174 matches
-
nu am știut... DAVIDOVICI: Da, da... Păi așa se și explică de ce foarte mulți care au fost În lagăr nu au copii... De exemplu, nici eu nu am. Și după aia am ajuns la Altenburg, unde situația era... Tot pe priciuri dormeam... Și am lucrat la o fabrică de armament V. - Dar când ați ajuns acolo ați păstrat numerotarea? Ce fel de lagăr era? DAVIDOVICI: Ținea de Buchenwald. - Deci vi s-au dat numere noi? ADLER: Da, sigur că da... DAVIDOVICI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-ul, tanti?” Nici nu-ți Închipui cum arătam rochia aia lungă, cu niște saboți care mi-au deformat picioarele... - și acum le am deformate. Ei, și am ajuns la Altenburg... - Iar s-a făcut dezinfecție? DAVIDOVICI: Da, da... Tot pe priciuri dormeam, tot păduchi omoram, dar lucram opt ore... ADLER: Opt? DAVIDOVICI: Da. Trei ori opt - 24. ADLER: Noi lucram 12. DAVIDOVICI: Schichte de noapte și schichte de zi. Am greșit? ADLER: Înseamnă că erau 12 ore. Tage și Nachte - 12
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o schiță a lagărului? Existau diferențe Între cele două lagăre referitor la barăci? - Blocurile erau altfel. Erau blocuri mari În care Încăpeau, tot așa, pe patru rânduri, vreo patru sute de oameni... Pereții din scânduri, paturile din scânduri, plafonul din scânduri, priciurile toate erau din scânduri; paturile aveau somieră - nenorocită, dar totuși somieră; la Dachau erau numai niște fire de fân. Și fiecare avea câte o jumătate de Învelitoare, ceva mai groasă, pe care o puteai pune pe tine, că era frig
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
65, sus erau belgienii, la prici, iar noi aveam jos infirmeria. Șeful meu era un cizmar, Bruno. - Infirmeria era În aceeași baracă? - În aceeași baracă, la demisol. Am văzut În ultimele zile cum scoteau arme de acolo. Adică era sub priciul ăla, lângă peretele nostru, iar dincolo de perete era o pivniță mare cu arme. Și am văzut cum scoteau și dădeau fel de fel de arme: câteva zeci de mitraliere, puști, revolvere... Iar restul a rămas ca, dezarmând trupele SS, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vezi altfel când ești Închis și altfel când ești afară. În orice caz, pot să-ți spun că o baracă avea cam 30 de metri lungime, cât curtea asta, și cam 10 metri lățime. - Înălțime? - Era Înaltă - erau trei etaje. - Priciurile cum erau? - Era un singur prici. Erau trei etaje și Înghesuiala era mare. Ăștia erau oamenii culcați. Când ne Întorceam, ne Întorceam toți deodată - nu se putea Întoarce unul singur. Iar aici era etajul următor și așa mai departe. Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo... Dar Blockaltester-ul stătea cu noi. Iar paturile erau În felul următor: dacă asta este baraca, aici era locul pentru oalele de noapte și aici Începeau paturile, care erau cu două etaje - nu mai erau cu trei etaje. - Erau tot priciuri? - Da. Erau paturi duble. Doi oameni la fiecare nivel... Cam atât de lat era - un metru și ceva. Și erau unul lângă altul. - Ziceați că la Auschwitz era o cameră specială pentru Blockaltester. - Și aici avea. La margine, aici, lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era foarte slăbit, după luni și ani de înfometare, torționarii inventau pozițiile cele mai chinuitoare: să intri și să ieși de sub prici, la "șerpărie", în zece secunde, dar ore în șir, la comandă; să stai în șezut nemișcat, pe scîndura priciului, cu privirea fixată la degetul mare de la picioare sau cu mîinile întinse la vîrful picioarelor, cîte 16 ore pe zi, timp de cîteva săptămîni, ceea ce-ți crea o stare demențială, ajungînd să miști intenționat cîte un deget, ca ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mîini și de picioare și bătut peste spate, fese și la tălpi de către doi dintre ei, care se schimbau, cînd oboseau, cu alții doi, așezați de o parte și de alta a mesei, cu nuiele, bețe, pari, picioare de la caprele priciurilor, cozi de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mult... Și de-abia l-am scăpat..., da’ curgea apă pe el... Parcă-l văd ș-acuma. La Târgșor puteați să comunicați cu ceilalți elevi? Da. Erau niște săli mari, că intrau vreo 50 Într-o sală... Dormitorul era cu priciuri și toți vorbeam Între noi... Acolo se