2,532 matches
-
valuri, se reculegeau o clipă, apoi se retrăgeau la oarecare distanță sau ieșeau în curte. La un moment dat agitația s-a potolit, cîțiva artiști stăteau în mici grupuri în fața bisericii, iar în interior se instalase o liniște adîncă. În pridvor a început să răzbată atunci dinlăuntru, din cînd în cînd, un suspin sacadat, puternic și evident stăpînit cu greu. El era doar expresia sonoră a acelei scene unice prin măreție și prin monumentalitatea ei tragică: hieratic și aproape mineral, corpul
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
aș avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Valenstein... aflai între camarazii de clasă mai multe inimi cu care legai frăție și amiciție foarte intime. O, bunii mei amici! Nenovici, Nae Manolescu, Al. Cretescu, Ioranu, Bolintineanu, Zâne, voi cu câri mă luptăm și mă trânteam prin clasa, prin pridvorul Sfanțului Sava, voi cu câri făceam atât de plăcute nebunii pe dealul mitropoliei și pe câmpul filaretului, voi cu câri, mai tarziu, peste 20 și 30 de ani, ați trăit, am fost totdeauna amici buni, sinceri și dezinteresați, voi, care
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
de secol 17, sunt anacronice, însă, acum. Turnul astrologilor debutează calm, prima secvență de trei versuri (a lui Șerban Codrin) neanunțând mai mult decât un pastel: "zi pe sfârșite/ zăpadă iluminând/ singurătatea", secvență încheiată inspirat de Constantin Severin cu "în pridvorul înghețat/ un corb pândește umbră". Brusc, liniștea care domnește peste întreaga ființare se frânge pentru că: "împușcătura/ bufnita speriată/ în clopotnița", îngrozitoare, asurzitoare rupere a unui echilibru. Și totuși, pacea eternă nu e tulburata cu nimic - replică lui Constantin Severin vine
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute, între sălcii amare,/ unde vița de vie se urcă pe deal/ și iedera verde se furișează'n pridvoare,/ aici unde sensul de fiece zi/ își pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum am vorbi/ despre cărți, despre fluturi sau despre haine uzate;/ vorbim despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice còpii, decolorate
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
cu versurile sale de licean, Cîntece de demult, îndatorate total aproape sămănătorismului (a mărturisit, apoi, că a citit în adolescență, avid revis-ta Sămănătorul). În La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și, sus în vie,/ Dulci se pîrguiesc la soare strugurii de pe butuci". Sau în Drumul strămoșesc: "E seară, brazii lung șoptesc/ S-așterne
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
una a "devierii" de la matcă printr-un "aport străin". A doua, tradiționalistă, ar fi marcat autentica regăsire de sine, întoarcerea (în tipar sămănătorist, dar mai ales "poporanist") spre peisajul natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
haz cazon. Sînt notate cu vînă de reporter și evenimentele de senzație, de pildă furtul moaștelor Sfîntului Dumitru de către bulgari, la 16 februarie 1918: "De dimineață zvonul: "Sf. Dumitru furat de bulgari!" Deci, seara, cu dl. Mișu la Mitropolie. În pridvor, trei gardiști. Eu: "Ei, adevăratu-i?" "Adevărat!" Și vedem zăbrelele tăiate cu pila. Pe aici a intrat hoțul și-a "forțat" apoi ușa pe din lăuntru. "Adevărat c-au luat și argintării?" "Nu! Numai sicriul cu moaștele Sfântului." "Și cine-s
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
pare-așa pustiu... Mă duc să reclădesc trecutul Acum, cât nu e prea târziu. Adie iz de vară veche, De mere dulci și nepătruns, Stau lucrurile vechi în casă Și parcă așteaptă un răspuns... Fără odihnă și zăbavă Voi reclădi pridvorul vechi, Meticulos, fără de grabă, Împărățind stele-perechi. M-asteaptă coasa roasă-n sură, Iarba-n ogradă-i până-n brâu, Lipsit de griji si cu măsură, Voi umple corlița cu grâu. Apoi pleca-voi mai departe, La rându-mi " detașat " și eu... Mă
