58 matches
-
însuși al vechimii (al uneia, altminteri, nu prea mari, - drept pentru care și Mateiu e ispitit să "anacronizeze", făcând dintr-un contemporan al lui Tuzluc și Păturică nu mai puțin decât un armaș Drăcea!), câtă vreme derizoriul Pirgu e un pricopsit "de lume(a) nouă": unul exempt, desigur, de stil și de patină, de "res abscondita" și de hieratism; nu mai puțin, însă, prin nume și vocație, o "măgură", și el, un "turn": un Pirg(u). Sau, cel puțin, un Pyrgopolinices
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
acolo ca să se ferească de vânt, de frig și de ploaie. În a treia zi de la înmormântare, noaptea, cum dormea ăla strâns covrig într-un colț, în cavou, s-a pornit să sune telefonul mobil al lui vinetu dinamo, telefon pricopsit cu care acesta fusese îngropat (că i-l lăsase nevasta-sa în buzunar, cum îi lăsase și ceasul de aur la mână, și lanțul bariu de aur la gât și celelalte; se vede treaba că-l iubise, nu glumă, săraca
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cherchelit decât ceilalți, își începe danțul lui pe jos, pe care îl horește în forță și cu toată convingerea. Văsîi accelerează tempoul. Un alt bărbat, mai tânăr, în ținută de jogging ";Adidas" (o îmbrăcăminte la mare modă, pe care oamenii pricopsiți o arborează în zilele de sărbătoare), se apropie legănând pruncul din brațe în ritmul muzicii. De-acum strada e plină. Împopoțonate și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
cititorii Schimbării la față... de porția ei de poezie. Sunt, dincolo de amărăciunile vituperante, pagini de mare frumusețe în această genealogie în răspăr. Iată, între pasaje de neîmpăcare geopolitică, să-i spunem, cu exilul între niște vecini nu cu mult mai pricopsiți, o superbă, sensibilă reculegere pe note: „Gândiți-vă însă la legănările muzicii maghiare, care nu vor să ajungă nicăieri! O tristețe care se alimentează din ea însăși. Farmecul ei precultural, mijloacele simple și lipsa de ornamentație exprimă un urât al
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
copii, din cauza bolilor și a mizeriei. În al treilea rând, apa potabilă nu era așa de la îndemână, fiind cărată din fundul grădinii. În al patrulea rând, incendiile izbucneau frecvent și cum apă în casă nu prea era, nici măcar în gospodăriile pricopsite, deznodământul era fatal. Copiii munceau, mulți dintre ei fiind puși să curețe coșurile de fum și ținuți flămânzi ca să poată încăpea pe horn. Tratamentele medicale se luau după ureche, iar de cele stomatologice ce să mai vorbim! Chirurgia era brutală
13 motive să nu trăiești în vremea lui Jane Austen () [Corola-journal/Journalistic/3306_a_4631]
-
Nicolae Manolescu N-am fost niciodată un pricepător în genealogie, cu alte cuvinte, în știință filiațiilor sau a înrudirilor, care formează una din ramurile nepricopsite ale istoriei (deși are în vedere, mai ales, pricopsiți: familii vechi, nobiliare ori domnitoare). Nepricopseala de care vorbesc e o treabă românească și se trage, între altele, din disprețul comuniștilor față de elite. De curînd, la Editură Albatros, dl Mihai Sorin Rădulescu a publicat o carte cu titlul Genealogii, conținînd
Genealogie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17885_a_19210]
-
ia ce văd la alți copii, și Roșioara n-ar avea în veci de veci cum să-i mulțumească, și după toate astea nu-i puțin lucru la ce o duce capul să aiureze, povestindu-i Mirelei despre bărbatul ăla pricopsit care de bună seamă c-o s-o scoată la lumină și o s-o îndestuleze, mă rog, ea și copiii ei or s-o ducă într-un lux ca-n filme, păi, chiar și ceva mai bătrân dac-ar fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și fără el, dacă nu cumva chiar i-o fi fost mai bine și o fi fost mai liniștită sau și-o fi făcând și ea de cap cu altul, în timp ce bărbatu-său se ducea cu Mirela pe la vreun chef pricopsit al unor prieteni apucați pe calea adevăratei pricopseli, cu firme și marketuri, și-i dădeau și lui un os de ros ca șofer și distribuitor de marfă... Împușca francul slugărind la câte un prieten din tinerețe, cum era bunăoară Costică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nefericiți. Dacă mă gândesc În urmă, desigur le-ai uitat numărul. Greșesc cumva...?” “Ai haz colega...?” “Ascultă la mine colonele. Dacă În loc să-i trimeți la pușcărie Îi taxai pe fiecare cu o sumă de bani modestă, acum erai un om pricopsit...! De ce trebue să ai dușmani la tot pasul când puteai să ai buzunarele pline, acumulând stima tuturor. Cu ce te-ai ales după douăzeci ani de muncă...? Cu nimic! Ai pe tine un singur costum de haine pe care l-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aibă bunul-simt să încredințeze acei bani bărbatului ei! ... Și nici nu puteai ști ce gânduri îi puteau veni ... cu mania ei pentru "familie!". Toți acei veri și verișoare, pentru care era în stare să se dea peste cap. Unii mai pricopsiți, e drept, alții calici, cum era acei 143 Lică așa de desconsiderat de Rim pe timpul când nu-i cunoștea meritul de a fi tatăl Siei... O haimana acel Lică, pentru care Lina avea slăbiciune! Doctorul Rim credea chiar că pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sfială pentru traiul lui mahalagesc. Lică era oarecum ambițios și foarte curat. Totdeauna