872 matches
-
ale lui E. Lozovan sau Leontin Constantinescu). Toate s-au publicat în țară și, de bună seamă, mai sînt și altele, care ne scapă din amintire, acum. Dl Neagu Djuvara, astăzi întors „acasă" („repatriat"!) face bine amintind „compatrioților" noștri că pribegia (sau exilul) a fost o probă de foc a unui patriotism românesc ce mergea pînă la sacrificiu. Durerea românească din țara captivă și oprimată era împărtășită, și mai răscolitor, în exil. O suferință fără frontiere - și fără putință - acoperea, peste
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
din Paris (Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Cazaban, profesorul Lucian Bădescu, Cioran) de a „convinge" pe academicienii Goncourt să revină asupra hotărîrii luate: zadarnice încercări!). Și, cu toate acestea, Vintilă Horia nu se bucura prea mult de simpatia autorului Amintirilor din pribegie ! Dar cel care, într-adevăr, a avut de înfruntat oprobriul d-lui Djuvara este Constantin Virgil Gheorghiu: acum se confirmă cele ce afirma, cu ani în urmă, d-na Monica Lovinescu: cel care a înșelat, și moral, și material, încrederea
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
al lui Mircea Eliade). Dar, după trei ani, „secretarul general" își încheie activitatea la Fundație și... surpriză, primește un angajament de „consilier tehnic" la Ministerul de Externe al unei noi republici din Africa, Niger. începe alt episod - cel african! - al „pribegiei" sale. Care-i absoarbe, timp de douăzeci și trei de ani, viața - și pe cea europeană, și pe cea personală. Poate că, aici, este bine să încetăm și noi prezentarea Amintirilor din pribegie. Istoria mai puțin cunoscută a exilului românesc
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Niger. începe alt episod - cel african! - al „pribegiei" sale. Care-i absoarbe, timp de douăzeci și trei de ani, viața - și pe cea europeană, și pe cea personală. Poate că, aici, este bine să încetăm și noi prezentarea Amintirilor din pribegie. Istoria mai puțin cunoscută a exilului românesc - trăită și scrisă de dl Neagu Djuvara - se oprește și ea tot în acest timp. Despre perioada ulterioară anilor '60-'80 din exilul românesc din Franța dispunem de mai multe prezentări. Exilații s-
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
mari lacune - de fapte, de evenimente, de persoane exilate. Dar, bineînțeles, autorul nu face altceva decît să-și descrie propriul itinerariu - al doilea - în Europa. înainte de prăbușirea finală a comunismului... De acum înainte, istoricii au cuvîntul! Cu lucrarea Amintiri din pribegie, alături de memoriile, jurnalele, convorbirile apărute pe piața culturală a României de astăzi - de la Emil Ghilezan (1998) și dl Virgil Ierunca (2000) pînă la d-na Monica Lovinescu (1999, 2002) și de la Theodor Cazaban (2002), „istorisirile" subiective din primul mare exil
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
ultimilor ani. Un destin excepțional relatat de cel mai șarmant povestitor al vremii noastre nu poate duce decît la o carte care are, a priori, toate datele unui best-seller. Se poate spune de aceea că, prin publicarea volumului Amintiri din pribegie. 1948-1990, Editura Albatros a dat lovitura. Dovada cea mai clară este faptul că în pofida tirajelor succesive, trecerea cărții prin librării este meteorică. Cu toate acestea, la sfîrșitul lecturii am încercat - și înțeleg că nu sînt singurul - un vag sentiment de
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
de cititori. Este Neagu Djuvara un om norocos? Se simte el mulțumit de destinul care i-a scos în cale oamenii care au marcat veacul încheiat și minunate locuri neștiute sau ar fi preferat tihna unei familii burgheze? Amintiri din pribegie lasă impresia că autorul își trăiește viața în ritm de galop, privind doar înainte, ca și cum ar fugi de el însuși și de tot ceea ce înseamnă stabilitate. în felul acesta are norocul de a da peste minuni ale lumii care vor
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
neșansa ca, din cauza goanei disperate, să treacă pe lîngă toate aceste minuni scoase în cale de un destin binecuvîntat aproape fără să le observe. Adevărata carte de memorii a lui Neagu Djuvara se lasă încă așteptată. Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie. 1948-1990, Editura Albatros, București, 2002, 466 p.