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
și pe Bacovia; a susținut financiar apariția unor reviste importante - totul întreprins însă cu discreție, aproape pe furiș. A readus satul și cîmpul în poezie scriind una dintre cele mai „naturiste” opere poetice din literatura noastră: un sat privit din pridvorul conacului, sat încărcat de patriarhalitate arhaică, atemporală. Nu va fi satul mitic al lui Blaga, fără atașe etnologice concrete, ci un sat istoric precis localizat, la Florica ori Miorcani, locuri pe care poetul le-a urcat apoi în legendă. Ca
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
poetic adînc într-un grupaj de sonete (În toamnă); începutul lungului drum al poeziei pillatiene arăta astfel: „Pustie e grădina, pustie casa toată În care o iubire crescuse an de an. Ce mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan, Pridvorul alb în frunză de iederă înoată. Fîntîna părăsită rămase fără roată, Se pierde șerpuirea potecii într-un lan, Și sub boltirea verde a codrului, oltean Chilim aștern arinii în zilele de zloată. Cărările înguste zadarnic le cutreier! Străine îmi sunt
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
ele învăluite în aburii unei „toamne universale“. Altă strofă din aceeași poezie inaugurală a volumului Pe Argeș în sus, poezia la care ne-am oprit, sună astfel. „Las altora tot globul terestru ca o minge, Eu am rămas în paza pridvorului străbun, Ca să culeg cu ochii livezile de prun, Cînd alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge.“ În tot acest poem de șase strofe a cîte patru versuri, sintagma globul terestru marchează singura prezență neologică. De o mare varietate, cultivînd arhaismele
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
proze, între care una este un elogiu al periferiei de altă dată unde putea să existe, pe Dealul Spirei de pildă, o oază de liniște și de prospețime, remediu împotriva unui centru agresiv, pestriț și zgomotos: „Când te uiți din pridvor către Bucureștii prăvăliți în vale sau urcători către dealurile opuse, turnurile, edificiile mansardate, tinicheaua coperișurilor, varietățile de colorit, petecele de grădini, iar peste toată această panoramă, prăfuirea de aur orientalizând civilizarea încă proaspătă a orașului voievodal, îți umplu vederea cu
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
pe mana Poliției!". În loc să rezolve cumva problemă, căci la mijloc nu era vreo avere, Țânțu a găsit iute o funie, și-a trecut-o pe după gat, a agățat-o de un prun din curte și și-a dat drumul din pridvorul casei. Cand a auzit ce grozăvie s-a intamplat, bătrânei i-a părut rău că-l apostrofase. Nu credea că, pentru o bucată de slănină... Aș da toți porcii din lume pentru a-l readuce la viață pe bunul meu
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
hoțul de slănină: mă, te bag în pușcărie! Să vină miliția!... Într-o dimineață de vară, babă s-a dus, șontîc-șontîc, pînă în capul uliței, strigînd din buruieni precum odinioară din nămeți: mă, Vulturiiiiica! Te bag în pușcărie, mă! În pridvorul casei din Bostănărie, pentru prima dată în 15 ani, nu a mai apărut hoțul de slănină ca să facă semne cu mîna: taci, mătușa, că-ți tăi toate lemnele fără nici un ban! Curioasă, bătrînă s-a apropiat de casă cu pridvor
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
pridvorul casei din Bostănărie, pentru prima dată în 15 ani, nu a mai apărut hoțul de slănină ca să facă semne cu mîna: taci, mătușa, că-ți tăi toate lemnele fără nici un ban! Curioasă, bătrînă s-a apropiat de casă cu pridvor. Curînd, s-a întors de-a busilea, speriată: Vulturica atîrnă spînzurat de prunul din curte. Nu mai putuse suporta spaimă de a fi arestat pentru faptă săvîrșită în urmă cu 15 ani (....)“.
