100 matches
-
situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune proaspăt culese
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dintr-o mișcare concluzivă. Așa cum spune J.-B. Grize: "nu nodurile unei rețele sînt cele care contează, ci totalitatea lor, globalitatea lor" (1993: 337). Tocmai această (re)totalizare, această globalizare, este marcată de indicatorii de la sfîrșitul unui segment textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un rol mai general cu (ACEASTA) ESTE: IATĂ trimite la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
această (re)totalizare, această globalizare, este marcată de indicatorii de la sfîrșitul unui segment textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un rol mai general cu (ACEASTA) ESTE: IATĂ trimite la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată/uite] are un rol aproape la fel de eficace ca și c'est [aceasta este], prezentînd faptele conținute în enunț în urma prezentativului drept rezultatul unei relaționări valabile mai întîi pentru
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată/uite] are un rol aproape la fel de eficace ca și c'est [aceasta este], prezentînd faptele conținute în enunț în urma prezentativului drept rezultatul unei relaționări valabile mai întîi pentru enunțător, dar și pentru co-enunțător, mult mai implicat aici decît cu există. De altfel, putem nota că voici/voilà [iată/uite], prin prezența etimologică sensibilă a imperativului "vois ici", "vois là" [ia
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
astfel incontestabilă. Cum pe de altă parte concluzia pare să decurgă din co-observația enunțătorului și a co-enunțătorului ei, reiese că această concluzie E2 este dată ca o co-concluzie a lui E2 și a co-enunțătorului ei. (2001: 141-142) În explicație, combinația prezentativului și a interogativului DE CE conduce la construcția finală a unei credințe împărtășite care înlocuiește diferența de cunoștințe de la începutul chestionării inițiale. Explicația se încheie cu un consens cu privire la faptele observate și la cauzalitatea care le leagă. IATĂ pune accentul (focus-ul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
propozițiilor p și q nu face nimic ca să se adapteze la o stare a lumii, ci dimpotrivă, ea face în așa fel încît lumea să fie văzută de potențialul cititor-auditor conform cu credința propusă de enunțător. A. Rabatel își încheie analiza prezentativelor printr-o observație care merge mult mai departe decît utilizările narative pe care le descrie: Prezentativele manifestă o forță argumentativă indirectă de temut, deoarece [...] ne (pe noi, cititorii) invită să împărtășim cu focalizatorul inferențe desprinse din observarea faptelor, asupra lumii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dimpotrivă, ea face în așa fel încît lumea să fie văzută de potențialul cititor-auditor conform cu credința propusă de enunțător. A. Rabatel își încheie analiza prezentativelor printr-o observație care merge mult mai departe decît utilizările narative pe care le descrie: Prezentativele manifestă o forță argumentativă indirectă de temut, deoarece [...] ne (pe noi, cititorii) invită să împărtășim cu focalizatorul inferențe desprinse din observarea faptelor, asupra lumii evidențelor, despre care știm că nu sînt chiar atît de eficace decît atunci cînd sînt împărtășite
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
118 Cf. Dimitriu, 1999, p. 808; Gramatica I, 2005, p. 657; Iordan & Robu, 1978, p. 532 etc. 119 Vezi, în Gramatica I, 2005, p. 665 ș.u., interjecțiile "cu valoare emotivă/ expresivă" (of, vai, ah etc.) vs. "interjecțiile cu valoare prezentativă/ ostensivă" (iată, uite etc.) vs. "interjecțiile injonctive/ persuasive" (zât, poftim etc.) vs "interjecțiile adresative/ apelative" (mă, măi, băi etc.) etc. 120 Conform autorilor citați supra. 121 Vezi, de exemplu, Iordan & Robu, 1978, p. 537; Gramatica I, 2005, p. 676 etc.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și care urmează în text. Așa cum o arată și expresia "insistăm puțin", deși textul aparține unui tip de enunțare non-deictică, el este presărat cu intervenții "vorbite" ale enunțiatorului: în rîndurile care preced, găsim astfel paranteza "trebuie s-o spunem!" sau prezentativul "iată-l". Este un mod de exprimare caracteristic unei scenografii care seamănă în multe privințe cu cea a cotidianului Libération și în care se amestecă registre discursive a priori foarte îndepărtate unele de altele: oralitatea conversației și stilul scris, prezența
