669 matches
-
odinioară, Din sufletul cărunt și-mbătrânit, O lacrima peste obraz i se strecoară. Bunicule, nu plânge, știu că doare, Eu am pierdut un tată în al vieții prag Războiul nu ne-a lăsat nicio alinare Fiul tău cel drag, pe veci pribeag! Totuși, am învățat cuvântul tata Strângându-te la piept, eu îl vedeam. Soarta nu mi-a dat, chiar niciodată Doar lacrimi să le șterg, când îl visăm. Pentru a vă oferi explicații în legătură cu geneză acestei poezii, doresc să vă destăinui
MI-AM PĂRĂSIT PATRIA DOAR CU TRUPUL, SUFLETUL MI-A RĂMAS ACOLO ŞI ACOLO VA TRĂI MEREU! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384142_a_385471]
-
el, mi-a furat mie cuvântul, l-a găsit un porumbel... Poate te-a găsi pe tine și ți-a da cuvântul meu, tu vei ști că-i de la mine, e un cuvânt, nu un eseu. Vei veni în seri pribege, inima îți povestește, doar tu graiu-oi înțelege, că pentru tine vorbește. Nu-ți schimba acum părerea ca să pari un cameleon strânge șnurul cu averea nu-s păpușă de carton....! Referință Bibliografică: CAMELEON / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CAMELEON de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384264_a_385593]
-
am uitat, nu mai era. Ce sa fi fost? -nu stiu,nu stiu. Poate un dor din alte vremi, un dor al cine știe cui, trecând pe aici el s-a oprit o clipa doar și a plecat... Sau poate dorul meu pribeag, venit de cine știe unde, un dor smintit,un dor pierdut, trecând pe aici mi-a dat de știre. Ce să fi fost? -nu știu, nu știu. Poate o iubire hoinărândă, iubirea cine știe cui, trecând pe aici ea s-a oprit o clipă
POVESTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384275_a_385604]
-
și planuri la final de an, pentru anul care vine, și e normal să fie așa, altfel ne-am simți stingheri. Fără de luminiță la un capăt de tunel ne-ar veni greu să ne aruncăm în valurile noului an și pribegi am rătăci printre zilele sale. “Anul care vine va fi mai bun, voi face, voi reface, o să schimb, sunt lucruri la care voi renunța, dar și unele pe care le voi încerca, o să urc treptele spre...”, nu vă sună familiar
Un sfârşit e un început [Corola-blog/BlogPost/97039_a_98331]
-
fi-n apocalipsă. pe cer uitat, în moi oglinzi, pe stampa roasă-n ploi subțiri, mânându-și boii de la plug, îl văd pe tata scos din firi. au poposit în cuibul drag, la streșini două rândunele, le-aduc salutul meu pribeag și văd părinții mei în ele. joi, 22 mai 2014 Referință Bibliografică: două rândunele / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
DOUĂ RÂNDUNELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383738_a_385067]
-
Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului DE-AI FI FOST Zămislit pe-acest pământ Pentru mine de-ai fi fost, Poate-aș fi avut un nume Pe-astă lume fără rost. Dar așa trist, pribegi-voi Căutându-mi în zadar, Firul vieții mele-ascunse Prin dureri fără hotar. Și-aștepta-voi în tristețe Fericiri duse de valuri, Înecate-n ape negre Și izbite printre maluri. Și sperând prin așteptare Alerga-voi de nebună, Pe sub mari și zări de
DE-AI FI FOST de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380140_a_381469]
-
câmpii. Prin verdele frumos al unei veri trecute Pierdut-am dragostea plimbându-mă prin crâng Și am pornit desculț prin iarbă să o caut Strigând-o în zadar, plângând și alergând. Sperând mai tresăream câteodată Când auzeam câte-un răspuns pribeag, Dar nu era iubirea, ci ecou-mi Ce mă izbea precum un bumerang. Mă ridicam plângând fugind 'nainte Cu spini prin tălpi și stoarsă de puteri, Iar gândul ghes îmi da să nu mai caut Iubirea mea pierdută-n nicăieri
ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378175_a_379504]
-
tumult de apă mare cu uriașe roiuri de picuri plini de sare: lumina ce-o aducem pe crestele de val produce strălucire mai mult ca un cristal ! tăceau umil ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
I. OCHII, MÂNA ȘI NEBUNII, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016. Un priveghi rotund îmi duse gândul tău pe colb de ramuri sânge galben, fum de clopot căi pribegi în pârg de lanuri Negru urca noaptea noastră depărtările pe-o umbră eu sunt frigul tău de tundra sub cămașă ta albastră. Sunt o gară-n smoala străzii fluturarea din cucuta ca simțind în ochi nisipul să te-ngrop într-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Im cioplesc în vânt ninsoarea, mă trudesc în praful lunii să te tac, cum tac de tine ochii, mâna și nebunii. Camelia Radulian ... Citește mai mult Un priveghi rotund îmi dusegândul tău pe colb de ramurisânge galben, fum de clopotcai pribegi în pârg de lanuriNegru urca noaptea noastrădepărtările pe-o umbrăeu sunt frigul tău de tundrăsub cămașă ta albastră.Sunt o gară-n smoala străzii fluturarea din cucutăca simțind în ochi nisipulsă te-ngrop într-o lăutăîm cioplesc în vânt ninsoarea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
-o... Și-aud din depărtări și până-n dreptu-mi un sfânt ecou, ce-a izbucnit din pieptu-mi: -„Da-n inimă... și-n gând... ți-ai căutat-o?...” Un țipăt scurt, ce mintea mi-a străpuns-o făcu s-apară din neant, pribeagă, o Românie, încă, neîntreagă ce, poate... chiar eu, însumi, mi-am ascuns-o?... Sau, poate, chiar eu însumi, mi-am ascuns-o !!! Bragadiru - 25 noiembrie 2015
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
