132 matches
-
chiar era convins că munca l-ar fi putut „salva”. Dar ce înseamnă pentru Cioran a se salva? Numai că, până la urmă, experiența de la Dieppe e dezamăgitoare și poate instructivă. Își dorește la țară o casă, ca o insulă de primitivitate într-un infern al civilizației. Odată terminată, totul îl dezamăgește. „Cât timp am bricolat la Dieppe, îmi plăcea acolo; acum când totul e gata, mă duc în silă” (6 februarie 1979 Ă 361). Așadar, numai munca e eliberatoare Ă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a unui „loc în care nu se întâmplă nimic”, a unui „târg unde se moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
deși ar fi aici de făcut niște nuanțe). Istoria a demonstrat că barbaria e pur și simplu setea de a-și impune propriul pustiu interior; este oroarea față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv. Primitivitatea înseamnă primordialitate și este, cum știm toți, și cum de altfel etnologia modernă a arătat, de o mare bogăție sufletească, dar una indistinctă; primitivitatea presupune o metafizică și o cultură - asta se știe azi foarte bine. Într-un anumit sens
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
interior; este oroarea față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv. Primitivitatea înseamnă primordialitate și este, cum știm toți, și cum de altfel etnologia modernă a arătat, de o mare bogăție sufletească, dar una indistinctă; primitivitatea presupune o metafizică și o cultură - asta se știe azi foarte bine. Într-un anumit sens și în anumite cazuri nu e ilegitim a se vorbi chiar de civilizație primitivă, cu un caracter foarte rafinat și complex, dar frenatoriu în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
bărbatul meu care s-a accidentat mortal. Era fotograf, și de fapt m-a fotografiat tot timpul. EA: Îi auzi iubire, ce tâmpiți dumnezeiești. EL: Sunt oameni pur și simplu, comoara mea, nu trebuie să le disprețuiești așa de vădit primitivitatea. HERTA: Pe mine mă lasă rece așa ceva. Pe mine mă cheamă Herta, eu am fost uitată de numele de familie. Numele meu de fată a fost uitat ca cel al unui detergent care nu se mai produce. Există oameni, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și turma; dar să-l și despartă de săteni, de „restul lumii”. Aceștia din urmă erau obișnuiți cu multe „rele”. De pildă, să mănînce carne, deci hrană obținută pe cale violentă și sacrificiere, preparată, demitificată, „desubstanțializată”. Hrana conservă starea ființei în primitivitatea ei, din zilele genezei; sau produce schimbări, făcîndu-l pe om de nerecunoscut. O ilustrare o găsim în Epopeea lui Ghilgameș, în pasajul următor: Sălbăticiunile-l hrăneau cu lapte, Necunoscînd ce-i pîinea dulce, coaptă. Nu știe ce e pîinea, Enkidu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
puțin exclusivă. Idolul nu este gradul zero al imaginii, ci superlativul ei. De unde nostalgiile noastre. Caracterul retrograd al progresului nu este mai puțin flagrant în viața formelor decât în cea a societăților. Îndelungata "decădere a analfabetismului" provoacă în compensație întoarcerea primitivității refulate, cum am văzut în ultima vreme în pictură prin colaj, frecare, zgîriere; automatism, dripping, body-art; graffitti, mâzgâleli, ejaculări. "Arta" greco-romană face trecerea de la indice la icoană. Arta modernă, de la icoană la simbol. În era "vizualului", bucla artei contemporane se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cuvântul civilizație, întrebuințat după cum susține Lucien Febvre numai de la 1766 încoace, e însărcinat succesiv cu felurite înțelesuri. Cel dintâi e unul de caracter socialmoral și vrea să arate un anume raport al individului față de societate, ceva care îl distinge de primitivitate și de grosolănie. Civilizația ar fi deci regula multiplă a vieții în societate, opusă stării de barbarie. În acest sens e sinonimă cu politețea, cuvânt mult mai vechi în limba franceză și care vine de la grecescul politeia. În treacăt să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
căror existență distruge iluzia de unitate a civilizației umane. În fața acestei situații neprevăzute, termenul francez se însărcinează cu un nou și bizar înțeles, cuprins în expresia paradoxală de „civilizația necivilizaților”. în știința franceză contemporană, expresia aceasta e consacrată. Dar atunci primitivitatea sau barbaria cu care năvălește noul sens în termenul de civilizație nu distruge vechiul lui înțeles de politețe, precum varietatea rudimentară a conținutului recent nu anulează sensul integral pe care i-l dăduse Guizot? Sensurile termenului de civilizație au ajuns