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
le răpească noaptea pe cel dintâi născut, așa cum li s-a întâmplat ulterior egiptenilor care-i asupreau. E o amintire tristă a timpului în care evreii erau robi în Egipt, înainte de a fi conduși de Moise înapoi în țara lor. Pribegia lor a durat 40 de ani. Nici eu nu mănânc miel de Paste și nu agreez ideea, însă asta e explicația acestei tradiții creștine a mielului pascal. Desigur, Hristos e Mielul lui Dumnezeu, care se oferă ,simbolic, spre “tăiere”, pentru
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
Gashi). Greu drumul străinătăților, plin de necunoscut dar mereu prin colbul amintirilor... „Merg jur-împrejur,/ O odaie necunoscută,/ O fereastră mică,/ Poarta în fața ei...// Pe pervaz păsările,/ Cântă neîncetat/ Piu-piu și fug/ Zburând./ Oare nu mă cunosc,/ Că aici sunt străin...” (Pribegie). Iar registrul simțirilor odată instaurat, acesta devine obligatoriu pentru ființa în sine, se permanentizează și este vizibil din toate unghiurile posibile. Consecvența acționează ca primă lege existențială a fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
cărțile sale, de la „Blestem străbun”, Editura ... II. UN ATEU CATRE DIAVOLI, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017. Un ateu către diavoli Voi, diavoli ai democrației Setoși de sânge și războaie Ne-ați impus drumul pribegiei Voi, lupilor în piei de oaie! Voi, diavolii democrației Impusă prin glonț și otravă Credința-n lumea veșniciei E crima voastră cea ma gravă Voi, diavoli ai globalizării ... Citește mai mult Un ateu către diavoliVoi, diavoli ai democrațieiSetoși de sânge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete?... ce frumos a fost... TE DEUM - poetului Ion Antigel - cine n-a iubit salcâmii primăvara - mai ales când o bate bruma-n toamnă n-o să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se lăsa răsfățat de noi, ca un tată bun, cu o vădită satisfacție! Regina de asemena era foarte bucuroasă de revedere, iar principesa Elisabeta îmi spuse cât de mult dorea să începem muzica noastră, atât de mult neglijată în anii pribegiei în Moldova. După bucuria revederii cu familia regală, iată că a trebuit să trec și printr-o decepție. Se dezlănțui un fel de ură ascunsă contra tuturor acelora care au fost nevoiți a sta în Bucureștiul ocupat de dușmani. Această
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
puținătății datelor explicite - între Eisenach și Leipzig în cazul lui Bach, sau între Bonn și Viena, în cazul lui Beethoven, fără ieșiri din spațiul culturii germane. Această absență a unor evenimente explicite (călătorii îndelungate, schimbări frecvente de orașe sau țări, pribegii sau turnee etc.) permite abordarea directă a unei imagini limpezi referitoare la specificul „structural” al vieții și, mai ales, al creației. Or, astfel devin vizibile două tipologii radical diferite ale gândirii muzicale - retorică (în cazul lui Bach) și organică (în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
frizer la Spitalul Militar din Sibiu. A avut trei copii - Reghina (născută în 1923), Goldy (1925) și Hans (1927). După cum ne-a relatat nepotul său, Walter Droll, după 1945 întreaga familie a fost deportată și a cunoscut gustul amar al pribegiei, înstrăinării și al dorului de casă. Din fericire, s-au reîntors cu bine, mai puțin fiul cel mic, Hans, care a decis să rămână în Germania, unde s-a stabilit și a ajuns inginer la uzinele Volkswagen. Frizeria lui Kappler
Agenda2004-9-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282117_a_283446]
-
în Rusia, la Cherson". Ca ministru, Gh. Gh. M. fusese numit șeful Comisiei de evacuare, urmând să asigure vagoane și locuri pentru parlamentari, lucru aproape imposibil întrucât aceștia, împreună cu familiile, reprezentau un număr destul de mare. Personal, se pronunța categoric împotriva pribegiei în Rusia: "Doresc și aici ca atâta vreme cât vom stăpâni un metru de pământ din teritoriul acestei țări, Regele, guvernul și parlamentul să nu-l părăsească." Și într-adevăr, cu unele excepții, nu l-au părăsit. Autorul descrie harababura în ocuparea
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
am început să mă îndepărtez de performanță”, continuă Florentin Banu șirul evenimentelor, ajungând aici unde viața sa a luat o altă întorsătură. Un tren luat „Între 1990 și 2004, pot să îmi împart viața în trei etape principale: ’90-’94, pribegie de emigrant în Austria; în ’94 am prins trenul «Joe» (n.r. Florentin Banu a fost cel care a fondat renumita fabrică de napolitane), în 2000 am vândut compania și am intrat în alta, iar în 2004 mi-am văzut visul
