145 matches
-
valabilă pentru toate categoriile de spitale și este prevăzută în anexa nr. 25 la ordin. Pentru secțiile/spitalele cu internări obligatorii pentru bolnavii aflați sub incidența art. 109, art. 110, art. 124 și art. 125 din Legea nr. 286/2009 pricind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare și cele dispuse prin ordonanța procurorului pe timpul judecării sau urmăririi penale, pentru bolnavii care necesită asistență medicală spitalicească de lungă durată (ani), precum și pentru secțiile/compartimentele de neonatologie - prematuri din maternitățile de gradul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272949_a_274278]
-
valabilă pentru toate categoriile de spitale și este prevăzută în anexa nr. 25 la ordin. Pentru secțiile/spitalele cu internări obligatorii pentru bolnavii aflați sub incidența art. 109, art. 110, art. 124 și art. 125 din Legea nr. 286/2009 pricind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare și cele dispuse prin ordonanța procurorului pe timpul judecării sau urmăririi penale, pentru bolnavii care necesită asistență medicală spitalicească de lungă durată (ani), precum și pentru secțiile/compartimentele de neonatologie - prematuri din maternitățile de gradul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/277890_a_279219]
-
valabilă pentru toate categoriile de spitale și este prevăzută în anexa nr. 25 la ordin. Pentru secțiile/spitalele cu internări obligatorii pentru bolnavii aflați sub incidența art. 109, art. 110, art. 124 și art. 125 din Legea nr. 286/2009 pricind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare și cele dispuse prin ordonanța procurorului pe timpul judecării sau urmăririi penale, pentru bolnavii care necesită asistență medicală spitalicească de lungă durată (ani), precum și pentru secțiile/compartimentele de neonatologie - prematuri din maternitățile de gradul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275621_a_276950]
-
Gavrilițăștilor, dar avè și unili lucruri bune. Că era om și harnicu, nici mitarnic sau lacom, și era și om libovnicu, ospătătoru. Dragă-i era cinstea, și mai aleasă decât toati era cè mai bună, că să punè tari în prici cu domnii și cu alții pentru țară. Sta di să pricè, ca să nu o jăcuiască. Pentru acee nărodul mai mult strâga „Dumnedzeu să-l ierte“... Și noă încă ni să cade, celor ce om citi, di vremi că sta pentru
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
în cazul în care cercetarea o făcea Mitropolia, exista un colegiu care determina și numărul celor care s-o cerceteze și unde s-o cerceteze, martorii proveneau întotdeauna dintr-o parohie controlabilă de către Mitropolie, de către Soborul însărcinat să regleze detaliile pricii - aceste dovezi strânse din jur, opinia publică de fapt, dimprejurul familiei cu probleme, sunt supuse unei noi cercetări, există confruntări în unele cazuri, în alte cazuri nu există și se pronunță până la urmă divorțul sau, dimpotrivă, se pronunță pedepse. Cătălin
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
mai Întâi febră tifoidă, apoi exantematic, dar numai fratele și cu mama... Foarte curios, deși păduchii umblau pe noi, eu și cu tata nu ne-am Îmbolnăvit: am avut o rezistență naturală și am scăpat de boala aceasta... Aveam un prici din scânduri, unde dormeam toți patru, și când s-au Îmbolnăvit fratele și cu mama, ei erau inconștienți... Mama stătea pe prici și fratele pe masă, iar noi stăteam cu cârpe ude și-i Înveleam - dar au avut rezistență naturală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tata nu ne-am Îmbolnăvit: am avut o rezistență naturală și am scăpat de boala aceasta... Aveam un prici din scânduri, unde dormeam toți patru, și când s-au Îmbolnăvit fratele și cu mama, ei erau inconștienți... Mama stătea pe prici și fratele pe masă, iar noi stăteam cu cârpe ude și-i Înveleam - dar au avut rezistență naturală și au putut supraviețui... Dar vă spun că vecinul nostru de alături a murit de exantematic... Mă rog, ăsta era un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În partea cealaltă a orașului ne Împușcă, i s-a făcut milă și ne-a dat voie să venim la ea. Am ajuns, era deja seara târziu, și ne-a cedat prima cameră: era lut pe jos, se dormea pe prici, un fel de pat din căpriori și două-trei scânduri, dar eram fericiți că avem o cameră... Partea din dreapta a camerei era bombardată, era o ușă oarecare, găurile din pereți erau astupate cu cârpe, cu ziare, cumva... numai să nu sufle