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iar cei de culoare neagră sau albă complet sunt lipsiți de rezistență, ceea ce presupune că sunt determinate de unele gene recesive. Este greșită măsura eliminării de la reproducție a câinilor de culoare lupie pe motiv că ar fi un caracter de primitivitate. Masca, care este dată de punctele de jar de deasupra ochilor se consideră necesară fiindcă este un element care determină anumite efecte psihologice asupra răufăcătorilor. Salba, nu numai că este inestetică și o abatere de la standardul rasei, dar se consideră
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
american William Connell este de un tip aparte. S-a afirmat deseori că Machiavelli a vorbit printre primii despre stat. În ciuda multor afirmații care au fost făcute cu privire la Machiavelli și la dezvoltarea conceptului de stat modern, a existat totuși o primitivitate categorica în modul în care a tratat administrarea efectivă a statelor de către propriile lor guverne. Însă, așa cum precizează și Connell, Machiavelli nu putea să trateze statul precum Max Weber. Existau pe atunci puține considerații privind birocrația, revoluția juridică de la sfârșitul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Sfinte firi vizionare”, pașoptiștii au visat „Zile de aur pe-asta lume de amar”, Cichindeal, versificator mediocru, este „gură de aur”, începuturile înseamnă „zilele de-aur a scripturelor romane”. „Vremile-aurite” împreună cu „mitele albastre” oferă soluția utopică a sintezei viitorului cu primitivitatea arhaică. Revelarea istoriei prin cunoaștere magică se poate face numai inițiatic, sub semnul aurului. „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur. Când posomorâtul basmu-vechea secolilor straja Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o lume în care temeiurile etice s-au clătinat, oamenii caută în mod fervent salvarea prin sacru. Nu există, de fapt, mai mulți protagoniști la scriitorul basarabean, ci unul singur, aflat mereu în căutarea absolutului. Religiozitatea la D. ține de primitivitatea sufletului țărănesc, de arhetipalitatea lui, precum și de antiintelectualismul programatic al stilului. Nu e vorba de un misticism profund, rezultat din căutarea absolutului și din provocarea unor stări sufletești abisale, ci de o aplicare a preceptelor biblice și de propunere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Citește următorul text: Am suit așa ceasuri întregi, sugrumați în acest defileu spart în stânci de năvalele primordiale. Numai o curea albastră deasupra noastră însemna că acolo e cerul. Când și unde, drumul răsufla mai slobod [...]: ne opream să admirăm primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o iarbă. Uriașele răsturnări și rostogoliri, îngrămădirile elementare coborau dea dreptul din potop, mărturii ale giganticelor chinuri telurice. Drum lung și istovitor. A trebuit să ne împrietenim
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Iubire magică) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: istovitor și călăuza. 2. Explică rolul virgulelor în secvența: ne opream să admirăm primitivitatea peisagiului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare. 3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al cuvântului cântec. 4. Menționează tipul de perspectivă narativă din textul dat. 5. Precizează două motive literare identificate în textul dat. 6
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care a pus stăpânire pe cele mai multe dintre aprecierile adresate calității perioadei din istoria omenirii care poartă numele Evul Mediu. "Judecat prin prisma sentimentului modern al lumii scrie Romano Guardini în Sfârșitul modernității -, Evul Mediu apare lesne drept un amestec de primitivitate și fantastic, de constrângere și lipsă de autonomie. Această imagine nu are însă nimic de-a face cu realitatea istorică. Singurul criteriu după care poate fi măsurată corect o epocă este întrebarea cât de mult s-a dezvoltat în ea
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
un stil de factură realistă, preferând "expresia bolnăvicioasă" în locul "strălucirilor stilistice". Caracterizarea lui Ion Ion este un personaj realist, dinamic, multidimensional și exponențial. În locul viziunii idilice asupra satului și asupra țăranului, Rebreanu înfățișează țăranul în complexitatea lui, în simplitatea, brutalitatea, primitivitatea acestuia. Deși are anumite calități, Ion nu valorează nimic fără avere, în fața unor bogătași ca Vasile Baciu, care îl consideră o "flandură". El are structura de luptător și iubește pământul care i-a fost "mai drag ca o mamă", simte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
