55 matches
-
o serie de tradiții religioase, dar și obiceiuri și credințe laice, provenite de la sărbătorile tracilor, ale romanilor și dacilor, perpetuate de-a lungul vremii. Încă din cele mai vechi timpuri imaginația românilor a născut legende superstiții, povești cu strigoi, moroi, pricolici sau ființe nepămîntene malefice, obiceiuri care se respectă și azi în unele zone ale țării. „Sîntandrei“ sau personificarea lupului, a fost o divinitate geto-dacă peste care creștinii au suprapus pe Apostolul Andrei Cel Întîi chemat, care s-a bucurat de
LEGENDE, SUPERSTITII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350463_a_351792]
-
la care să poți face apel, în caz de necesitate, pentru a-ți putea impune voința în fața celorlalți. În decursul timpului, Bau-Bau a îmbrăcat diferite forme, de la cele mai arhaice și mai hidoase - babe cloanțe cotoroanțe, mume ale pădurii, zmei, pricolici, strigoi, draci etc. - până la cele mai moderne și mai subtile: miliție, securitate, poliție, jandarmi, mineri, servicii secrete, guvernanți incompetenți etc. Faptul este o certitudine și fac această afirmație în cunoștință de cauză, pe baza rezultatelor culese din practică. E și
BAU-BAU ÎN CONTEMPORANEITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/350007_a_351336]
-
cu fisuri prin care ni se scurge fericirea trebuie să renovăm totul totul de la reclame cu surogate la grădini visătoare nu vedeți cum tremură cerul printre norii plumburii cum răsună vântul printre oseminte cu pușculițele goale-n șerpari nu vedeți pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu două vacante lucarne din care lumina fugise... stele-n ruină lună bezmetică pelerinele
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
-n lumină, cerul tremurând prin ramuri, fulgi de nea venind pe geamuri, eu copil pe doi cai suri, îmbrăcat în dulci armuri, cu pușculița-n șerpar, un voievod viteaz ce par, iau din sanie un bici și mă bat cu pricolici, trec pădurea ca un modru, pustiind deja tot codru, pe unde apele curg, eu mă bat cu Crai Amurg, pe unde apele stau eu mă bat tot cu Bau-bau. peste boltă se anină stelele nopții-n ruină, pân la mine
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
întâlnire a haitei. El, prin urmare, nu mai are prada rânduită și poate ucide orice, chiar și pe oamenii care nu îi serbează ziua. De aceea el este cel mai temut. Lupii prea agresivi, care ies din tipare, sunt considerați pricolici. Aceștia sunt oameni născuți cu blestem, care se dau de 3 ori peste cap și se preschimbă în lupi (sau câini). Ei sunt provocatori pentru ciobani tocmai pentru a-i determina să-i lovească, fiindcă blestemul lor se ridică numai
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
blestem. „Treceam cu oile pe la Ocoliș, povestește Tușa Anuța. Un cioban beut o drăcuit un câne. Atunci m-o întrebat un bătrân la o poartă: Muiere, ori cum dați cânii la Rău? Să crezi ce îți spun, c-am fost pricolici și 7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost cânii nedați la Rău nu puteam intra, că ne săgeta la inimă lătratu lor.” „Lupu își știe numele și să teme de el, spune aceeași Tușa Anuța
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
cu mătura (că-l mâncă lupul), să nu vorbești de el la masă (că-l poftești), să nu-l pomenești după asfințit (că umblă noaptea), să nu încerci să-l omori dacă nu ți-a dat motiv să-l consideri pricolici (că se răzbună) etc. Dacă respecți toate aceste lucruri nu ai de ce să te temi. Oile sunt animalele lui Dumnezeu. Ca să-l ajute pe cioban să i le păzească, Dumnezeu i-a dat câinii. Câine ciobănesc nu poate fi orice
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
În biserică pentru ca, prin ritul religios, să fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice Îi asociau cu diavolul, pricolicii sau vârcolacii, precum și cu actele de vrăjitorie malefică). După șase luni sau un an de la naștere, avea loc obiceiul tăierii moțului (băieți) sau ruperii turtei (fete), care marca sfârșitul statutului de nou-născut: acum, diferite microrituri de divinație (copilul trebuia să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
