182 matches
-
capăt de lume uitat de toți, adăugă altul. - Toamna și primăvara e vai de capul nostru! Pe drum e nămolul până la genunchi. - Vă promitem solemn să vă sprijinim în elaborarea de proiecte și atragerea de fonduri europene... - Domnule senator, zâmbi primărița, până obținem aprobările se scufundă satul! Aici nu ajunge nici un mijloc de transport pentru muncitori. Cei care lucrează pe șantiere, când revin o dată pe lună în sânul familiei, merg pe jos câte zece-cincisprezece kilometri traversând pădurea peste dealul de la răsărit
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
știre senzațională despre minunea minunilor din localitatea Colinele Vâlcelelor, unde Harul Domnului se revărsase în plină noapte peste așezările omenești, iar diavolii fuseseră alungați. Autoritățile statului, spre marea lor rușine că niciodată nu ascultaseră și nu luaseră în seamă doleanțele primăriței, hotărâră să întreprindă o amplă acțiune de ridicare a nivelului de trai al populației din această zonă primitivă pentru acest secol și demarară proiecte serioase care să fie puse în aplicare imediat. Ministrul cultelor investi fonduri în renovarea bisericii. Un
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
înțeles că, din clipa aceea, doar bunul și milostivul Dumnezeu ne mai poate purta de grijă. Șefii noștri își luaseră mâna de pe noi și fiecare era pe cont propriu. Noi însă nu știam încă acestea. Am mers însoțită de colega, primărița Grasu, să ne luăm salariul de la casierie. Avea să fie penultimul. Când treceam prin fața sălii de consiliu, secretarul Țăpoi, care avea ușa larg deschisă, m‑a apostrofat: - Primărițo, de ce ai stat atât de mult la București, la pregătire? - Nu am
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
propriu. Noi însă nu știam încă acestea. Am mers însoțită de colega, primărița Grasu, să ne luăm salariul de la casierie. Avea să fie penultimul. Când treceam prin fața sălii de consiliu, secretarul Țăpoi, care avea ușa larg deschisă, m‑a apostrofat: - Primărițo, de ce ai stat atât de mult la București, la pregătire? - Nu am stat decât atât cât am avut de stat, am mințit. După venirea de la pregătire pentru sesiunea din februarie la Ștefan Gheorghiu, stătusem două zile acasă cu familia. Grupuri
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
simțeam ușoară, ușoară. Aș fi putut să‑mi iau zborul. Libertate! Libertate! Ce cuvânt minunat. Liberă pentru prima oară de când mi‑am auzit numele strigat în fabrică, pentru mutarea disciplinară! - Mergem la primărie, să dăm jos portretul dictatorului, a spus primărița de la Șesu, inspirată de cele văzute la televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne‑au privit cu ură
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
Libertate! Libertate! Ce cuvânt minunat. Liberă pentru prima oară de când mi‑am auzit numele strigat în fabrică, pentru mutarea disciplinară! - Mergem la primărie, să dăm jos portretul dictatorului, a spus primărița de la Șesu, inspirată de cele văzute la televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne‑au privit cu ură și ne‑au spus cu răceală și răutate încă reținută
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne‑au privit cu ură și ne‑au spus cu răceală și răutate încă reținută: - S‑a terminat cu voi, primărițelor! Puteți să vă cărați pe la casele voastre. Nu vă mai recunoaștem de șefi! A căzut comunismul și voi odată cu el! Abia atunci mi‑am dat seama că instructorul nu fusese la ședința de la județ. Pentru o clipă m‑am întrebat
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
tocmai o primise de la colegul lui. A scuturat-o de câteva ori, privind cu interes mărgelele care se ridicau deasupra. Duse la gură sticla și trase o dușcă, două, trei ... - Bun rachiu; prună curată, a-ntâia! - Păi, n-are coana primăriță marfă bună? - Are, dacă ea n-o avea, atunci cine să mai aibă? E femeie de treabă. - Si cine zici că a putrezit aici, la fundul gropii? - Cum, măi, Ioane, n-ai priceput că aici a fost îngropat fostul ei
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