spălat, pomădat, spilcuit, își curăța și moralul de oarecare mici murdării inevitabile. Avea, e drept, o situație aparte. Certat cu familia fiindcă nu învățase carte, avea neamuri pricopsite, de pildă soră-sa Lenora, care, de când se măritase cu moșierul Hallipa, îl trata ca pe dinii bărbatului ei Așa fiind, fata aceea, picată din întîmplare în traiul lui, devenise un mic pivot al traiului lui. Lică și-ar fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Herodiadă în pașalâc turcesc; scenele de delir erotic și de îmbătare derulîndu-se ca o succesiune de ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o succesiune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o succesiune magică de "ritmuri" înspre mistere, adică de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită sincopată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi trebuit să-l mai toace. Îi plăcuseră casele și ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pâine bună, o albie, o sobă de gătit și cinci sute de lei. - Să ne trăiască! strigară rudele în cor. Meșterii bătură din palme. Gunoierul trase darurile aproape, sub lumina lămpilor, să le vadă toată lumea și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai dragă Îmi este libertatea! Sunetul dulce al viorii acoperise ploaia de afară. Gheorghe striga la muieri să aducă mai repede ciorba de burtă. Cârciumarul așternuse dinaintea pungașilor o fată curată de masă și le turna în pahare o drojdie pricopsită, galbenă ca untdelemnul, cu un iz vechi, plăcut. Se împărtășiră și lăutarii, ca să capete puteri. Începură masa cu o gozbă năprasnică, în care nevasta cfrciu-marului farîmase piper, salată, roșii și brânză moldovenească cu bucăți subțiri de vinete și inimi tocate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în drum. Banii se adunau repede, se înmulțeau. În câteva luni, locul se schimbase. Spre Filantropia crescu o mahala nouă. Către lacurile din marginea orașului se ridicau alte curți, mai arătoase. Altfel de lume. Proprietari se aflau numai d-ei pricopsiți, cu bani mulți. Umblau cu mașini și aveau droaie de servitori. Între gardurile acelea de gresie, acoperite cu trandafiri urcători, se deschideau străzi pavate, cu tei pe margini. Casele rare, temeinice și mândre, aveau caturi și balcoane. Zidurile spoite cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la circiumă, că n-aveau ce face. Își băteau nevestele, se mai tăiau pentru vreo curviștină; altfel, oameni cumsecade. Printre ei, erau și vreo câțiva hoți de s-aveau bine cu cei din groapă. Nu călcau mahalaua. Tot prin cartiere pricopsite își făceau veacul. Cărau rufele scumpe de prin curți, le vindeau pe nimic, fugeau de sergenți, nimeni nu putea să spună pe unde dormeau. Aveau ibovnice care-i ascundeau. Nu munceau, mâncau și petreceau numai din ce dădeau la spate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drumul atunci pietruit, pe care-l uda primăria cu stropitoarele, treceau în galop caii bine țesălați, înhămați la trăsuri noi. Vizitiii băteau clopotele, să se dea lumea la o parte. Pe pernele albastre de catifea, ședeau răsturnați cu plăcere negustori pricopsiți, lângă nevestele sau ibovnicele lor, cu vestele închise la mai mulți nasturi, arătîn-du-și inelele groase de aur. Alături țineau bastoanele cu argint în vârf și pălăriile tari, cu borduri înguste. Femeile purtau rochii ușoare și străvezii, prin care vântul trecea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mătase, parfumat tot. Bărbierit, să nu mai vorbim, obrazul lui ca un cur de copil! Și-avea și niște dinți, numai aur, mureau țigăncile când râdea, dădea frigu-n ele. Știa cântece de lume bună, și zicea că trăiește cu cucoane pricopsite, mâinile sale, pline de inele. Ghiuluri groase, cu filigran, împletite, aur în degete, să cumperi un cartier cu oameni cu tot. Altfel, cam dus din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte. - Le dăm noi! făgăduiseră învățătorii. Numai să vină la școală. Acarul clătina din cap și mormăia pentru el: - Le dați pe dracu, parc-ați fi niscai pricopsiți și voi! 124 , Spiridon avea o liotă de băieți. Nevastă-sa i-a spălat, i-a dichisit, i-a cârpit și i-a trimis. Ene nu prea se îndemna. Adică ce să caute la școală? Era vremea gutuilor. În grădina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a rămas numele sfinției-sale. Și i se potrivea, ce-i drept! 133 Până când a citit prima liturghie, popa a bătut mahalaua, s-o înzestreze cu odoare, icoane și candelabru, că era parohie săracă, de oameni neavuți. A luat-o de la pricopsiți întii. Cârciumarul -la primit în odăile lui, i-a dat un scaun. La u§ă îi pupase mâna. Avea o sutană lungă și neagră și niște ghete pline de praf. Obosit, ca după drum, își mângâia barba. Lina se învîrtea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Da. A avut pe unu de-a lăsat-o borțoasă și s-a ușchit. Ce era să facă? M-a crescut. Vai de sufletu ei, pă unde-o putrezi acu... Vrenică 149 femeie, ce să zic! Spăla-n cartiere pe la pricopsiți. Ca pe-un trandafir m-a ținut. Eram curat, mâncat, călcat, până s-a-nhăitat cu Florea. El m-a-nvățat: "Ce stai și te uiți la mă-ta cum se canonește?" "Da ce să fac, nenică?" " Pune și tu laba, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]