românesc). În studiul amintit, Constantin Eretescu propune o tipologie a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu face apel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o concepție animistă, reminiscențe ale unei mentalități primitive despre univers. Cea de-a doua categorie tematică include motive referitoare la destin (ursitoare, spirite prezicătoare ș.a.), subiecte legate de spiritele naturii (ale apelor, ale munților, ale nopții, ale văzduhului), de metamorfozări (pricolici, strigoi ș.a.) și de alte apariții miraculoase. L. religioasă grupează vechile istorisiri legate de personajele biblice, de sărbătorile creștine, de practicile sau de obiceiurile liturgice. Ea a suferit o puternică influență cultă, pe calea manuscriselor cu caracter religios traduse la
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
cele mai exigente metode ale timpului, P. a colaborat cu studii de folclor și etnografie la „Revista nouă”, „Convorbiri literare” și „Gazeta Transilvaniei”. Sunt de reținut Un ochi plânge, unul râde, Poveste cu Miază-Noapte și Șina de fier și Șiște, pricolici, necuratu (1890), Uitatul (1891), Cei trei frați (1891) și Turca în Perșani (1893). Începute în Șcheii Brașovului, anchetele sale au fost extinse treptat până în Țara Hațegului. Insistând, deopotrivă, asupra jocurilor de petrecere, obiceiurilor la sărbători și a celor rituale, asupra
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și am mers preț de două mile spre apus. - Trebuie să te previn asupra unui lucru, a spus Rotari rupând tăcerea înțesată de jenă. - Spune-mi. - Am auzit de la niște bătrâne că aceea la care mergem este o masca, un pricolici, dar eu nu cred în așa ceva. Am surâs. - Nici eu nu cred. Nu există vrăjitoare, cu atât mai puțin acele masche. Ți se pare posibil ca o femeie să poată suge prin vagin un bărbat viu, cât e el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răspuns că este într-adevăr păcat, dacă prin descântece se dorește a face cuiva rău. La fel mi-a răspuns și preotul satului (la vremea aceea Popa Nicolaie I.), că este mare păcat, deoarece se apelează la forțele oculte: diavoli, pricolici și la Necuratul. Rezultă că religia creștină și descântecele au în comun faptul că ambele luptă împotriva răului, a Diavolului, promovând binele, sănătatea și viața normală. Se poate constata o permanentă luptă a contrariilor, între bine și rău, între forțele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la Necuratul. Rezultă că religia creștină și descântecele au în comun faptul că ambele luptă împotriva răului, a Diavolului, promovând binele, sănătatea și viața normală. Se poate constata o permanentă luptă a contrariilor, între bine și rău, între forțele malefice (pricolici, diavoli ș.a.) cu cele benefice (omul bun, Maica Domnului, Dumnezeu), din care ultimele ies întotdeauna învingătoare. Readucerea bolnavului în starea inițială de sănătate și normalitate este invocată la sfârșitul fiecărui descântec, astfel: „Iar Ion să rămână curat, luminat,/ Ca argintul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
el cu ghiciul ți l-a bate,/ Cu cuțitul ți l-a taia,/ Cu mătura ți l-a mătura,/ Cu tămâia ți l-a tămâia,/ În vin roșu ți l-a descânta,/ Peste nouă mări ți l-a arunca./ Nouă pricolici când or auzi or alerga/ Și Niculina o rămânea curată ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce-a lăsat’’. Apoi gusta din vin de trei ori, după care, timp de trei seri la rând, mânca cele trei bucăți de tămâie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Preoteasă Să nu iubești sau să te însori cu o preuteasă, fiindcă ele-s afurisite de preuții lor. Pricaz Nu-i bine să furi sarea de la oi, căci se întîmplă pricaz. Vinerea nu se toarce, pentru că se face pricaz. Priculici Pricolici se zice că se face dacă sînt nouă frați născuți tot într-o lună: fratele al nouălea e pricolici. Pricoliciul, adică un om prefăcut în cîne, însă - zice poporul - cu picioarele dinainte mai scurte