putrezit aici, la fundul gropii? - Cum, măi, Ioane, n-ai priceput că aici a fost îngropat fostul ei bărbat? - Tu știi că nu mă interesează morții, eu fac treaba și iau mălaiul; dar acum dacă zici că rachiul e de la primăriță, voiam să știu cui zic bogdaproste. Ion era un tip la vreo 52-54 de ani, brunet, cu un păr negru ca pana corbului, creț și bogat. Nasul, borcănat, devenise, după un sfert de rachie, mare cât o cartoafă și roșu
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
ale celui putrezit de atâta amar de vreme într-un colț al gropii și au supt ultimele picături din sticlă. Treaba era gata și vor încasa și restul de bani, câte-o găină și ce se va mai îndura coana primăriță să le mai dea de pomană. La un moment dat Ion se împiedică de țeasta dezgropatului și o împinge cu piciorul la locul ei din colț. - Stai cumințel acolo, unde te pun eu. Te dai de-a dura? Ei, îți
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
mulțime de gură cască au apărut la marginea gropii, făcându-și tot felul de cruci, de la burtă, umeri și la frunte, până-n ‘naltul cerului, întrebându-l pe Vasile fel de fel de ciudățenii. Mai repede au sosit polițistul comunei și primărița, împreună cu Ion care s-a și repezit la groapă să le arate minunea. Vasile trăgea din țigară arătându-le cu degetul țeasta care din când în când se dădea de-a dura, când de-o parte, când de alta, dar
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
să pună chiar mâna pe țeastă. Abia gâfâind, slujitorul Domnului i-a spus să aibă grijă, că mulți au pățit mari necazuri, unii au paralizat, alții chiar au amuțit. Deși speriat și el, organul legii, vrând să crească în ochii primăriței, s-a îndreptat spre Vasile și punându-i mâna pe umăr îi ceru acestuia să coboare în groapă ca să-i dea căpățâna s-o cerceteze cum știe el. - Nu cobor, domn' major, să știu că-mi dați și 100 milioane
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât. Lumea se făcuse cerc în jurul craniului care le zâmbea zeflemitor, arătându-le viilor ce mai rămâne dintr-un om în puterea vârstei după ce te acoperă pământul. Primărița s-a apropiat și ea să vadă acel craniu pe care odinioară s-a aflat un chip de care ea se îndrăgostise pentru prima și ultima oară în viață, pe care îl ținuse de atâtea ori în brațe, îl mângâiase
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
secunde. A vrut să lovească țeasta cu pana metalică, dar un strigăt asemănător celui de cocor când pleacă toamna spre țările calde, l-a oprit taman la fix. - Nu, nu face asta! Era soția celui care a putrezit în groapă, primărița. Polițistul s-a oprit, a aruncat cazmaua și acum stătea răsuflând cu mâinile în șold. Nu avea decât să-i îndeplinească dorința doamnei primar. Totuși trebuie să dezlege misterul. Ceva nu este tocmai curat aici, nu se leagă... S-a
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
câteva borcane de zarzavat, două cutii cu ceva mălai și puțină făină de grâu. La toate acestea trebuie să adaug și cele câteva kilograme pe care mă străduisem din răsputeri să le pun pe mine. Aceasta era toată averea unei primărițe de comună la sfârșitul anului 1989. Înainte de a ieși pe poartă, am privit cerul. Se lumina de ziuă. Dinspre răsărit am observat cu uimire trei sfere albicioase, aproape egale, care se deplasau foarte încet pe deasupra plopilor. Neputând să‑mi desprind
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
era de avansată ebrietate. Și‑au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându‑și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. - Te‑am prins, primărițo! Ai încurcat‑o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate‑o și pune‑o pe masă, că altfel distrugem tot pe aici. - Când ai venit în comună, acum cinci ani, erai
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