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
fără patimă este un ulcior fără apa. 1626. Doar cel ce nu pătimește nu trăiește. 1627. A ne depărta de înțelesul patimilor înseamnă a ne depărta de noi înșine alegând cale pribegiei pe meleaguri străine sufletelor noastre. 1628. Patima este pridvorul dorului. 1629. Care patimă nu-și are frumusețea sau nefericirea ei? 1630. Patima este sensul vieții. 1631. Patima este răscolirea de sine a trecutului care se așterne deseori peste viitor învelindu-l cu nostalgie și puritate. 1632. Patima este râul
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
zori de lume-mi este dor Când viața nu-mi era rănită. Când frunza cade, tresăltând, Înfiorată de răcoare Și-nchipuind dantele-n gând, Mi-e dor de noi, boboci în floare. Gutui și meri îndestulează Și ”geaba-i tihnă în pridvor, Că omu-n pârg capitulează Și cată spre trecut cu dor. Chircește bruma firul verde, Chircește bruma firul sorții Iar zborul spre înalt se pierde, Se ghemuiește-n fața porții. Se-ntoamnă toamna-n om și-n câine, Se-ntoamnă toamna-n calendare
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
de învins. Să ne îmbolnăvim de frumusețe la margine de dor și de binețe, dar omul moralist cu har se întoarce la moralism barbar. Cu ochii pe harta istoriei, râmân cu un gând. Waterloo; ce bătălie, ce grozăvie iar în pridvor doar o statuie care face pipi. Citește mai mult Prăpastia istoriei este încăpătoareo bătălie între om și soare,minciuna rămâne într-un mecanismîn care totol se arată în sfera de învins.Să ne îmbolnăvim de frumusețela margine de dor și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
arată în sfera de învins.Să ne îmbolnăvim de frumusețela margine de dor și de binețe,dar omul moralist cu harse întoarce la moralism barbar.Cu ochii pe harta istoriei,râmân cu un gând.Waterloo; ce bătălie, ce grozăvieiar în pridvor doar o statuiecare face pipi.... XXII. UN OM, CAUT UN OM, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. În aerul cenușiu și rece dimineața toarce-n mreje. Iarnă rece, iarnă rece primăvara vine, trece, prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TE AȘTEPT ÎN AL VIEȚII PRIDVOR Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Te aștept în al vieții pridvor Acesta e anul ce-aduce cu sine Puterea de viață când inimi se frâng Și-mparte iubirea lăsând
TE AȘTEPT ÎN AL VIEȚII PRIDVOR de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384311_a_385640]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TE AȘTEPT ÎN AL VIEȚII PRIDVOR Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Te aștept în al vieții pridvor Acesta e anul ce-aduce cu sine Puterea de viață când inimi se frâng Și-mparte iubirea lăsând-o-n ruine Ca sufletul nopții ce-aleargă prin crâng. La mine în casă pe aripa vieții Se-așterne zăpada iubirii din
TE AȘTEPT ÎN AL VIEȚII PRIDVOR de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384311_a_385640]
-
piept îmi tresare La slova rostită ca șoapta, ușor. Dar marea durerii mă-mbată cu noaptea Ce-ar vrea ca să stingă toți zorii din zbor, Acolo de friguri se-neacă și moartea Dar eu tot te-aștept în al vieții pridvor. Referință Bibliografică: Te aștept în al vieții pridvor / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2199, Anul VII, 07 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TE AȘTEPT ÎN AL VIEȚII PRIDVOR de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384311_a_385640]
-
ușor. Dar marea durerii mă-mbată cu noaptea Ce-ar vrea ca să stingă toți zorii din zbor, Acolo de friguri se-neacă și moartea Dar eu tot te-aștept în al vieții pridvor. Referință Bibliografică: Te aștept în al vieții pridvor / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2199, Anul VII, 07 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
TE AȘTEPT ÎN AL VIEȚII PRIDVOR de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384311_a_385640]
-
părinți... Și-l așterne pe hârtia albă. În versuri iubește copiii cuminți Și țara cu râurile-n salbă. El a mai cuprins în poezie un dor; Dorul de-a ta țară, când ești plecat, De casa părintească cu-al său pridvor, Ce le porți în suflet, nu le-ai uitat. Iar, a țării istorie zbuciumată Și sângele vărsat de-ai săi eroi, Le-a scris, să nu se uite niciodată! Căci prin poezie, trăiesc cu noi. Nu condeiul a scris,ci
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]