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mama să plângă, s-a rugat să stăm până dimineață, că altfel puteam fi Împușcați... Deci 17 oameni au stat Într-o Încăpere de trei pe doi jumătate... Și dimineața am Început să ne gospodărim pe acolo, am făcut un prici suprapus ca să putem dormi mai mulți, și În noaptea următoare am fost atacați deja de bandiții ucraineni... Am omis să spun că mama era să fie ucisă, tot așa, Între două sate, pe Înserat: unii cu o baionetă au speriat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a dus tatăl meu și a aranjat, la o ucraineancă, să ne scoată, dacă tot nu mai era pază, să intrăm În sat. Și ne-au dat o cameră și, nu știu cum, s-au apucat unchii mei și au făcut un prici pe care dormeam 11 persoane - dar eram fericiți că aveam unde să stăm, pentru că Începuse iarna... Și am avut mare noroc că nu departe de Hrumiuca era un câmp de pelin, și mama și cu mătușile se duceau și culegeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În lagăr, unde erau barăci din lemn cu priciuri pe trei niveluri, fără nici un așternut, o pernă sau... Nimic nu era - doar scândura aceea. Câte 1200-1500 (depinde câți s-au adus cu transportul respectiv) ne-am așezat acolo: pe un prici stăteam cam 7 persoane, foarte strâmt, așa că puteam sta numai pe o parte, ca să Încăpem mai mulți - pe spate nu aveam loc. Atunci fiecare baracă avea un comandant, un responsabil care știa de toate, că era deja de trei-patru ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se Întâmpla să ți se fure ceva? - Nu-mi era teamă. Nu mi s-a furat. Era foarte ușor de găsit dacă se fura ceva. - Erau mediate conflictele Între deținuți? - Pentru deținuți - că s-a Întins unul prea mult pe prici și l-a Înghesuit pe celălalt..., chestii de astea. Lucruri mărunte. Că e bolnav și că vrea să fie dus la lazaret, că vrea să fie scutit de muncă În ziua respectivă, că este bolnav - astfel de responsabilități cădeau În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
saboți... ADLER: Mie mi-au rămas... DAVIDOVICI: Am ajuns În lagăr și pe noi ne-au dus În lagărul C, care era socotit cel mai inuman dintre toate. În lagărul C erau barăci și În barăci cu priciuri, iar pe prici dormeam șase cu capul În sus, șase cu capul invers... Deci 12 persoane. Eram lângă sora mea. Cu nimic din ce am avut de acasă, tunse zero... - Ați coborât din tren, s-a făcut separarea pe peron de către o comisie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Apoi principala preocupare au fost apelurile. Aș vrea să mai spun un amănunt care... Noi am făcut liceul la Cluj. Au mers și profesoarele noastre - erau În fața noastră, niște personalități. Și, Într-o noapte, eu dormeam la etajul doi, pe prici, și jos aud: „To be or not to be”, poezii din Baudelaire, fragmente din Balzac... Una dintre profesoarele noastre, cea de limba engleză, era În comă, muribundă... Și, În această stare de inconștiență, nu a avut timp, săraca, să moară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
țigani de aici. Și ne-au băgat Într-o baracă. Conducerea lagărului era formată din țigani. Pe urmă i-au lichidat pe toți. Ei erau șefii, comandanți de baracă, organizatori... Nu mai rețin ce număr avea baraca. Fără pat, fără prici, pe care Îl vedeți de multe ori prin poze. Nimic. Dar așa de aglomerată era baraca asta, că nu puteai sta decât așa, cu mâinile la piept. Noaptea puteai să ieși, dar trebuia să faci slalom. Era foarte greu, era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
leșinat: dădeau vreo 20-30 și leșinai, te stropeau, iar te băteau, iar... Deci la Konty am stat vreo două luni, din septembrie până În decembrie. Acolo era altceva: eram singur Într-o celulă, 2/3 metri, În care era și un prici, un fel de pat Îngust În care nu aveai voie să te culci; trebuia să stai pe un scaun toată ziua și seara, când veneau, aveai voie să te Întinzi; stingeau luminile și era plin de ploșnițe. Câteodată ne lăsau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Gusttoff Werke, fabrica din apropiere, construită de Göring. Avea el multe uzine din astea. Și comuniștii, socialiștii tot furau arme de acolo. - Ceea ce Îmi povestiți acum știați atunci? - Știam. Unde am stat, În blocul 65, sus erau belgienii, la prici, iar noi aveam jos infirmeria. Șeful meu era un cizmar, Bruno. - Infirmeria era În aceeași baracă? - În aceeași baracă, la demisol. Am văzut În ultimele zile cum scoteau arme de acolo. Adică era sub priciul ăla, lângă peretele nostru, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