puțin, deoarece ieșise de la închisoare de curând. Fusese condamnat pentru furt și violență. Tractoristul s‑a postat în ușă ca să nu pot ieși. A scuipat abundent pe covor și mi‑a spus cu glas ridicat: - Am venit să te judecăm, primărițo! - Pentru ce să mă judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... - Aveai patruzeci de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme pe mine, să arăt impunătoare, căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară. În clipa următoare, unul dintre „revoluționari” a înșfăcat preșul de la ușă. M‑am trezit cu acesta aruncat în față odată cu un torent de înjurături și insulte de nespus. - Ne‑ai pus preș la ușă să ne ștergem pe
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
fie primar? Ce nevoie avem noi de una ca tine care nu știai când ai venit care‑i diferența între o vacă și un cal? Nici jumătate dintre săteni nu te‑au votat. N‑ai nici un drept să ne fii primăriță! - Ce‑ți pasă ție dacă furăm? Sunt pământurile noastre, via e pusă de noi, copacii sunt puși de noi. Noi avem voie să paștem oile oriunde vrem și să luăm ce vrem și de unde vrem, că totul este al nostru
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
l‑a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. - Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. Neputând să treacă de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus mâna pe telefon și a început să strige cât îl ținea
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
hotărât. Neputând să treacă de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus mâna pe telefon și a început să strige cât îl ținea gura: - Suntem Consiliul Frontului Salvării Naționale, am prins‑o pe primăriță, dar au venit milițienii să o apere. Să o legăm și să o dăm pe mâna oamenilor sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i‑au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
s‑a dat la o parte intimidată, iar „revoluționarii”care acum câteva ore mai, mai să mă omoare, salutau militărește abia ținându‑se pe picioare, după ce își mai făcuseră curaj la restaurantul din centrul comunei cu niște băuturi tari. - Tovarășa primăriță, haideți cu noi să mărșăluim prin comună, a spus comandanta pionierilor, făcând gesturi precipitate cu brațele pentru a opri mașina. - Mișcă din fața mașinii, a strigat Ghiță. Nici un an nu ai de când îi reclamai pe toți că nu te primesc în
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
de circ. Din gâtlej mi‑au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într‑o respectuoasă nedumerire. - E primărița! Au luat‑o. Oare unde o duc? Referință Bibliografică: Bietul om sub vremi - Capitolul IV / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1087, Anul III, 22 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
și rezidență puteți culege informații de pe site-ul Rezidentei Internaționale a Scriitorilor și Artiștilor de la Val David. În prima zi a festivalului, sâmbătă, 31 mai, au citit autori precum Felicia Mihali (Romania-Montreal), Claudia Caceres (Peru-Montreal), David Brême (Franța), Nicole Davidson (primărița Val David-ului) și Luminița Sușe (Romania-Ottawa). Felicia Mihali, scriitoare originară din România, a prezentat noua sa carte «The second chance»/«A doua șansă», nuvelă apărută în acest an după marele ei succes «The Darling of Kandahar»/«Iubita din Kandahar
CEL DE-AL NOUĂLEA FESTIVAL INTERNAŢIONAL AL SCRIITORILOR ŞI ARTIŞTILOR (31 MAI – 1 IUNIE 2014) de EVA HALUS în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349794_a_351123]
-
se autodefinește ca fiind un filozof adept al unei filozofii de viață descoperite de el însuși, pasionat de grădinărit, agricultura, apicultură și creșterea animalelor. Cuvintele sale proverbiale sunt: «Sunt o flacăra care arde, dorind să devină un far». Nicole Davidson, primărița din Val David, o figură nelipsita de la festival datorită dragostei ei pentru poezie și arta, a citit ultimele sale poezii. Președinta a organizației «Orașe și localități de artă și moștenire culturală», ea este o bună prietenă a festivalului. Luminița Sușe
CEL DE-AL NOUĂLEA FESTIVAL INTERNAŢIONAL AL SCRIITORILOR ŞI ARTIŞTILOR (31 MAI – 1 IUNIE 2014) de EVA HALUS în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349794_a_351123]