58 matches
-
nefericiți. Dacă mă gândesc În urmă, desigur le-ai uitat numărul. Greșesc cumva...?” “Ai haz colega...?” “Ascultă la mine colonele. Dacă În loc să-i trimeți la pușcărie Îi taxai pe fiecare cu o sumă de bani modestă, acum erai un om pricopsit...! De ce trebue să ai dușmani la tot pasul când puteai să ai buzunarele pline, acumulând stima tuturor. Cu ce te-ai ales după douăzeci ani de muncă...? Cu nimic! Ai pe tine un singur costum de haine pe care l-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ia ce văd la alți copii, și Roșioara n-ar avea în veci de veci cum să-i mulțumească, și după toate astea nu-i puțin lucru la ce o duce capul să aiureze, povestindu-i Mirelei despre bărbatul ăla pricopsit care de bună seamă c-o s-o scoată la lumină și o s-o îndestuleze, mă rog, ea și copiii ei or s-o ducă într-un lux ca-n filme, păi, chiar și ceva mai bătrân dac-ar fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și fără el, dacă nu cumva chiar i-o fi fost mai bine și o fi fost mai liniștită sau și-o fi făcând și ea de cap cu altul, în timp ce bărbatu-său se ducea cu Mirela pe la vreun chef pricopsit al unor prieteni apucați pe calea adevăratei pricopseli, cu firme și marketuri, și-i dădeau și lui un os de ros ca șofer și distribuitor de marfă... Împușca francul slugărind la câte un prieten din tinerețe, cum era bunăoară Costică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aibă bunul-simt să încredințeze acei bani bărbatului ei! ... Și nici nu puteai ști ce gânduri îi puteau veni ... cu mania ei pentru "familie!". Toți acei veri și verișoare, pentru care era în stare să se dea peste cap. Unii mai pricopsiți, e drept, alții calici, cum era acei 143 Lică așa de desconsiderat de Rim pe timpul când nu-i cunoștea meritul de a fi tatăl Siei... O haimana acel Lică, pentru care Lina avea slăbiciune! Doctorul Rim credea chiar că pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sfială pentru traiul lui mahalagesc. Lică era oarecum ambițios și foarte curat. Totdeauna spălat, pomădat, spilcuit, își curăța și moralul de oarecare mici murdării inevitabile. Avea, e drept, o situație aparte. Certat cu familia fiindcă nu învățase carte, avea neamuri pricopsite, de pildă soră-sa Lenora, care, de când se măritase cu moșierul Hallipa, îl trata ca pe dinii bărbatului ei Așa fiind, fata aceea, picată din întîmplare în traiul lui, devenise un mic pivot al traiului lui. Lică și-ar fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spune el, trebuie să existe ceva de făcut pe-aici. — Mama are azi o stoarcere de măsline. Turiștilor le place. Vorbele acestea din urmă le rostește ironic, disociindu-se și de turiști, și de mamă. Face un ulei de măsline pricopsit. Își imaginează un grup de hippioți storcînd măsline cu prese manuale, sau cu trupurile lor. Nu prea sună a simptom de ennui. O să Încerce și el, de ce nu. Încă mai are timp de pierdut Înainte de următoarea lui obligație din City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi trebuit să-l mai toace. Îi plăcuseră casele și ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pâine bună, o albie, o sobă de gătit și cinci sute de lei. - Să ne trăiască! strigară rudele în cor. Meșterii bătură din palme. Gunoierul trase darurile aproape, sub lumina lămpilor, să le vadă toată lumea și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai dragă Îmi este libertatea! Sunetul dulce al viorii acoperise ploaia de afară. Gheorghe striga la muieri să aducă mai repede ciorba de burtă. Cârciumarul așternuse dinaintea pungașilor o fată curată de masă și le turna în pahare o drojdie pricopsită, galbenă ca untdelemnul, cu un iz vechi, plăcut. Se împărtășiră și lăutarii, ca să capete puteri. Începură masa cu o gozbă năprasnică, în care nevasta cfrciu-marului farîmase piper, salată, roșii și brânză