În sufletu-mi te-ai furișat? De ce-ai venit să-mi aduci iară Dureri cu gust de altă dat' ? De ce îmi lași al tău amar Pe dulcele viorii-ti sfinte? De ce când plâng nu ai habar Că-ți mor, pribege, sub cuvinte? De ce-ai ales să-mi reînvii Patimi din dor ce ți-am purtat? De ce crezi azi ca poți să-mi fii Iubitul ce-l doream odat' ? De ce nu te-ai lăsat iubit De mine, când credeam că
PRIBEAGULE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382169_a_383498]
-
sărut? De ce atunci când te doream Pribeagule, tu nu m-ai vrut? De ce venit-ai din demulturi Să-mi porți ofrandă a mea rană? De ce acum înspre apusuri Mă-ngenunchezi făr' de prihană? Ti-am fost când nu m-ai vrut, pribege Îți sunt și-acum când tu mă vrei, Dar n-o să poți nicicând atinge Nici sufletul, nici ochii mei! Referință Bibliografică: PRIBEAGULE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PRIBEAGULE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382169_a_383498]
-
neînțelegerea și moartea. Care duce sunetul ei și dincolo de spectacol, de seara în care l-am văzut, de furtuna de afară care concurează furtuna lui Dodin, de trupurile dezgolite ale lui Lear, Gloucester, Kent, al lui Edgar, al Bufonului care, pribegi și uzi pînă la piele și n-au cu ce să se schimbe, de clipele lor de derută, de spațiul în care sînt prizonieri, în care destinul lor este bătut în cuie, ferecat de la început. Mă gîndesc la chipul de
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
mea, la dejun mă așteptau pe masă cele mai minunate mărgăritare. Era o profunzime de flori, care răspândeau miresme îmbătătoare în tot cuprinsul camerei. Horia îmi aduse și câteva cadouri, care îmi făcură bucurie și pentru moment uitasem că eram pribeagă și departe de casa mea. Nu mult după aceea plecarăm la Cacovița unde aveam o vie mică și o casă bătrânească. Luasem cu noi și pe acordorul Thilemann, căci acolo mă aștepta pianul meu care necesita un acordaj. Era o
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
au melodia bătăilor finale, repezită, trunchiată, ca munca unui pianist fără răbdare. Regrete, aceleași, ale fărîmei necuprinzătoare: "Și ce puțin am spus în tot ce-am scris!/ În palidele foi din cartea'ntreagă,/ Zac ani și ani din viața mea pribeagă." (Acorduri în surdină). Singura, amărîta statornicie la care un ducăuș, prin fire și program, poate spera. Vagi șansonete de amor, adulmecînd părăsiri, într-o lume (și convenție) a iubirilor consumate puternic și repede: "Și plec cu presimțirea dureroasă/ Că niciodată
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
doua zi,în tren,povestesc intriga acestor filme unor colege de navetă.Lămâița,fräulein doktor,mă întrerupe și mă întreabă curioasă: ”Juca și o actriță roșcată?”.Îi confirm. Drept mulțumire îmi cânta suav o arie de Bizet: „Amoru-i un copil pribeag ce n-a știut de lege niciodată; de nu ți-s dragă,tu-mi ești drag, și de mi-ești drag,să te păzești!”. Sincer să fiu,mă tem de o nouă idilă. Vorba bravului soldat Svĕk: ”Femeile astea scot
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Cu aceste gînduri, despre bucuria călătoriei, despre desfiderea distanțelor, într-o vreme cînd erau mult mai greu de trecut decît azi, închid cartea lui Mihai Tican Rumano, deși din ea ar mai fi de citat. Și de citit, spre folosul pribegilor căutători de frumusețe, fără teamă de prețul comorilor ei.
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
doar expresia unei amabilități de suprafață. Finalmente Dejan vede în "binefăcătorii" săi doar niște administratori ai drepturilor omului. O incompatibilitate ancestrală pare să fie făcut imposibil un happy end al poveștii de iubire dintre Bille cea bogată și Dejan cel pribeag: Pentru noi, romii, totul este cît se poate de clar: nu noi numărăm stelele ci stelele ne numără pe noi. Suntem, cum germanilor le place să spună, niște stele căzătoare, înțelegi, stele căzătoare. Suntem numărați. Problema este că germanii au
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
Lumea în loc nu stă, să nu te mire, Dar am uitat cămașa cea de mire, Și am uitat a sufletului floare. Am tot uitat să credem în iubire Prea mult ne-ncredem, astăzi, în sudoare... Treapta a X-a Catren Pribeagă ești și sunt pribeag, Durerea lumii ne desparte. Din moarte am să-mi fac toiag, Spre-a reveni... din moarte... Catren (variantă 1) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină - sfântă carte, Din moarte am să-mi fac drumeag, Să
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
carte, Din moarte am să-mi fac drumeag, Să mă întorc din moarte... Catren (variantă 2) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Catren (variantă 3) Pribeagă ești și sunt pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Treapta a XI-a Dorință Din cerul care se închide, Din mama care m-a făcut, Din viața - dulce amăgire, Aș
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
de tine și dat lui Ceaun. După ce m-am mirat de asta, m-am mai mirat o dată pentru slova scrisului tău, care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut dascăli pricepuți, cum au doar odraslele dregătorilor mari. LIANA: Silința-i cel mai bun dascăl, Măria Ta. Însă dacă omu-i nedoritor de învățătură, îi poți aduce la căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri... 17 februarie 2014
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]