Agenda2005-06-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283353_a_284682]
-
Eni Khan Caraghiaur, al 51lea Șef al casei Cumane de România, descendent pe fir direct al casei Cumane de Panciu ca succesor al tatălui său Ștefan Caraghiaur, care a murit în 1978 la Montréal. În anul 1948, a luat drumul pribegiei, trecând înot Dunărea pe la Porțile de Fier, ca să scape de o condamnare la moarte la ordinul N.K.V.D. pentru luptă antibolșevică și pro Basarabia, dar sufletul său i-a rămas aninat, alături de înaintașii săi, plutind neîncetat de la Nistru pân'la Tisa
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
a unui studiu fundamental despre tema exilului în literatura australiană, The Tomis Complex, apărut în 1996 la Editură Peter Lang din Berna, dar și a unor volume de proza și poezie publicate în România înainte de 1985, când a ales drumul pribegiei, Irina Grigorescu se află într-o poziție avantajoasă pentru a defini exilul. El este, cum spune ea în subtitlul cărții, o experiență a tălmăcirii în engleză că a doua viața, prin care scriitorul este uneori obligat chiar să-și schimbe
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
fiind exuberant, cu o lirică ce năvălește ca un torent. Cu mari dificultăți, Ion Minulescu a început să-și publice poeziile în revistele vremii. La 1 februarie 1905, în revista simbolistă Viața nouă, condusă de Ovid Densușianu, apare poezia În pribegie, în care demonstrează răceala cu care a fost primit autorul, la întoarcerea în țară: Și de-o fi să mă-ntorc iarăși, iarăși să mă vază-n sat,/ N-o să vrea să creadă nimeni că sunt eu-că-i cel plecat/ Nimeni
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
des și mai mărunt și s-a făcut frig, gata să dea ploaia în ninsoare. Nu știu de ce, acum mă gândesc la halta Astopovo din stepa rusească și la Tolstoi fugit de-acasă și care și-a dat duhul în pribegie. Pe peretele sălii de așteptare, un afiș vechi, ros de timp și pe care scrie stângaci: Nu urcați în vagoane când convoiul e în mers prea repede! Ardelenii ăștia câteodată scriu parcă traducând din nemțește sau ungurește... Analizez propoziția în
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
noastră. Am reflectat îndelung, pentru că răspunsul nu era ușor. Am spus "da". Imaginea asta a amândurora privind înainte nu era întâmplătoare. Fiindcă toată viața noastră asta am făcut"... Exilul ce urmează abdicării forțate a Regelui stă sub semnul vitreg al pribegiei și al unei adânci tristeți. Creșterea găinilor și grădinăritul devin activități vitale pentru supraviețuire. Hobby-urile Regelui: jeep-urile, fotografia și muzica, diferitele reședințe oferite de prieteni, mesajele de la Europa Liberă, fantoma lui Sir John Coope din Bramshill, fundația "Principesa
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
tăinuită într-o mărgea cu care să-și împlinească destinul. Bătrînul o povățui că de nu-l va mai afla viu să se îndrepte spre Lugoj, unde mai trăiesc fiul și nepotul (Marco) unui prieten Mania. După patru ani de pribegie, Rusalina, bolnavă, reveni iar la Vlădeni. Țiganii (autorul îi numește faraonii) îi reparară bordeiul și o ajutară să se întremeze tocmai pînă în primăvară. "Învia și revenea în puteri, simțind o bucurie nouă de viață. Încet-încet începu să samene cu
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
parte activă și părintele Nicolae State-Burluși, în calitatea sa de conducător al prestigioasei Edituri „Buna-Vestire”, alături de reprezentanți ai altor case de editură - „Antim Ivireanul”, „Fortuna” etc. - a promovat ideea reîntregirii bisericii neamului, prin readucerea la matcă a tuturor celor din pribegie, tributari ai unor tendințe politice, lovind cu violență, în același timp, în faptele atee ale celor cu practici meschine, inoculate în vremea vechiului sistem politic satanic bazat pe distrugerea valorilor umane. Am salutat, totodată, gestul său patriotic de a promova
Inima de sub reverendă. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
și cele subdezvoltate, noua viteza de comunicare și supraveghere, în competiția dură pentru Putere, observăm o subminare mereu mai persistentă a democrației, a dezvoltă rii sănătoase a mediului socialpolitic global. Putem doar spera că în scrisul nostru, ca și în pribegia noastră, soarele va continua „să soarbă umbra”, cum spune marele poet.
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]