preferându-l pe cel de „literatură orală”, care include și ideea de calitate. Refuză, de asemenea, să ia în studiu totalitatea documentelor, oprindu-se la creația majoră, la capodopere. El găsește că în aprecierea creației populare sunt neadecvați termeni ca primitivitate, forme rudimentare de gândire și propune alte criterii de valorizare, iar folcloriștilor le reproșează neabordarea creației orale de pe pozițiile etnoesteticii, ceeea ce ar presupune o bună cunoaștere a esteticii savante. Dacă în Poetică folclorică aplică teoria artei la literatura orală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
moare nu strigă” (Ascunsa rană). Lirica erotică a lui T. este încărcată de o senzualitate voit brutală, violent indiscretă, permanent în dispută cu o gingășie aproape florală, iar misterul carnal pare învăluit de un sentiment mistic ce apropie versul de primitivitatea pură, grea de sublimități, a Cântării Cântărilor, din care aici ajung câteva ecouri. Acest contrast între expresia directă, aspră și delicatețe se află și în publicistica lui T., unde în același text pot sta împreună duritatea, polemica tăioasă, amărăciunea mergând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
erau amîndoi în ușă acolo, știi că după țigani mie mi se face rău și inima poc, poc, poc, în gît! ce, că au trecut două secunde și au venit iar! cîmpul arat soluție provizorie, trăiești prea puțin în vrerea Primitivității Mele, am tuns cîmpurile, stăm cu toții chilug, cununile de grîu verde pe cap, pămîntul reinterpretat pe luncă oameni de luncă, DN 28A picioare de viaduct în construcție, betoane jucării. Ora 20,45, în gara Pașcani, sala de așteptare clasa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se lasă iar, nesigur cîmp fără om, în spate munte de exclusivități estetice, nu mai nimerești aterizînd în fapta ce ți se cuvine, stația Siculeni din satul Ciceu, tricolorul bisericuței ortodoxe tot coloritul ficțiunii, metodele constitutive Miercurea Ciuc, prea sigur limbajul primitivității, dezleagă convenții delimitările în spațiu, geamul pe primul peron efect de gară în timpul provincia, desface ritmul călătorul, cîte stații sînt pînă la Timișoara! te-a rugat să mi le scrii pe toate! din Ilia Lugojul sau Aradul, poncife de distincții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iarna, peroane acoperite vitraliile de aur ale vederii testiculare, a lăsat cineva ușile deschise, Polu' Nord aicea, să-mi baaag picioru'! încui ușa cu lanțul, ninge mărunt Bacăul, tot nu dau drumul în sala de așteptare, hidrocentrala lipsa rezolvărilor simultane primitivitate, calcul diferențial/algoritm limbajul redus la limbaj, faza cîmp înzăpezit crisalidă, metamorfoză, poate mai mult decît poate omul, cea mai fragilă trestie etc., ca să se rezolve compensatoriu, om e cîmpul cît nu-l știe, cîmp zăpezii/nopții/ Romanului omul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-și deliberat fruntea cu mâna. Apoi își netezi obrajii, modelându-și conturul feței și imprimându-i o expresie calmă, deschisă. Exista în ea o poten]ă, o capacitate, care mă umplea de curaj. Mi-am dat seama din nou că „primitivitatea“ ei putea fi, în același timp, și un soi de seninătate. — Dar nu e ce crezi tu, Charles. Asta n-are nimic de-a face cu fericirea. N-am de gând să mă lupt cu tine, dragul meu Charles, vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
subiect pentru obiect"74. Numai că citatul este incomplet, iar frazele lipsă nu sunt semnalate prin croșete sau puncte de suspensie, de către altminteri un foarte scrupulos cercetător precum Paul Cornea. Lipsește din citat referirea la ieșirea consumului din starea de primitivitate naturală și nemijlocită. I s-a părut sociologului literaturii că aceasta din urmă era o formulă clișeistică? Probabil nu e atât o delimitare ideologică de cele susținute de Karl Marx, cât o diminuare a sa ca ideolog. Paul Cornea rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prietenilor mei că Românii n-au dreptul să vorbească despre „barbaria” din Rusia sovietică (termen folosit de preferință de propaganda antonesciană) deoarece n-am văzut la Odes[s]a mizeria mahalalelor bucureștene și de-a lungul Transnistriei n-am constatat primitivitatea unora dintre satele din țara noastră. Un regim care reușise (chiar prin mijloace drastice) să suprime cu desăvârșire bolile venerice și să desființeze aproape cu totul hoția (împotriva instinctelor dezvoltate la maximum, precum se arată acum...), merită o cercetare mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]