7,667 matches
-
cultură (și nu doar în cultură), deconstruind false tabu-uri și dizolvînd stagnări de mentalitate care acopereau doar o barbarie cu față umană - căci omul rămăsese (avea să fie o evidență) dincolo de stimabilele "cuceriri" ale civilizației (și ale culturii), același primitiv angoasat, confuz, complexat, aceeași ființă agresivă bestială. În ciuda viziunilor idilice, în ciuda frumoaselor idealuri cu care se amăgise și se consolase secole de-a rîndul, omul "cartezian" se pregătea de noi războaie!... Se întîmpla, așadar, ceva cu omul - și cu "drepturile
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
caricatura (să recunoaștem: nu reprezintă suprarealismul o caricatură a discursului poetic uzual?). O asemenea spectaculoasă schimbare de perspectivă (mutație ar fi mai bine zis) presupune un grad înalt de emancipare a conștiinței umane. Dar e nevoie nu de o libertate primitivă, sălbatică, ci de una lucidă, decantată, care se asumă încercînd a depăși nu numai stadiul preistoric al evoluției omului, cu enclave și în prezent, ci și hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune o rectificare a modelului antropologic
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
procedeu literar, care favorizează insolitul discursului, ci un mijloc de a degaja forțele necunoscute ale adîncurilor ființei, de a-i "moși" mesajul latent. Sub etajul respingerii truismelor, prejudecăților, inerțiilor, se găsește un strat al afirmării unor elemente profunde, din "fondul primitiv al ființei umane - angoasă, speranță, energie creatoare - care se dovedește singurul rezervor inepuizabil de resurse" (Breton). Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine una spirituală, așa cum, bunăoară, pentru yoghini un anume tip de respirație e o practică
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
pe oricine le stătea în cale se năpusteau ca o viitură spre teren. Odată furișat în tribună, peisajul apocaliptic se diversifica fabulos: cro-magnonii încă neajunși în stadiul limbajului articulat scoteau zbierete ireproductibile, în vreme ce alții, pe-o treaptă superioară a Comunei Primitive, dădeau frâu celor mai deșuchiate și atroce cuvinte pe care o minte bolnavă le va fi scornit vreodată. Evident, așa-numiții "șefi de galerie" excelau la ambele capitole. Ca să nu mai vorbesc de felul admirabil în care mânuiau cuțitul, bâta
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
Marina Constantinescu Brînzoaica Mergeam cu mașina spre redacție și purtam o avîntată discuție despre arta de a mînca. Pentru noi, românii, îndestularea burții rămîne încă un mod primitiv de a înțelege lumea, legătura cu natura, relația cu propriul eu și cu ceilalți. De regulă, o vizită sau o sărbătoare ortodoxă se transformă într-un supliciu. Și pentru gazdă, și pentru musafiri. Scopul nu este întîlnirea, dialogul, savoarea discuțiilor
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
un fel de urmare a Scrisorii pierdute, Caragiale ar fi făcut din politicieni liberali de provincie senatori, deputați și miniștri, colegi cu Maiorescu, Brătianu și Carp. E cît se poate de inexactă ideea că lumea lui Caragiale e urîtă, imbecilă, primitivă și mizeră. După știința mea, în afară de M. Ralea, dintre cei vechi, doar Șt. Cazimir (în Caragiale față cu kitschul) a combătut ideea că scriitorul ar fi cam excesiv. Caragiale e un satiric fără violență. Nu-și urăște personajele (el a
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
Dorei Scarlat, interpretă excepțională, nenorocoasă, a lui Malaparte... Despre soldații români întâlniți pe frontul din răsărit, Malaparte scrie că sunt niște țărani ignoranți care n-au pus mâna în viața lor pe un șurub, pe o piuliță sau motor. Niște primitivi față de masa uriașă de lucrători mecanizați ai URSS-ului. Tot scriitorul italian mai spune că acești inși înapoiați, dând prin satele rusești de portretul lui Stalin, scriau dedesubt: Aiurea. Atât doar; verdictul nostru glumeț când ceva nu-i în ordine
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Mihail Nemeș Apollo primitiv Cum, uneori, prim ramuri încă goale se-arată zorii,-n primăveri tîrzii, nimic nu stă potrivnic frunții sale oprind splendoarea-ntregii poezii să ne izbească-aproape ca de moarte; căci neumbriți sînt încă ochii lui, prea reci și tîmplele, ca laurii
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
