86 matches
-
Bătrânul sta asemenea gânditor și se uita fix în măruntaiele cele roșii ale focului, ce plesneau în scântei. Feciorii se culca cu frica-n sân, bătrânul cioplea un lemn; eu singur mă sculai și, luând lancea, mă departai ca să mă primblu prin scheletele de piatră ale stîncelor. Noaptea era întunecoasă și rece, gândirile mele erau turburi și dureroase, astfel încît mă durea capul de ele și simțeam cum țasta nu-mi încăpea creierii mei cei revoltați și sinistri. Să cuget nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vor putea, căci la noapte o s-avem de lucru. Niță culegea de prin iarbă niște lăptuci, pe care le scurgea în gloanțe mari de mămăligă, pe care apoi le băga în traistă. Înserase de mult, feciorii dormise - numai eu mă primblam tăcut, capul coprins ca de-o turbare neștiută, inima plină, de-un pustiu cumplit, nemaisimțit. Mai aveam ceva pe pămînt? El îmi mai rămăsese, și el se dusese asemenea. De-aș [fi] avut frate și de mi-ar fi murit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fereștile înalte căzură lungi perdele roze... și el rămase în sala întinsă într-un întuneric trandafiriu, îngreuiat de lumina lunei ce plutea asupra Egipetului. Memfis dispăru de sub picioarele lui... el rămase singur, cu gândirile lui negre... Noaptea tăcea... El se primbla pin umbra trandafirie a salei în talarul lui negru - strălucit... apoi scoase din sân o fiolă cizelată dintr-un singur ametist, luă o cupă sapată dintr-un *** mare, pe care o împlu cu apa sântă a Nilului... Destupă fiola și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
da, da! aici trebuie să fie visul vieței mele... Și, ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea cu care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute c-o cheiță, de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și sărută chipul lui propriu din oglindă... Deși era cald în casă, mînele erau reci și degetele supte, încît aprinse într-o ceașcă de porțelan spirt de viorele, ca să-și încălzească mînele la flama vînătăroșie... Ieși în grădină să se primble pin cărările ninse, pin arborii desfrunziți cu ramurele-ncărcate de omăt și-i părea c-a fost bolnav... îi părea că e un reconvalescent ieșit pentru prima oară din camera lui de boală... Și se sorea în soarele de iarnă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
De mult, de mult a fost un Împărat în țara departată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune [coa ]sele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de privighetoare, totuși era de om. O arfă, asemenea sunetului blând și regulat al valurilor mării, o acompania. Era un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul [ui ] cu un pieptene de aur, mînele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
este doar „mama vindecătoare” - cu leacuri sugerate de fiu: „Ierburi d-ale dulci/ Să pui la răni mici” [...] „... buruieni tari/ Punea la răni mari” și voinicul pleacă după oaste. Experiența lecuitoare nu reușește întotdeauna. în balada Maica bătrână, mama, care Primblă mi se primblă, Pe cel mal de gârlă, Cea maică bătrână, Cu brâul de lână, De lână seină, De păr de cămilă 457, își caută feciorul - cei interogați sunt aceiași ca mai sus, dar lucrurile au un efect contrar (grăbind
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vindecătoare” - cu leacuri sugerate de fiu: „Ierburi d-ale dulci/ Să pui la răni mici” [...] „... buruieni tari/ Punea la răni mari” și voinicul pleacă după oaste. Experiența lecuitoare nu reușește întotdeauna. în balada Maica bătrână, mama, care Primblă mi se primblă, Pe cel mal de gârlă, Cea maică bătrână, Cu brâul de lână, De lână seină, De păr de cămilă 457, își caută feciorul - cei interogați sunt aceiași ca mai sus, dar lucrurile au un efect contrar (grăbind și sfârșitul „vindecătoarei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un răspuns la imputările - probabil de natură mai intimă ale corespondentei - și conține unele reproșuri delicate, semn că Cioran nu fusese indiferent la farmecul poate mai mult intelectual al poetei. " Din vremurile bune, în care matale, Dossios și cu mine primblam inteligența prin parcurile și nopțile Sibiului, drumurile noastre s-au separat în acest fel: eu am devenit în toate mai sceptic, pe când matale mai crezi în adevăruri și-n sincerități. A voi să-ndrepți pe cineva sau a spune cuiva