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fragmentul de mai sus. Dacă perfectul simplu caracterizează intrarea în scenă a zmeului, tot ceea ce conturează armăsarul ține de valoarea durativă a timpului imperfect indicativ. Acțiunea zmeului este surprinzătoare, dar limitată, odată ivit, el poate fi învins de voinic. Interjecția prezentativă stă în sfera timpului prezent, instaurat prin capacitatea evocatoare a poveștii, și constituie poarta de intrare în mitic, în era din care vine calul. Iapa sireapă (sălbatică, deci neatinsă de profan) a Zânei Crăiese are și ea o aparență solară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitice și își păstrează aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală în percepția magică; formele arhaice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a eului epic pentru lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția prezentativă iată orientează și acutizează atenția pentru a vizualiza mai intens mișcările din scena artistică. Onomatopeea copiativă cu rol predicativ adaugă o percepție auditivă și transportă cu totul ascultătorul în mijlocul evenimentelor: „Aud’e numai ușile că jipzup!”. Nivelul sintactic al textului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea anumitor funcții comunicative 7. Pentru susținerea acestei afirmații: − vom aborda mai întâi unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la "a lua cunostință de...", în speță uite și iată), examinând modul în care acestea și-au modificat uzul în timp (de exemplu, de la înlocuirea în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
modificat uzul în timp (de exemplu, de la înlocuirea în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță a livrescului iată), încercând să stabilim o legătură între extinderea sferei de utilizare și evoluția proprietăților enunțiative ale formei prezentative; − vom încerca să prezentăm funcțiile comunicative (valorile pragmatice) ale unor alocutive hortative, numite de noi de mobilizare (care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni − prin varianta tipică hai) și demobilizare verbală (care au funcția de frânare sau atenuare a
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
discutate "survin de obicei în urma unor determinări contextuale, i.e. a unor determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația de prezentare lingvistică 10. Definițiile date conceptului în dicționare și în bibliografie au în vedere contextul în care își
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
i.e. a unor determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația de prezentare lingvistică 10. Definițiile date conceptului în dicționare și în bibliografie au în vedere contextul în care își exercită funcția elementul definit (text sau conversație) precum și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația de prezentare lingvistică 10. Definițiile date conceptului în dicționare și în bibliografie au în vedere contextul în care își exercită funcția elementul definit (text sau conversație) precum și funcția care se
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
funcția care se atribuie elementului lingvistic aparținând unuia sau altuia dintre cele două tipuri de contexte (după cum prezentarea se referă la un element din text - cuvânt sau grupuri de cuvinte, sau la un element component al actului comunicativ). În general, prezentativele sunt mărci ale certitudinii, având funcția de a-l ghida pe alocutor în perceperea realității. Din această cauză, nu apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
cuvinte, sau la un element component al actului comunicativ). În general, prezentativele sunt mărci ale certitudinii, având funcția de a-l ghida pe alocutor în perceperea realității. Din această cauză, nu apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1.1.1. Contexte și funcții În acord cu cele două tipuri de contexte în care funcționează (text sau conversație) prezentativele au, în general, două tipuri de funcții: 1. servesc
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1.1.1. Contexte și funcții În acord cu cele două tipuri de contexte în care funcționează (text sau conversație) prezentativele au, în general, două tipuri de funcții: 1. servesc pentru introducerea în discurs a unui cuvânt sau a unor grupuri de cuvinte, punându-le în evidență; 2. sunt folosite pentru a prezenta alocutorului obiecte, persoane sau evenimente din contextul situațional
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
eterogenă (de la formațiuni libere până la elemente specializate, de asemenea eterogene ca încadrare gramaticală). Mărcile lingvistice care servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
libere până la elemente specializate, de asemenea eterogene ca încadrare gramaticală). Mărcile lingvistice care servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]