limitat la a face fotografii, o parte din bărbații, femeile și copiii evrei au fost uciși cu pietre, prin decapitare, cu topoare sau cuțite; realizînd că nu-i pot omorî pe toți într-o singură zi cu mijloace atît de primitive, asasinii i-au împins pe evreii rămași, cu bîtele, pînă în hambarul unui consătean, i-au închis înăuntru, au turnat gaz pe pereții exteriori și le-au dat foc. Cadavrele au stat trei zile sub cerul liber, fiindcă ucigașilor le
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
tău. Mă grăbesc să vă sugerez o soluție - următoarele două cărți. Tot antropologie, dar ceva mai "clasică". Drum către corp Literatura de specialitate antropologică nu a obosit să scoată la lumină multitudinea de reprezentări ale corpului la așa-numitele populații primitive. Construcții complexe, adesea uimitoare. Cineva a fost totuși ignorat. Iar acest cineva ar putea fi chiar antropologul. Era prea aproape de el... Ce crede lumea "civilizată" despre corpul omului "civilizat"? Iată o carte, anul acesta tradusă în română, tot la Editura
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
în două direcții. Formula modernă a corpului uman e definită în negativ. Există în carte o raportare constantă la un model ce tinde sa fie considerat invariantă, un eventual model "tradițional", al Europei medievale, al comunităților rurale și al societăților primitive, unde e observabil în linii îngroșate... Generalizare neîndoielnic forțată, dar teza propusă de autor convinge. în linii mari, există două paradigme de raportare la corp, două moduri de a construi individualitatea. Analiza desfășurată în carte e prin excelență una comparativă
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
primele seri de la Cabaretul Voltaire, provocarea futuristă, austeritatea cubist-abstracționistă, violențele expresionismului și formele mai echilibrate propuse de poezia unor Apollinaire, Cendrars și a altora, el întreprinde o acțiune de bruiaj radical, scriind și recitând cu Iancu (autor și de măști primitive) "'poeme negre' cu câteva împrumuturi amuzante din limba română", înainte de a-și lansa celebrele manifeste Dada. Huelsenbeck vorbește despre el ca despre "un soi de barbar autostilat", "un barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
În fiecare oră trebuie să cheltuiesc o mulțime de timp și energie numai pentru asigurarea liniștii și atenției. De gîndire vie nici vorbă. În afară de cele 1-2 elemente bune, toți ceilalți răspund șablonard și pe dinafară, exprimarea fiindu-le, pe deasupra, lacunară, primitivă din punct de vedere gramatical și ilogică". Noi înșine am avut experiențe similare. Confruntarea cu adaptabilii ajunși corifei ai "literaturii noi" ar putea chiar ea să ilustreze "lupta de clasă", e adevărat că pe un palier "clandestin", însă într-un
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
alt nivel de existență". Dar poate doar dintr-o asemenea lume, cu puterea, magia și tezaurul neprețuit al tradițiilor naționale, ar putea fi creată o societate mai bună". Cât despre România, încă despărțită de Occident printr-o "mare prăpastie", "colț primitiv al Europei, de o frumusețe tragică, loc unde cultura care mai rămăsese din Evul Mediu fusese îngenuncheată de pseudo-modernizarea comunismului"", populată de indivizi care începeau să răzbată prin magma mentalităților, prin "fatalism, mită și înșelăciune", prin "cultura ca o ceapă
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
epuizarea mijloacelor folosite împotriva animalului invadator, ursul, oamenii apelează la berevoi, la mistica magiei, pentru că "trebuia altfel și altceva" spre a anula sursa răului. Solomonarul, ultimul dintr-o întreagă dinastie dispărută, își concentrează puterile moștenite, se întoarce în arcanele magiei primitive, rememorează și organizează ritualul. Arhaicul în sine refuză istoria și practicile magice îl apără de ea. Tehnicile lui nu sunt dezvăluite celorlalți. Bărbații și numai ei, sunt chemați să participe la un ritual ale cărui taine le rămân necunoscute. Magia
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
fiecare trebuia "să rămână mut", ajutat de "băutura vrăjită" preparată după "rânduiala solomoniei". Se experimentează, sub ochii lor, cu personaje deghizate, scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Hadrian călătorește inițiatic, dar călătoria sa este, previzibil deja, o călătorie spre centru. De-abia acum, împăratul își conștientizează opera de consolidare a cunoașterii frumuseții: îl rafinează pe Antonius, îl transformă dintr-un păstor într-un prinț, dintr-o frumusețe primitivă și nedăltuită într-un efeb de elită. Antinous devine opera perfectă, un Adam dinainte de creștinism, creat de un împărat cu vocație genezică. Creatorul știe, însă, că, după momentul de grație, capodopera își va revela fața omenească obișnuită. Cum Hadrian este
