116 matches
-
cu indecență față de societate și impietate față de cei care au făcut, totuși, ceva necesar la vremea respectivă pentru țară -, siluiesc adevărul despre ceea ce a fost înfăptuit de către alții. Diplomația română nu a dispărut, odată cu ocuparea României de către "Armata roșie". Este prezumțios exprimându-mă în termeni cât mai eufemistici cu putință spre a nu spune insolent, să se afirme ori să se decreteze cu aerul doctoral magister dixit, de către un guru get beget dâmbovițean, ori să se insinueze cum că lumea inclusiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Sînt deziluziile date de trecerea inexorabilă a timpului, de vîrsta care nu iartă și care este scadența ultimă a iluziilor fiecărei vieți". Astfel confesiunea criticului nu e prezumțios ori astuțios ruptă de context, riscant suspendată, ci introdusă cu pertinență în fluxul cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
ne invită să repunem problema valorilor într-o lume în care, cum știm, nu mai există fapte, ci doar interpretări, să restaurăm judecata morală în această lume în care distincția între bine și rău este anevoioasă și, nu o dată, chiar prezumțioasă. La peste 110 ani de la naștere și la 65 de ani de la moarte, Benjamin Wechsler, B. Fundoianu, Benjamin Fondane ne sfidează și ne somează.
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
mi se pare și cum devine iar și iar, / împotriva cumințeniei și ascultării ..." (ibidem). E drept că o răscumpărătoare adiere angelică vine, la un moment dat, dinspre cărți, ca un efect al Logosului. Textul nu mai vorbește în numele eului estetic, prezumțios, ci al unei consubstanțieri cu revelatorul text al Scripturilor. Bun conducător de energie divină, "sămînță și literă dublă, fără nimic împrejur", își însușește rolul unor îngeri păzitori: Cînd sunt cu Tine, / dar cînd sunt cu Tine? Îngerii cărților / sunt și
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
punerea în pagină, și decupajul de ansamblu. Nu simpla formulare ori reformulare, deci, dar construcția și reconstrucția, încatenarea ideilor, emergența lor captată și călăuzită. Dicțiunea ideilor și nu retorica lor pentru că dicțiunea implică organicitatea și, dacă termenul nu e, cumva, prezumțios, trăirea." (p. 257) În rândurile acestea, ferme, dar calme, Mircea Martin tocmai încheia o frumoasă pledoarie pentru stil, înțeles esențial (și nu ornamental) ca făcând corp comun cu ideea (și nu, așa cum îndeobște se spune, îmbrăcând-o). Nu se dădea
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
unei încăperi intime, cu materie stercorară. Departe de subsemnatul de-a nega talentul, cel puțin incipient, al unor douămiiști. Punem în chestiune exclusiv un bun gust (să zic și bun simț?) elementar. Nu noi am descoperit apa caldă și nici măcar prezumțioșii noștri urmași care se plasează pe un segment al traiectului avangardist, cu pigmenții săi obsceni cu tot, segment "fumat" în Occident cu multe decenii înapoi, fără vreun rezultat notabil. Date fiind acestea este explicabilă satisfacția cu care am citit volumul
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
inocent, sentințele cele mai aspre, firește, în numele poporului. Niciodată în istorie n-a existat un abuz mai mare și în proporție de masă decât acela comis în fostele regimuri democrat-populare din secolul XX în numele poporului. Erik Zemmour e un epigon prezumțios și caraghios al stalinismului. Cultura lui politică se sprijină pe cel mai criminal slogan din câte a cunoscut vreodată omenirea.
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
o spune, sau în orice caz n-o spune întocmai: „Acest privilegiu mi-a dat o cheie a frumuseții poeziei sale pe linia a ceea ce el a numit «a nu minți în poezie». Dacă vreți, în volumul cu titlul oarecum prezumțios Cele mai frumoase poezii au fost alese versurile cele mai «nemincinoase» ale lui Mircea Ivănescu, acelea născute din efortul disperat de a se întâlni, prin cuvinte, cu clipele decisive ale vieții sale” (p. 6). Întrebarea este cum se pot diagnostica
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
sub buldozerele comunismului (Modernisierung und Tradition. Das Rumänische Dorf 1918-1989, Sankt Augustin: Gardez! Verlag, 2003), poetul elvețian de limbă germană Andreas Saurer a vizitat recent România. L-am întâlnit, singur cu sine, într-un grup gălăgios de invitați, la un prezumțios Festival Internațional de Poezie (Porțile poeziei, Reșița, iunie 2012) ce ambiționa să deprovincializeze poezia românească. Între o manea prezentată ca folclor autentic și două laudationes în limbajul de lemn al unui culturnik local, am reușit să descopăr nu doar un
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
mine. N-am să reproduc, e stilul anului aceluia fierbinte, foarte inflamat. Mă reține ce scrie despre două „romane memorialistice”, care nu pot fi decât Un Burgtheater provincial și Viața și opera în secolul douăzeci (apărut cu titlul, mai puțin prezumțios în vederile editurii, Clopotul scufundat). Spune că n-au fost rele la apariție, însă abia în versiunea integrală, pe care el o cunoaște, se va vedea ce se va vedea. Ei bine, nu se va vedea! Versiunile integrale, necenzurate, le-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotrivă, figură de «reacționar», sensibil, în mod inexplicabil, la texte și idei revolute. Îmi
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
e caterisită ca fiind ostentație găunoasă de savantlîcuri prețioase. Dan Iacob are predilecție pentru cărțile de inițiere în înțelepciuni ezoterice, ocolind tomurile docte, zidite în armuri seci. Autorul caută profunzimea gnomică, exprimată în sentințe care merg la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
