103 matches
-
cu dracu' până treci puntea, mormăie Luca Arbure. Fățărie, nefățărie, n-o putem trece, singuri nici eu fără el, nici el fără mine, glăsuiește Ștefan. Puntea suspinelor, precizează Țamblac. Avem nevoie unul de celălalt, ca aerul avem nevoie, rostește Ștefan. "Prieteșug?"... Și de ce n-ar fi? Părinții noștri se aveau ca frații. "Iancule, părinte al meu", așa-l chema taica Bogdan pe taică-su. În anii de pribegie la Hunedoara Mateiaș era un țânc toată ziulica era în spinarea mea; eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
făcut apostat din casa părintească, care îmi propunea înainte protecții, slujbe, chiverniseli, și m-am pus în mijlocul zidurilor celor dărâmate ale Sfântului Sava, un biet dascăl cu câțiva leușori pe lună, încongiurat de câțiva școlari săraci, hotărâți și fanatici în prieteșugul meu și în cugetul și alegerea lor“. Ca să se poată dedica artei dramatice, mulți elevi ai Școlii Filarmonice „s-au arătat surzi la glasul naturei, părăsind și chiar pe ai lor părinți și preferind strâmtorarea și neaverea“. În 1839, la
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
care mă omoară (Scrisoarea cătră Zulnia). În poemul lui Collardeau, care i-a stîrnit lui Conachi interesul pentru Heloisa și Abélard, iubirea dintre maestru și discipolă luase la început forma afinității intelectuale, a prieteniei caste; doar ulterior acest „amoriu din prieteșug” s-a transformat în pasiunea mistuitoare ce avea să-i piardă pe amîndoi. Iubirea lui Conachi pentru Zulnia reface peste veacuri, în mintea poetului, o schemă celebră. Traducîndu-l pe Collardeau, Conachi se afla deja în posesia ideii centrale a lungului
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
în pasiunea mistuitoare ce avea să-i piardă pe amîndoi. Iubirea lui Conachi pentru Zulnia reface peste veacuri, în mintea poetului, o schemă celebră. Traducîndu-l pe Collardeau, Conachi se afla deja în posesia ideii centrale a lungului poem Amoriul din prieteșug, punct culminant al romanțului cu Zulnia. Ah, cu ce lesnire, dragă, mă ademeneai îndată,/ Voroveai, și Eloiza, la cuvîntul tău plecată,/ Credea fără cercetare numai după-a ta rostire/ Că amoriul îi prieten și credincios la iubire./ Și acea încredințare
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
în această direcție! Tot din exercițiul traducerilor descind și alte performanțe ale lui Conachi în poezia lui originală: lungile replici în ton dramatic pe care le schimbă între ei Ikanok și Zulnia, dialogul ceremonios al celor doi în Amoriul din prieteșug, poartă marca tragediilor în versuri ale lui Voltaire, pe care poetul român le-a transpus în limba noastră (mai ales Alzire, devenită în varianta lui Conachi Arzili). Autorul tratatului de versificație românească a procedat apoi instinctiv la o repartizare funcțională
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
al tuturor traducerilor, devine versul poeziei grave, versul prin excelență „serios”. În el vor fi scrise poemele tragice (Moartea părintelui meu, Pe năsălie), poemele în care frămîntările iubirii ridică probleme grave de conștiință (Jaloba mea, Scrisoare cătră Zulnia, Amoriul din prieteșug), cele de evocare a Slănicului - locul magic al întîlnirilor cu iubita sau poeziile în care iubirea apare examinată sub semn conceptual (Ce este nurul, Cine-i Amoriul). În acest din urmă poem, pînă și versurile facețioase nu mai au suflul
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
o turnură metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de viață”, iar o definire a amorului, una între multe altele, aparține unui poet adevărat. Cine-i Amoriul ilustrase latura epidermică a atracției reciproce; în celebrul Amoriul din prieteșug, suflul metaforic ne transportă în sfera poeziei propriu-zise. Am iubit, auziți inimi, cuvîntul vostru cel mare/ Ce vă pleacă la durere și vă face sîmțîtoare,/ Ce vă leagă, vă unește far‘ de nici o sîlnicie/ Și vă dă în viața asta
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