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
civilizația. Drept urmare, din punctul de vedere al lui Linton, ar fi pur și simplu inadecvat să ne referim la societăți aculturale și la indivizi inculți, întrucît orice societate ar poseda o cultură imanentă, care n-ar putea fi apreciată drept "primitivă" sau "inferioară": "Fiecare ființă umană, indiferent de faptul că este cultă sau nu, este o ființă culturală, atîta timp cît participă la o anumită cultură". Deci o pledoarie pro domo! Germanii, bunăoară, vădind o atitudine prin excelență "pozitivă" și "activă
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
istorice. Fără îndoială că în roman sînt puse față în față două lumi antagonice: Colhida și Corintul, Orientul și Occidentul; antiteza se poate extinde la nesfîrșit - civilizație-barbarie, patriarhat-matriarhat, societate urbană alienată, fără sentimente și iluzii, și rurală, mînată de forțe primitive, înrobită naturii. Aceste două lumi care se confruntă în cartea Christei Wolf ascund fiecare la temelie o crimă. În ambele cazuri sînt sacrificați copii: în Colhida, urmașul la tron, Alsyrtos, în Corint, urmașa la tron, Iphinoe. Și aici am putea
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu înfrigurare sufletul lor ascuns și nu se risipește în presupoziții generale și în invocații fără obiect. Cu un instinct de primitiv și cu o devoțiune în care se simt și fiorii unei anumite disperări, el face și un simultan exercițiu de autoidentificare, de contopire cu propriile sale viziuni.
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
el mai face și astăzi obiectul unei adevărate devoțiuni în lumea literelor. "Domnul François Mauriac și libertatea", iată titlul unui text celebru care a bulversat cerul și pământul literelor. Când privim de aproape acest text, ne dăm seama că textul primitiv era "Domnul François Mauriac și libertatea romanescă". Apoi, autorul a schimbat titlul suprimând un cuvânt și scriind în final " Domnul François Mauriac și libertatea". Șiretlic ce ne făcea să alunecăm de la libertatea romanescă la libertatea pur și simplu, adică, de la
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
academice serioase. Atât Chievo, cochetul orășel italian, cât și străvechiul sătuc vest-coreean Chi Vu ne pot rezerva în viitor surprize. Căci autorul ignoră cu desăvârșire teorema lui Koshin: „dacă D este un graf simplu conex, atunci F poate admite o primitivă". Informațiile despre limbă sunt și ele aproximative. Când vorbește despre limba insinuantă a zmeilor, pletosul postzmeologist nici măcar nu amintește de lucrarea lui Tiktin I-ul: „Morfologia structurală și stilistica funcțională sistematică la zombali" (Ed. Chomski și fiii, Caracal, mai 1968
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
oribile crime, mutilări, tragedii ce-și sporeau nu doar numărul, ci și gradul de bestialitate. La Darie, totul este mult mai crud într-un fel, mai violent, pentru că se petrece la vedere, într-un soi de demonstrație ad-hoc a cruzimii primitive. Am văzut spectacolul de două ori, cu ambele variante ale Naratorului - Radu Amzulescu și Dan Aștilean - cu emoțiile primei reprezentații și cu așezarea pe care o aduce rularea și contactul direct, foarte special aici, cu spectatorii. Mi s-a părut
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
doar după o anumită perioadă, nu are cauze precizabile și e minoritar înainte de a fi însușit de majoritate. Este practic imposibil de știut de exemplu de ce în 1905 lui H. Sanielevici proza tînărului Sadoveanu i se părea violentă tematic și primitivă artistic și, doar cîțiva ani mai tîrziu, ea trecea în ochii lui Ibrăileanu și ai altora drept profund echilibrată și artistic manieristă. În cel de al doilea sens, revizuirea este deliberată și, cîteodată, nemijlocit determinată de fenomene sociale ori culturale
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
lor, în spiritul și în substanța materialului. Cea mai unitară de pînă acum, din cadrul proiectului de la Cărbunari, dar și cea mai impozantă prin vigoare și prin monumentalitate, această a treia ediție marchează și o nouă vîrstă a formelor: vîrsta lor primitivă, elementară, aproape magică, dar care nu se poate atinge cu adevărat decît printr-o gîndire savantă în spațiul vast al memoriei culturale. Păstrînd materia cît mai aproape de forma ei originară, cei cinci sculptori au transferat asupra ei nu atît voința
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]