stătea mai mult pe grupuri geografice... Aradul eram separați, toți laolaltă... Lângă noi mai era grupul Timișoara. De la Arad era Nădăban Fredolin, Brandabur Costel..., Brânda de la Timișoara. De la Cluj o mai fost cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care trebuia să intrăm la roată din punct de vedere al bătăii, al molestării... Și asta era o condiție. Mai exact, dumneavoastră ce tratamente v-a aplicat Țurcanu? Bătaia! Bătaia! Bătaie cu bucăți de lemn. Erau picioarele de la așa zisele priciuri, care sunt niște paturi din lemn, cu niște picioare... Și picioarele ălea au fost transformate În bâte. Pe dumneavoastră cât timp v-a bătut? 40 de zile. În total 40 de zile... A mai fost când... astăzi nu mâncai bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deie ca la saci, ca la varză. Și genuflexiuni până nu mai puteai, dă-i iară, dă-i sus, bătaie bună... O jumătate de oră, o oră. Bătaie-bătaie! Vă băteau În grup sau pe rând? Păi, noi eram Înșirați În fața priciului, ăștia noii veniți... Ăia vechi stăteau acolo, cei care fuseseră bătuți. Și ei din față ne băteau. În grup, așa dădea, nu alegea, că pe mine sau pe ălălalt... Dădea cum se nimerea. Ce s-a Întâmplat după această primă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vă spun ce impresie mi-o făcut... Sunt anumite lucruri pe care nu le-oi uita nici În clipa când o să mor. Și m-o introdus În celula respectivă. Gândiți-vă! O pivniță, de-o parte și de alta niște priciuri de lemn pe două niveluri. Jos erau numai scândurile goale, pentru că toată lumea fujise sus, că acolo era mai cald... Știți? Și În clipa când s-o deschis ușa, dintr-odată, de sus și de-o parte și de alta, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră, În timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut cearșafuri pentru prima dată, că nu era cearșafuri, numa’ saltelele alea murdare... Deci o Început să modernizeze un pic Jilava, care era o șerpărie... cum o descrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun, pentru beție și vagabondaj (ca de obicei!), cu mâinile legate fedeleș, împiedicat astfel să se automutileze, tocmai ce se descolăcea și se întorcea somnolent, de pe un umăr, pe celălalt, pe îngustimea priciului, absolut dezinteresat de cele ce se petreceau, în vecinătatea lui. Deci, numele, prenumele, data nașterii... Agentul Mânecuță ridicase arogant tonul, vizibil enervat. Pe pieptul epilat, imberb, între omoplați și pe la subsori, insul era fleașcă de transpirație. Ăsta sigur are diabet
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se termine odată tot bâlciul! Mă las în voia Domnului, ca să mă credeți... Dănuț și cu Boss se așează ei, cei dintâi, urmați fără nici o vorbă de Sandu Kojak și de Bogdănel, acesta din urmă ghemuindu-se în gherlă, pe priciul său, mulțumit și el, săracul, că lucrurile nu luaseră o întorsătură și mai urâtă. Ultimul, se prăbușește pe taburet Mânecuță, păstrându-și la îndemână arma încărcată, pe birou, pentru negocieri. Zii ce-ai de zis! îi aruncă el țâfnos, Avocatului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o distincție între vamaioți și doimaioți. La Vamă veneau în general ardeleni, pentru că aveau clujenii un fief, un fel de tabără... Această specializare a început din momentul în care Universitatea din Cluj a avut o bază, o cantină cu niște priciuri și așa mai departe” (Vasile, 2011, pp. 42-43). În ceea ce privește excursiile de peste zi în Vama Veche, acestea constituiau atât un prilej de a ieși din cotidianul zilelor de vacanță, cât și un motiv de testare a vigilenței autorităților pe fondul prezenței
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
baie, să nu-ți speli lenjeria, să nu ți-o poți repara... Mizerie fiziologică de nedescris - dar și aceasta făcea parte din procesul de degradare și distrugere a noastră. Condițiile de detenție erau sub orice critică. Dormeam pe jos, pe priciuri de lemn sau pe paturi de fier fără saltele, iar când am primit pături, toate erau pline de păduchi. Masa era sub orice critică. Dimineața un polonic de terci, la prânz și seara același polonic de zeamă fiartă în care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