altfel când ești afară. În orice caz, pot să-ți spun că o baracă avea cam 30 de metri lungime, cât curtea asta, și cam 10 metri lățime. - Înălțime? - Era Înaltă - erau trei etaje. - Priciurile cum erau? - Era un singur prici. Erau trei etaje și Înghesuiala era mare. Ăștia erau oamenii culcați. Când ne Întorceam, ne Întorceam toți deodată - nu se putea Întoarce unul singur. Iar aici era etajul următor și așa mai departe. Când am vizitat pentru prima dată lagărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu ți se dădea apă, apoi îți dădeau apă cu foarte multă sare în ea. În afară de faptul că organismul era foarte slăbit, după luni și ani de înfometare, torționarii inventau pozițiile cele mai chinuitoare: să intri și să ieși de sub prici, la "șerpărie", în zece secunde, dar ore în șir, la comandă; să stai în șezut nemișcat, pe scîndura priciului, cu privirea fixată la degetul mare de la picioare sau cu mîinile întinse la vîrful picioarelor, cîte 16 ore pe zi, timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ianuarie 1951, ajunge la Pitești, moment în care reeducarea se afla la apogeu: Într-una din zile au năvălit în camera noastră niște indivizi înarmați cu ciomege și au început să ne lovească care pe unde nimereau. Strigau: "Toată lumea sub prici!" Am crezut că a început războiul! Așa i-am cunoscut pe reeducatori, deținuți și ei. Ne-au cerut să spunem ceea ce n-am spus la Securitate. Dar eu, care recunoscusem totul la Dorohoi, n-aveam, cu adevărat, ce adăuga. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
izraelitului încă neconvertit porțile fericirilor, după spusa Mîntuitorului. În prima noapte după proces, cînd începe detenția propriu-zisă, se va trezi, în zgomotul infernal al deșteptării de la 5 dimineața, lîngă un preot-călugăr ortodox, care i se recomandă, în continuare, pe același prici, se aflau doi preoți catolici fac la fel. Sîntem în 7 martie 1960. Se hotărăște imediat să-i spună călugărului ortodox că-i ovrei și dorește să se boteze, imediat acesta se arată de acord. Părintele Mina începe fără amînare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exercițiu de strunire". Aflat la Gherla în mai 1963, celula în care ispășea pedeapsa era supraaglomerată cu noi și noi loturi de deținuți, unii mai obosiți, mai terminați fizic decît mai vechii locatari, prilej de a-și ceda locul de pe prici și a se muta să moțăie pe o bancă, în următoarea noapte, frînt de oboseală adoarme și este dăruit cu un vis miraculos, o vedenie: "Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă albă și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va întîmpla la Jilava, mult după primirea botezului, celui convertit la dreapta credință. E într-o stare euforică ce nu-l lasă să doarmă, un preaplin de viață îl copleșește: Îmi venea să mă reped jos din pat ori de pe prici, să alerg, să strig de bucurie, să-i zgîlțîi și pe ceilalți, să le spun cît sînt de fericit, să-i rog să-și dea seama ce comoară posedă cu toții, ce sobiță minunată, ce tranchilizant fără prescripție medicală. Noroc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unu’ Gherman, care era student prin ultimii ani la medicină: „Ia vezi, mă, ce-i cu el”. I-a luat ăla pulsul: „Domnul Țurcanu..., a murit”. Eram lângă el. Doi metri dacă aveam... Întâmplarea a făcut că eram pe același prici, ne despărțeau doar doi... Eu eram aicea și el era aici... Și am asistat la treaba asta. Țurcanu l-a omorât... L-au Întins pe jos, pe ciment. Țurcanu a plecat... El avea singur dreptul... și bătea În ușă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum l-o mai fi chemând nu știu..., de câte ori ne prindea că dormeam, că venea pe la 8, că ei controlau pe la niște ore, și după masă, cât ar fi ea de proastă, mai picoteai... Noi ne urcam la al treilea prici și când auzeam că se desface ușa, dormind așa, săream jos... Ne obișnuim și... pac, cădeam În picioare ca pisicile. Și el, dacă te prindea, că-și dădea seama că ai sărit, că poate când intra te prindea chiar În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]