cu plăcere la expresii ca „în anul contenit” (pentru anul care tocmai s-a sfîrșit), „sunt nedubii prețioase la aceste procedări” (pentru exprimarea certitudinii, p. 74), „numai o minte în unghiuri ar putea crede că” (p. 63), „premiteți-mi să fiu prezumțios pînă la a crede că” (p. 57), „vă desărcinez de îndată de toată răspunderea insuccesului meu” (p. 57). Medicii știau latina și limbile occidentale din țările în care studiaseră, apogeul fiind atins de Paulescu, în al cărui curs de fiziologie
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
am putut avea un exemplar din neprețuita broșură; am aflat însă prin Nae Ionescu- Barbă, fost profesor de latină și română la Liceul Matei Basarab, că mitichiada de la Poiana Țapului a uitat s-o utilizeze... Păcat !” (p. 223) Față de aceste prezumțioase pretenții auctoriale, eventualele „ornamente” pe care le mai adaugă unii dintre memorialiștii antologați de Ștefan Cazimir unor povești reale sunt chiar agreabile. Cu atât mai mult cu cât destui dintre ei sunt, de nu direct scriitori, măcar oameni ai condeiului
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
mine, să studiați. Ascultându-l, mi-am dat seama că, în definitiv, Drimer avea în vedere două feluri de a citi, unul de plăcere, nu neapărat foarte atent, altul, cu creionul în mână și bine țintit. Și chiar dacă ar fi prezumțios să-l rezervăm pe primul literaturii și pe al doilea științelor, cele două feluri de a citi sunt adevărate, deși rareori în stare, așa zicând, pură. În fond, lectura poate fi atentă/distrată, focalizată/ împrăștiată sau de plăcere/interesată. Și
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen. (...) Sub crucea poemului alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în care detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Marian Drăghici lenea, pentru mine, e sacră. când lucrez, fără lene, nu sunt bun de nimic. aceasta e Maria. numai unei hărnicii prezumțioase, suspecte, de neînțeles, îi datorez fatalitatea scrisului meu ca „act public”. aceasta este Marta. e purul adevăr că demonul ca anti-înger deține cheițele îngerității, dar niciodată pe toate. nu, niciodată! există undeva în lume mari agenți/conducători de poezie care
am scris poezie sub teroare și nimeni nu-mi poate lua asta by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/2869_a_4194]
-
Litere Iar au scos o revistă studenții Facultății de Litere din București. A cîta? N-are importanță! Studenții nu sunt aceiași, studenții sunt mereu alții, iar aspirațiile lor publicistice reprezintă o fericită constantă a vieții universitare. Revista Elite rebelle (titlul, prezumțios, nu păcătuiește prin modestie), aflată deocamdată la numărul 1, pare o compoziție serioasă, inteligentă și de bună calitate; ea își propune să fie lunară și tematică. Numărul 1 are în centru Obscenitatea (mai ales culturală). în ciuda temei de aparențe provocatoare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
pîntecul mare” al mamei gravide, purtat „cu blîndețe pe asfaltul fierbinte”, clătinat aidoma unui samovar, pentru a continua cu „aromele tainice” ale mansardei domiciliare, cu „un balcon mic - limbă scoasă străzii zgomotului autobuzelor”. E o introducere afectivă în partea mai prezumțioasă a cărții pe care o reprezintă urmărirea unui fin raport speculativ, cel dintre senzația dură, „prozaică”, și „irealitatea imediată”. Realul apare figurat prin acest contact nemijlocit al senzoriului cu aparența, astfel încît ceea ce se ascunde în spatele său să aibă credibilitatea
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
empatice, subtile, riguroase, a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios, insuficient “îmbisericit” și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotrivă, figură de “reacționar”, sensibil, în mod inexplicabil, la texte și idei revolute. Îmi
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
abuz doctrinar, și are de dat nu doar materie de reflecție, ci și motivație de viață, suport existențial", spune Andrei Pleșu." Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotrivă, figură de «reacționar», sensibil, în mod inexplicabil, la texte și idei revolute. Îmi
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului e-aproape idecent să scrii despre iubire, să-ți dăltuiești dorința de-a trăi în os, să-nalți femeia-n slovă, fără nicio cumpănire, cu-asupra de măsură, chiar prezumțios... . iubirea ne adună la un loc ca un taifun, dar tot iubirea ne desparte, în viața asta există doar un numitor comun de care suntem siguri și se numește moarte... . iubirea lasă-n urma ei morgane și genuni se stinge
RELATIVITATE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366440_a_367769]
-
inițiative prietenești. Gabriel Liiceanu a citit câteva texte apărute, în ultimii ani, în Dilema (veche) și în Adevărul și a ajuns la concluzia că, puse laolaltă, ar putea constitui un mic compendiu de înțelepciune cotidiană. Mi s-a părut, totuși, prezumțios, să asum, fie și într-o variantă minoră, postura înțeleptului. Mă cunosc prea bine ca să asum o asemenea postură", mărturisește autorul Acest volum este o adevărată provocare intelectuală, prin înserierea profilactică a „perplexităților noastre zilnice", dar și prin deschiderea matură
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
o clipă au uitat de sfatul tătucului Stalin și s-au lăsat cuprinși de dulcea amețeală provocată de succes. Doar pentru o clipă. Pentru că pe capul plecat al „celui mai cinstit guvern din Decembrie '89 încoace”, nu și pe capul prezumțios și miștocăresc al proaspătului premier Ponta, au început să cadă acuzații devastatoare privind credibilitatea sa: primii care au părăsit noul cabinet au fost incontestabilii plagiatori Corina Dumitrescu și Ioan Mang, urmați la scurt timp de incompatibilul Mircea Diaconu. Dar adevărata
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]