37 matches
-
la Freiburg im Breisgau, unde, până în 1949, va fi lector onorific de limba română la Universitate și președinte al Comitetului Român din zona franceză a Germaniei. Un an și ceva mai târziu P. trece prin Paris, se întâlnește cu scriitorii pribegiți acolo, frecventează scurtă vreme cenaclul literar organizat la cafeneaua Corona de Mircea Eliade și începe să publice versuri, note critice, prezentări literare și eseuri în primele reviste ale exilului românesc anticomunist, precum „Luceafărul” și „Caete de dor”. În iunie 1950
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită: -Și tu poți fi marea !... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să îi vadă cutele acelea, adânc săpate de o cuminte așteptare. Apoi, vanitos
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
anul 1822, calificată de savantul A. D. Xenopol drept "cea dintâi manifestare politică a cugetării liberale" și, totodată, "cea dintâi întrupare a unei gândiri constituționale în țările române"4. Documentul, sincron cu pamfletul unuia dintre autori, Strigarea norodului Moldovei cătră boierii pribegiți și cătră Mitropolitul 5, propunea introducerea în Moldova a unui regim constituțional bazat pe principiul separării puterilor, pe reformarea și modernizarea administrației, în măsură să asigure guvernarea națiunii prin ea însăși, proclamând egalitatea în drepturi în fața legii, respectul absolut al
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Românească, analizată aici - unei broșuri apărute la Târgu-Mureș În 1855, activității de culegător de basme populare, desfășurată alături de bine-cunoscutul Kriza XE "Kriza" János, precum și colaborării sale publicistice, din anii 1850, la revista clujeană Hetilap. Lucrarea Az elbujdosott magyarok Oláhországban șMaghiarii pribegiți din Țara Româneascăț, apărută sub semnătura lui Ürmösy Sándor XE "Sándor" , la Cluj-Napoca, În 1844, În tipografia Liceului Evanghelic-Reformat, reprezintă descrierea, În peste o sută de pagini, a celor două călătorii Întreprinse În Muntenia, prima În mai-iulie 1841, a doua
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de veac, maramurășanul Artemie Anderco. Jurnalul său, ediție Îngrijită de Nicolae Iorga, Tipografia Datina Românească, Vălenii-de Munte, 1934. Urechia, Vasile A., Alianța românilor și a ungurilor În 1859, Tipografia Carol Göbl, București, 1894. Ürmösy, Sándor, Az elbujdosott magyarok Oláhországban șMaghiarii pribegiți din Țara Româneascăț, Tipografia Colegiului Reformat, Kolozsvár, 1844. Vahot, Imre, A magyar menekültek Törökországban șEmigranții maghiari În Turciaț, Tipografia Heckenast, Pesta, 1850. Velculescu, Cătălina; Guruianu, V. (coord.), Povestea țărilor Asiei. Cosmografie românească veche, Editura Vestala, București, 1997. Weerth, Georg, Ausgewählte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fost ursita ? Lasă-mă să fiu străin !» Dorul îl învață pe înstrăinat să cînte. Cu cântecul să-și aline neliniștile lipsei de vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de apartenență dezvoltă mai multe valori semantice, cu nuanțări care depășesc planul semantic gramatical: • apartenența în general: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă.” (M.Eminescu, I, p. 75), „Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,/ Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.” (M. Eminescu, I, p. 49), „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M.Eminescu, I, p. 56), „...Prin bolțile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viața de simplă legumă ca ceilalți, ei ar fi murit spiritual și poate chiar fizic. La ei, spiritualitatea domina existența lor biologică. Ei trăiau aici în exil, dar rădăcinile lor erau acolo în țară și prin ele își hrăneau ființa pribegită. Dintre activitățile românești din exil ne-am referi, mai întâi, la publicații (foi, periodice etc.). Cea mai mare parte au mers pe linia dezrobirii țării și unității românești. Din nefericire, au existat și unele publicații care, prin caracter calomniator, al
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
scris-am taina fără nume Ș-au curs lacrimele mele... și le-am dat de pradă-n lume. ........................................................................................... Și rămas-am cu naravul de-a tot înnegri hârtie, De simțesc amar în mine sau în juru-mi dușmănie. Ei... de atuncea pribegit-au ani și ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]