și cu cele dinapoi mai lungi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Nu-i bine să furi sarea de la oi, căci se întîmplă pricaz. Vinerea nu se toarce, pentru că se face pricaz. Priculici Pricolici se zice că se face dacă sînt nouă frați născuți tot într-o lună: fratele al nouălea e pricolici. Pricoliciul, adică un om prefăcut în cîne, însă - zice poporul - cu picioarele dinainte mai scurte și cu cele dinapoi mai lungi, se amestecă într-un aitic* de lupi, umblînd cu ei după pră zi de vite și chiar de oameni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i bine să furi sarea de la oi, căci se întîmplă pricaz. Vinerea nu se toarce, pentru că se face pricaz. Priculici Pricolici se zice că se face dacă sînt nouă frați născuți tot într-o lună: fratele al nouălea e pricolici. Pricoliciul, adică un om prefăcut în cîne, însă - zice poporul - cu picioarele dinainte mai scurte și cu cele dinapoi mai lungi, se amestecă într-un aitic* de lupi, umblînd cu ei după pră zi de vite și chiar de oameni, mai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rusească polog - iarbă cosită întinsă pe brazdă popchișor - plantă porumbel - păducel, arbust sălbatic posteucă - lemn cu care se ridică și se sprijină carul potlog - bucată de piele veche poziție (femeie în) - însărcinată prelucă - dumbravă pricaz - ghinion, pagubă, neno rocire pricorici - pricolici, priculici, om preschimbat după moarte în cîine; strigoi prigorie - prigoare, pasăre migratoare priință - folos primiti (a) - a mătura pripas - progenitură de animal domestic probăjeni (a) - a se ofili probozi (a) - a probăzi, a huli, a ocărî, a face de rușine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aceea, că șocul întîlnirii propriu lui obiect de analiză (sub forma unei politicoase, dar sinis tre fantome) e potențat, în cazul vîrstnicului gentleman britanic, și de transferul abrupt al istoriei către o realitate mitică, obscură, bîntuită de coșciuge scîrțîietoare și pricolici cu maniere princiare. Dacă scena de mai sus vă trezește licăriri așa-zicînd "intertextuale", amintindu-vă de episodul întrevederii dintre Contele Dracula și Jonathan Harker, narat de Bram (Abraham) Stoker în romanul său (se pare) nemuritor, nu vă grăbiți să trageți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asupra cadrului local, alegându-și personajele din mediile satului și orașului ardelean. Conflictele sunt însă schematice, maniheiste, apăsat moralizatoare (Animă pentru animă, Amor și ambițiune, Colibă și palat). În unele narațiuni se insistă asupra obiceiurilor, datinilor, elementelor de literatură populară (Pricoliciul, Marți seara). Prozatorul are gustul observației bonome, oarecare vervă ironică și autoironică, găsește când și când tonul, cuvântul simplu, firesc (O călătorie la nuntă, Mai poftim, domnule!). V. pregătește astfel, împreună cu alți nuveliști ardeleni, apariția lui Ioan Slavici. Mai puțin
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
acolo păroșenii încinse, sandale aproape romane, și ritmul bătut cu tălpile pe scena înaltă de doi metri, unele unghii erau mai mari ca de obicei, ca să apese sănătos corzile chitării, răgușeli, subțirimi, fiecare cânta cât îl ținea gura, troli și pricolici în pijamale psihedelice, veste din piele de vacă pe piele de om, și orga electronică gâdilind la încheieturi, și câini slăbănogi dar simpatici veniți cu stăpânii și stăpânele, și câte-un măscărici cu megafon, și mașinile salvării pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
deși vă previn : a mea e mai mare. în fine, arătați-mi ce aveți : Stăpînul inelelor, Gladiatorul, ceva Mel Gibson... Mda. Modest. Mel Gibson ? Ha ! Mel Gibson e un pămpălău fără sînge-n aparatul de filmare. Gladiatorul ? Pfffui ! O așchimodie. și pricolicii ăia din Stăpînul inelelor... Ăia-s războinici ? Ăia-s bărbați ? Hai să vă arăt eu bărbați. Ei trăiesc într-un loc numit Sparta, sub niște ceruri supărate care trec de la arămiu la vinețiu și înapoi, ca obrajii lui Dumnezeu într-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]