român, 14, 1991, 7). Pentru construcția la cataramă, dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul I, partea a II-a: C, 1940) oferea definiția "strîns tare, strașnic, extrem de", pe care o ilustra prin citate nu numai despre prieteșug, ci și despre bătaie sau beție. între construcțiile mai puțin așteptate azi găsim, de pildă: "Bea la cataramă" (T. Pamfile) sau "Combăteam la cataramă" (Al. Vlahuță). Recombinarea unor expresii de acest tip, prin plasarea intensificatorilor pe lîngă alți determinați decît
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
apăsat formulate. E drept că într-un stil pe alocuri delirant, dar cu bătaie în așa-numita și de el ,,conspirație evreiască mondială", în masonerie. Convingeri formulate cu un ton incendiar, încît izolarea i s-a tras nu numai de la prieteșugul cu CVT, ci și de la propriul său extremism. * Talentul, cu cît e mai mare, nu funcționează ca o circumstanță atenuantă. Marele naist care este Gh. Zamfir ar fi trebuit să știe că nu poate adopta un limbaj de ciomăgaș politic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
e craiul Pașadia, cu "nimic balcanic, nimic țigănesc" ne asigură Povestitorul într-alt moment al romanului, exact atunci cînd nimic nu sugera vreunul din cele două cuvinte. Se cuvin tocmai de aceea explicate. Tigănesc la Pașadia nu putea fi decît prieteșugul de neiertat pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
sugera vreunul din cele două cuvinte. Se cuvin tocmai de aceea explicate. Tigănesc la Pașadia nu putea fi decît prieteșugul de neiertat pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație legată de numele lui
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
o nevăzut de scumpă nablă/Și - adiata - boarea altui svon.") Altminteri, tot că penitenta, convivii săi aveau să fie, la Capșa, Nestor și aiurea, după război, mai mult evrei. Nu voi pune, eu, la îndoială sinceritatea unor astfel de amiciții: "prieteșuguri", cu un cuvânt al lui Ion Barbu. - Să mai adaug că acesta e un poet de parte dreapta, dintotdeauna și mereu (ceea ce nu-i obligatoriu, politicește, si de dreapta), în sensul că privilegiază, în poezia să, "pârș nostră": adică Soarele
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
o vorbă despre salariile liderilor sindicali. Tare mi-e teamă că în ziua când vor fi obligați să și le declare vom avea mari surprize. Surprize vor fi, de asemenea, în legătură cu afacerile derulate de unii dintre ei. Vom constata că prieteșugul de la televizor cu Puterea e continuarea la lumina zilei a afacerilor derulate împreună mai pe de-ascunselea. Nu știm exact cum și cine dispune de imensul patrimoniu al sindicatelor. Cine sunt privilegiații care beneficiază de bilete în stațiuni și pe ce
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
saloane ale puterii ori ale vieții mondene. Am participat de curând la sărbătorirea - cu fast, discursuri și premieri - a uneia din importantele instituții cultural-educative ale țării. Cu acel prilej, am putut vedea, în întreaga ei splendoare, coada de păun a prieteșugului românesc. Erau - uneori la aceeași masă - și vechi starlete ale epocii staliniste, și promotorii național-comunismului, și jurnaliști de casă nouă, și dizidenți autentici, și meseriași impecabili, și escroci, și politicieni ruinați de hepatita invidiei, și mari actori, și, mai ales
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
toți codoșii și măsluitorii", cu "o atragere bolnavă numai pentru ce e murdar și putred". Povestitorul este nevoit să-l accepte pe Pirgu de dragul lui Pașadia, deși îi este greu să înțeleagă cum de-i suportă comportamentul de mahala. Acest "prieteșug" e singurul cusur, "acela însă de neiertat", pe care i-l atribuie lui Pașadia: "și totuși pe altcineva nu găsise ca să și-l facă tovarăș Pașadia care de altmintreli îl disprețuia fățiș, jicnindu-l și umilindu-l fără cruțare de câte ori se
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
crede. În culegerea lui Zanne mai apar de altfel câteva ilustrări interesante, dar destul de obscure, pentru ambele construcții: una preluată de la Iordache Golescu - „Amorul pă picior să vede foarte ușor” (Zanne, vol. VIII, p. 17) - și una din Anton Pann: „Prieteșugul judecătorului e pe genuche” (vol. V, p. 368, cu glosarea „adică nu există”); alte variante ale acelorași formule sunt legate de imaginea turcului: „la turc dragostea e pe genuchi” și „prietenia turcului e prietenie pe picior” (vol. VI, p. 416-417