moldovenească cu bucăți subțiri de vinete și inimi tocate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în drum. Banii se adunau repede, se înmulțeau. În câteva luni, locul se schimbase. Spre Filantropia crescu o mahala nouă. Către lacurile din marginea orașului se ridicau alte curți, mai arătoase. Altfel de lume. Proprietari se aflau numai d-ei pricopsiți, cu bani mulți. Umblau cu mașini și aveau droaie de servitori. Între gardurile acelea de gresie, acoperite cu trandafiri urcători, se deschideau străzi pavate, cu tei pe margini. Casele rare, temeinice și mândre, aveau caturi și balcoane. Zidurile spoite cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la circiumă, că n-aveau ce face. Își băteau nevestele, se mai tăiau pentru vreo curviștină; altfel, oameni cumsecade. Printre ei, erau și vreo câțiva hoți de s-aveau bine cu cei din groapă. Nu călcau mahalaua. Tot prin cartiere pricopsite își făceau veacul. Cărau rufele scumpe de prin curți, le vindeau pe nimic, fugeau de sergenți, nimeni nu putea să spună pe unde dormeau. Aveau ibovnice care-i ascundeau. Nu munceau, mâncau și petreceau numai din ce dădeau la spate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drumul atunci pietruit, pe care-l uda primăria cu stropitoarele, treceau în galop caii bine țesălați, înhămați la trăsuri noi. Vizitiii băteau clopotele, să se dea lumea la o parte. Pe pernele albastre de catifea, ședeau răsturnați cu plăcere negustori pricopsiți, lângă nevestele sau ibovnicele lor, cu vestele închise la mai mulți nasturi, arătîn-du-și inelele groase de aur. Alături țineau bastoanele cu argint în vârf și pălăriile tari, cu borduri înguste. Femeile purtau rochii ușoare și străvezii, prin care vântul trecea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mătase, parfumat tot. Bărbierit, să nu mai vorbim, obrazul lui ca un cur de copil! Și-avea și niște dinți, numai aur, mureau țigăncile când râdea, dădea frigu-n ele. Știa cântece de lume bună, și zicea că trăiește cu cucoane pricopsite, mâinile sale, pline de inele. Ghiuluri groase, cu filigran, împletite, aur în degete, să cumperi un cartier cu oameni cu tot. Altfel, cam dus din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte. - Le dăm noi! făgăduiseră învățătorii. Numai să vină la școală. Acarul clătina din cap și mormăia pentru el: - Le dați pe dracu, parc-ați fi niscai pricopsiți și voi! 124 , Spiridon avea o liotă de băieți. Nevastă-sa i-a spălat, i-a dichisit, i-a cârpit și i-a trimis. Ene nu prea se îndemna. Adică ce să caute la școală? Era vremea gutuilor. În grădina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a rămas numele sfinției-sale. Și i se potrivea, ce-i drept! 133 Până când a citit prima liturghie, popa a bătut mahalaua, s-o înzestreze cu odoare, icoane și candelabru, că era parohie săracă, de oameni neavuți. A luat-o de la pricopsiți întii. Cârciumarul -la primit în odăile lui, i-a dat un scaun. La u§ă îi pupase mâna. Avea o sutană lungă și neagră și niște ghete pline de praf. Obosit, ca după drum, își mângâia barba. Lina se învîrtea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Da. A avut pe unu de-a lăsat-o borțoasă și s-a ușchit. Ce era să facă? M-a crescut. Vai de sufletu ei, pă unde-o putrezi acu... Vrenică 149 femeie, ce să zic! Spăla-n cartiere pe la pricopsiți. Ca pe-un trandafir m-a ținut. Eram curat, mâncat, călcat, până s-a-nhăitat cu Florea. El m-a-nvățat: "Ce stai și te uiți la mă-ta cum se canonește?" "Da ce să fac, nenică?" " Pune și tu laba, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a-ngălbenit Gheorghe, că el era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să-l schimbăm? - Are el grijă, Stăpânul. Poate găsim ceva mărunțiș la cutia milelor, ce-o cădea acolo... - Eu nu mă bag, spuse Gheorghe. Sandu Mînă-mică se