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
dat, după cum ne și așteptam, de altfel, cu toții, în primul rând de "specialitatea Foarță": jocurile de cuvinte, rimele rare. Cascade de năzdrăvănii (joacă-ți/ șoacăți; zooni/ filfizoni; par egzamplu/ amplu; Ringelnatz e/ nație; mascotei/ Liselottei; absent/ St. - Elisabeths...; Naum/acum; primblu/ simplu; ....) se rostogolesc printre temele "serioase" ale antologiei. Cuvinte rare, create de Șerban Foarță ("ochi străaurii", "străzeu", "Alice în Minunezia"), sau românizări hazlii și parodii ale jargonului anglofon pe care am ajuns să-l vorbim mai toți în zilele noastre
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
acu, și stăteați iarna de vă spuneați povești unul altuia. [ȘTEFAN] (aducîndu-și aminte) Emma? Emma? A! Știu... va să zică la părinții ei ești acu... Ce face boier bătrînul? {EminescuOpVIII 316} [NIȚĂ] (încet) Ia, joacă cărți, domnișorule! [ȘTEFAN] Cucoana? [NIȚĂ] Cucoana se primblă prin munți. Duduia zace. [ȘTEFAN] Mamă bună! N-am ce-i face. Dar, Niță dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la mine ceva... ce pustia... Te rog
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oară... Eu i-am // dat [voie] pentru că nu mai am ce opri... Pare atât de fericită... Las-o fericită, amicul meu... Te rog eu... Da?... Apoi de văzut poți s-o vezi.... Ascunde-te-n tufișele grădinei când s-o primbla ea și vezi-o... Numai nu te apropia... n-o în-trista... nu-i amărî ultimele momente. Îmi promiți?. [ALECU] (se uită fix și atent * la ușă) Îți promit. {EminescuOpVIII 320} D[OCTORUL] Aide, vino cu mine. (îl trage după sine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericită... poate că se va uita și asupra [mea] cu milă mai multă. (se duce la ușă) Verișoară, pot intra? [EMMA] (dinăuntru) Nu! Las' că vin îndată! Am să vorbesc ceva cu tine. [ALECU] Cu mine? [EMMA] Da, cu tine. Primblă-te prin salon. Eu vin îndată. {EminescuOpVIII 331} DOCT [ORUL] Auzi! te trimite să te primbli. Du-te de [te] primblă. [ALECU] Lasă-mă-n pace, doctore, cu cicăliturile d-tale cele mici... o D-zeul meu... pare că pieptul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ușă) Verișoară, pot intra? [EMMA] (dinăuntru) Nu! Las' că vin îndată! Am să vorbesc ceva cu tine. [ALECU] Cu mine? [EMMA] Da, cu tine. Primblă-te prin salon. Eu vin îndată. {EminescuOpVIII 331} DOCT [ORUL] Auzi! te trimite să te primbli. Du-te de [te] primblă. [ALECU] Lasă-mă-n pace, doctore, cu cicăliturile d-tale cele mici... o D-zeul meu... pare că pieptul mi se sparge de fericire... daca ea m-ar iubi. D-zeul meu! (traversă casa cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dinăuntru) Nu! Las' că vin îndată! Am să vorbesc ceva cu tine. [ALECU] Cu mine? [EMMA] Da, cu tine. Primblă-te prin salon. Eu vin îndată. {EminescuOpVIII 331} DOCT [ORUL] Auzi! te trimite să te primbli. Du-te de [te] primblă. [ALECU] Lasă-mă-n pace, doctore, cu cicăliturile d-tale cele mici... o D-zeul meu... pare că pieptul mi se sparge de fericire... daca ea m-ar iubi. D-zeul meu! (traversă casa cu pași mari) DOCT[ORUL] Adio
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ori c-un nebun. Eu susțin că orice casă Din convenție se face: E cu multă fericire Căci într-însa este pace [MĂTUȘA] Pace? Da' cunoști moșnegii? Scîrțîiesc neîncetat. Ba-i bătrân, ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz, Să vorbești de orice-i voie Da' nici gura nu-i auzi. Când s-apropie - drăguță Fată! - funia de par Atunci - chin. Moșneagu-ntruna Scîrțîiește ca un car. {EminescuOpVIII 347} Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