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
turcului: „la turc dragostea e pe genuchi” și „prietenia turcului e prietenie pe picior” (vol. VI, p. 416-417). Pentru lămurirea acestor ultime zicători, Zanne trimite la Letopisețul lui Neculce, la un episod care se încheie cu afirmația „Așa țin turcii prieteșugul, pentru voia banilor”. Iar în Povestea vorbei, proverbul despre prietenia judecătorului e ilustrat de o istorioară despre mituire: Pann pare să încerce motivarea expresiei printr-o narațiune în care apare menționat genunchiul („Zapciul, puțin mișcând / Și genunchiul ardicând / Supt saltea
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
de Constantin Negruzzi, Alfabet poetic de Ștefan Aug. Doinaș, Al doilea mesager de Bujor Nedelcovici, Alegere de stareța de Damian Stănoiu, Amendament la instinctul proprietății de Mircea Nedelciu, Amintiri de Alecu Russo, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Amoriul din prieteșug de Costache Conachi.) Așa stând lucrurile, în fiecare articol ar trebui evocat contextul istoric în care a apărut opera literară respectivă și, în cele din urmă, ar trebui povestita întreaga istorie a literaturii române. Drept urmare, dicționarul ar căpăta proporții monstruoase
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
dădu seama că tânărul nu era altul decât cel ce tușise la Banchet, întrerupându-l pe Agaton, și care sufla mereu într-o scoică. Noii veniți, ori se cunoșteau între ei mai de mult, ori legaseră de curând un vesel prieteșug. Alcibiade striga la prietenii săi, smulgându-și panglicile și dăruindu-le celor din jur; apoi, văzând stânjenirea lor, își prezentă noul său prieten, un băiat frumușel. Că îl cheamă Zoon și că are un dar: vorbește direct cu Olimpul, cu
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
Da, v-ar crede neam de sfinți. Și să stați numai l-atîta Bine[-i]? Sunteți voi cu minți? [ANA] Taci, mătușă - tu mă superi, De-i vorbi mai mult eu fug - Ce se pare că-i iubire Nu-i decât prieteșug. [MĂTUȘA] De prieteni, se-nțelege, Vă-nșelați cu mult sistem Și de dânsul nu pe-atâta, Dar de tine mai mă tem. Pîn-acum pornirea voastră Ați știut să o mascați Și în sufletele voastre Cu durere vă iubeați. Promițând unul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a fost de-a dreptul delicios). Nu mai avea nimeni chef de lucru, și nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
formă ridiculă și, daca sunt greșeli, eu din parte-mi am cântărit orice cuvânt. Deci trimit această coală de versuri, făcând trei rugăminți cât se poate de stăruitoare, a căror împlinire voi privi-o totdeuna ca un deosebit semn de prieteșug. 1 Să nu se schimbe nimic din ceea ce am scris, căci, îndată ce ies tipărite cu iscălitura mea, răspunderea greșelelor mă privește pe mine; 2 să se tipărească tuspatru deodată; 3 să nu aibă, în marginile putinții, nici o greșală de tipar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cunună solemn vlăstarii logodiți ai acelor două dinastii, pe Theodor Laskaris cu Elena. Metropolitul din Tîrnova, care canonicește era subordonat patriarhului din Constantinopol, câștigă aici o poziție autonomă și neatârnată după mijlocirea regelui bulgaro-romîn și din considerație pentru înrudirea și prieteșugul său, care acuma trăgeau greu la cumpănă; așa ca mitropolitul fu recunoscut și proclamat, prin decret împărătesc și prin hotărârea sinodului, de neatârnat de orice instanță bisericească superioră și în drept totodată de-a purta titlul de patriarh. După săvârșirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
realizeze pe deplin, căci rolul de căpetenie îl jucase aci Uroș, principele sârbesc, adecă domnitorul unui popor "care - după cum susțineau bizantinii - a fost totdeauna hain și nemulțămitor cu binefăcătorii lui și obișnuia a zvârli și a călca-n picioare cupa prieteșugului chiar de dragul unui câștig mic". Când în anul 1258 despotul {EminescuOpXIV 127} potul Mihail Comnen din Epir ridică flamura rebeliunii contra împăratului și împărăției, mijlocitorul păcii Uroș luă parte la această întreprindere pe față și fără sfială, trimițând în campanie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]