condamnare am mai stat două luni la Suceava, apoi am fost transferat la Jilava. Aici am trăit o experiență înfricoșătoare. Am fost încarcerat la Reduit, o închisoare sub pământ. Spațiu de cazare - niște hrube de peste 30 de metri lungime, cu priciuri de lemn suprapuse pe trei rânduri. A.N.: Celulele erau mari... N.I.: Mari, foarte mari. Pereții din cărămidă măcinată, igrasioși, cu o singură fereastră bătută în cuie și oblonită pe dinafară. Când am intrat în acea hrubă, nimeni nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scoate la iveală toată hidoșenia din om. Mi-am revenit imediat. Revederea unor prieteni și colegi m-a bucurat. Îndată am fost luat în primire de doi colegi din Iași care mi-au făcut loc între ei, pe unul dintre priciuri. Abia mai târziu, după începerea experimentului în această cameră, mi-am dat seama că, de fapt, eram așteptat aici și că cei doi colegi aveau instrucțiuni precise în privința mea. Ei făceau parte din echipa lui Țurcanu: erau informatori plasați printre
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
plecat, privirea asupra genunchilor. Eu am denumit această poziție „Gânditorul de la Hamangia”. Orice mișcare, fără ordin sau aprobare, orice privire aruncată în cameră era sancționată prompt cu o lovitură de ciomag, aplicată de colegii noștri torționari, care se plimbau printre priciuri cu ciomegele în mână. Timp de șase luni ne-am mișcat numai la ordin, iar de vorbit cred că n-am depășit o jumătate de pagină. Pentru rezolvarea necesităților fiziologice, trebuia să ridici mâna și, dacă ți se dădea voie
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
probleme. După instructajul făcut a urmat o nouă bătaie cumplită. Ne băteau până oboseau ei, până ce-și consumau rata de adrenalină, după care noi trebuia să ne reluăm poziția aceea fixă - și din nou bătaie. Cum noi stăteam ghemuiți pe priciuri, începeau să ne lovească cu bâtele exact cum fac cosașii, culcând grâul la pământ, apoi ne aruncau jos și ne călcau în picioare, fiecare lovitură însoțită de o agresiune verbală imposibil de redat. Erau intelectuali, proveneau din familii onorabile și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a fost că cel ce rămăsese cu mine era una dintre victimele abominabilului experiment. Abia atunci, după mai bine de șase luni de zile, ne-am putut mișca liberi prin celulă. Fără să vorbim, ne-am întins pe unul dintre priciuri, în așteptarea evenimentelor. A fost o eliberare, o adevărată binecuvântare după un astfel de coșmar. Să te poți mișca liber, și nu numai la ordin, să poți comunica cu cel de lângă tine... După două zile am fost transferați la Canal
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cei care suportă cu greu aceste probleme, spuse doctorul. Trebuie să admit că a suportat totul în tăcere. E posibil ca cititorul să nu-și amintească puținele detalii menționate anterior în text despre bărbat, care zace sub o pătură pe priciul de deasupra patului soției sale: rana de la picior, pipa fumegînd, sau felul cum s-a întors cu fața la perete. Acum dctorul trage pătura să-l vadă pe bărbat, iar relatarea este directă, prozaică, fără ocolișuri: "avea gîtul tăiat de la o ureche
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un parapet scund; se putea vedea și din dormitoare în curtea luminată și de afară în orice colț al lor. Erau trei dormitoare mari și unul mai mic, care comunicau prin uși. În cel mic aveam și eu locul pe priciul de sus. Celelalte aveau paturi cazone suprapuse, pe două și trei etaje. Copiii își pregăteau culcușurile. Ca în orice loc unde tinerețea biruie grija suferinței, era o atmosferă de bună dispoziție. Aveai impresia că te afli într-un stup de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Intrați în altă cameră, care vreți, ne vorbea acum reverențios. Am cerut să elibereze o cameră alături, magazia cu efectele militare ale milițienilor. Pentru că era ciment pe jos, ca favoare, ne-au lăsat rastelele de lemn să le transformăm în priciuri. Cu un ciocan și câteva cuie am înjghebat niște priciuri și ne-am organizat reședința pentru iernat. Aici va avea loc o altă etapă de viață duhovnicească intensă, care ne va pregăti pentru un alt stadiu de încercări prin care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]