de formalitate). Formele în discuție au

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]