începe a arde mai întunecat, când șoptește ceva printre frunzele arborilor, când toate mobilele pocnesc și se aude un ton care pare a fi sunetul unui clopot, sau un cântec, sau altăceva...... atunci începe viața mea cea adevărată, atunci mă primblu prin cameră și stau câteodată locului și ascult. Ah! atunce simțesc adese cum se îmflă un râu de deliciu în anima mea bolnavă...; se mișcă ceva în camera alăturată. "Aceea e Iulia", strig și deschid ușa. Lumânările joacă și o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și zău că nu-s obscen la minte, că am devenit ascet cu asemenea nepoată ca tine, care tot în negru se primblă și teoretizează prietenia veșnică pe coclaurii din Tibet. Dar eu și în mormânt o să te pup pe bot, asta să știi, și o să-ți fac porcării sub pământ, că am citit Necrofilul, cărțulia aia a unei tipe ce s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
și pe Bodnărescu... Dacă știți ceva pozitiv, vă rog să ni spuneți și nouă cât și despre vo nouă combinație de care s-ar fi vorbind. Pompiliu ș-a pregătit geamantanele și vrea să fugă la Magyar orszag. Panu se primblă cu neliniște prin Copou, deși omătul e pîn'la brâu. Lambrior șede tăcut în cafenea la Max și pe câți intră în cafenea îi întreabă ce s-aude. Al d-voastre M. Eminescu {EminescuOpXVI 159} 135 [ALEXANDRU ORĂSCU] Iași, în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sclavii lui Horațiu sunt conștienți de talentul stăpânului lor. Chiar când ironizează unele din atitudinile acestuia, de ins călăuzit de muze, Gallus își dă seama că existența lui este definită în primul rând de poezie : Poet, el cu gândirea se primblă tot prin nori/ În brațe amoroase căzând adeseori,/ Și printr-un vers ce saltă pe sprintene dactile,/ În loc să guste somnul, preface nopți în zile (I 2). Slujitorul știe bine locul unde poetul se retrage ca să scrie (El vine câteodată aici
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
geometrie, stâncile par fluide față de împietrirea vagului sufletesc și nuanțele sânt mai prăpăstioase decât munții. Atunci nu-ți mai trebuie decât tremurul și privirea câinilor călcați, și-un ceas hodorogit din alte secole - pernă a unei frunți înnebunite. De câte ori mă primblu prin ceață, mă dezvăluiesc mai ușor mie însumi. Soarele te înstrăinează, căci descoperindu-ți lumea, te leagă înșelăciunilor ei. Dar ceața este culoarea amărăciunii. Accesele de milă sânt precedate de o stare de slăbire generală, în care umbli cu teama
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în sugestia amurgurilor marine... Uita-voi vreodată înserarea unică de la Mont-Saint-Michel, când, între un soare în agonie și o cetate mai singură ca soarele, toate apusurile lumii mă chemau spre o măreție tristă, întrezărită-n presimțiri? Și apoi, să te primbli cu acel crespuscul în suflet prin parcul din Combourg, încercînd a fi demn de plictiseala marelui René. Trebuie într-adevăr să cunoști dezolarea magnifică a anumitor zile la Saint-Malo și la Combourg, pentru ca să-l poți scuza pe Chateaubriand. E drept
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este un omagiu de fiecare clipă întinderilor marine. Și-n privirile visătoare și pierdute, marea se prelungește peste malurile ei și oceanele își continuă un flux ideal spre întristare. De aceea, ochii nu mai au fund... Ce curios să te primbli printre femei și alți oameni, gîndindu-te dacă face sau nu să fii Dumnezeu! Rumegând la iluzia veșniciei tale, îți zici: "la marginile mele, mai fi-voi stăpân pe mine?" - Și trecătoare, care șoptesc: "eu prefer Crêpe de Chine." Ce noroc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar nu e ea chiar atât de mare-mare, Încât să nu se mai joace și cu mine, olecuță (ultima oară la noi, În bucătărie, unde-a dat mama peste noi, mie mi-a fulgerat perechea de palme, pe Duda a primblat-o de gâțe - de gâțe a azvârlit-o afară, zicându-i să n-o mai prindă pe la noi, că i le taie - dar m-am dus eu la ea, când bătrânii erau la deal, la lucru și În casă Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]