supără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să muncească el, că-i prost! Dacă munca era bună, o luau pricopsit" și p-aia! Fiecare cu cinstea lui! Trebuie să fii prost să te duci să-ți dai libertatea pentru un pumn de biștari. Nu te uiți la pârliții 161 ăia din mahalale?! îi stoarce până le iese și sufletu și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar la poartă, întrebînd-o pe Veta: - Dar ce s-a-ntîmplat, frate? Ea își ștergea fruntea de sudoare. Tot obrazul îi era negru de fum și își simțea cerul gurii uscat. - Parcă nu se vede! Ce-oi mai întreba! A luat foc pricopsită asta a noastră de mahala! Că la omu sărac nici boii nu trag! Împrejur mirosea a lemn ars și zarva nu încetase. Femeile se băteau cu pumnii în cap și strigau cât puteau: - Aooolică, maica mea, aooolică... unde mai punem
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu ne-ai respectat, mă? Că eram în lume, aveam treabă cu comisarul... De ce râdeai, mă, ia spune! Iani tremura. - Banii, dă banii, că te tai! i-a strigat Paraschiv. - Ce-ai, bre, cu mine? Du-te la alții mai pricopsiți! - Gura! Să n-aud un cuvînt! Haide, scoate mardeii, fără gălăgie! A așternut cațaonul paralele pe masă. -La scotocit ăl bătrân și prin buzunare. A mai găsit. I-a arătat și el muchea cuțitului: - Îl vezi? Dacă se-aude vreo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai umplea cârciuma ca altădată. Unora li se tăiaseră lefurile, pe alții îi dăduse afară stăpânirea, le plângeau copiii de foame. Lume săracă, nu se ajungeau. Parcă zidarii erau mai pricopsiți? Treceau uneori luni întregi până să se uite la mistrii. Ce să le dea de mâncare copiilor? Abia ieșiți din iarnă, oamenii se treziseră cu perceptorii trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe veselul cântăreț care spunea la ziuă glume fără perdea. Pentru că, altfel, Dumitru era un om trist, când râdea punea mâna la gură, cu spaimă, să nu supere pe cineva. De ăilalți ce să mai vorbim? Parcă era vreunul mai pricopsit? încă Neacșu mai avea și darul beției, ce câștiga băga-n el. Umbla muierea pe urmele lui, o țigancă frumoasă, înaltă, numa cozi, o bătea, vai de mama ei de femeie amărâtă câte pătimise! Anghel și nea Mitică Ciolan erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a rumânească, pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei; măcar că de viță sunt arvanit și nu prea am învățat buche, dar, drept să-ți spun, la asta nu mă dau pe nici un rumân, fie cât de pricopsit cărturar. Îmi plac cu deosebire limba și lumea de-aici, și, așa, fiindcă m-am săturat de atâtea primejdii ale călătoriilor, de atâta bătaie de cap și de inimă ale negoțului, am venit să m-așez aci, în Valahia, la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
avea voie, după ce publicase Încă sub regimul de dictatură cărți fundamentale, de sinteză a istoriei și psihologiei literare, să-și manifeste adeziunea pentru unul sau altul dintre candidații la președinție?! Care, cum s-a văzut, vai, nu erau nici unul mai pricopsit decât celălalt! De ce În jurul lui Marin Sorescu și al lui Eugen Simion, până și azi!, s-a țesut și se țese, În diverse cabinete mai mult sau mai puțin secrete - de fapt ridicole, acut provinciale! -, o pânză otrăvită, presărată de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cială de la Constanța, școala de Agricultură de la Herăstrău sau cea de Silvicultură de la Brănești, refugii pentru cei care nu se Încumetau să ajungă la Universitate, dar pepiniere totuși de oameni mai târziu de ispravă, cu situații sau pur și simplu pricopsiți, cum au fost, de pildă, silvicultorii noștri care au jefuit țara de cea mai frumoasă podoabă a ei, de la inspectori și șefi de ocoale până la ultimul pădurar, râvnit Într-un discurs la Cameră de Alex. Vaida-Voevod ca cea mai rentabilă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]