74 matches
-
Marschall: În 1741 ramura Saxe-Eisenach-Jena s-a stins odată cu moartea lui Wilhelm Heinrich, Duce de Saxa-Eisenach. Ernst August a moștenit teritoriile sale. Uniunea dintre Saxa-Weimar și Saxa-Eisenach-Jena a devenit permanent. Una dintre puținele decizii înțelepte ale ducelui a fost instituirea "primogeniturii" în Saxa-Weimar (confirmată în 1724 de împăratul Carol al VI-lea); aest lucru a stopat divizarea țării în viitor. Din 1741 noul său ducat a luat numele de Saxa-Weimar-Eisenach (Jena s-a unit cu Eisenach). Însă noul stat era alcătuit
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
bolnavul său tată, doi ani mai târziu. Reședința lui a rămas Castelul Friedenstein din Gotha și de asemenea, un palat baroc la Friedrichswerth. Frederic I a asigurat în mod decisiv averea familiei sale, cu punerea în aplicare a dreptului de primogenitură în 1685. Fiul și succesorul său, Ducele Frederic al II-lea, a obținut dreptul asupra teritoriilor Ernestine după moartea Ducelui Albrecht de Saxa-Coburg în 1699 și a Ducelui Christian de Saxa-Eisenberg în 1707 a rămas unul dintre cele mai puternice
Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327210_a_328539]
-
există un testament al Ecaterinei, așa cum existau zvonuri prin care el ar fi fost îndepărtat de la succesiune în favoarea fiului său cel mare, Alexandru. Aceste temeri, probabil, au contribuit la promulgarea de către Pavel a "Legilor paveline", care instituie principiul strict al primogeniturii în Casa Romanov și nu au fost modificate de către succesorii săi. Armata, atunci gata să atace Persia, în conformitate cu ultimele ordine ale Ecaterinei, a fost rechemată în capitală în termen de o lună de la ascensiunea lui Pavel. Tatăl său, Petru, a
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
Născut Prinț Moștenitor al Suediei, a deținut acest titlu și prima poziție în ordinea succesiunii la tron timp de șapte luni, până la 1 ianuarie 1980. La acea dată, a intrat în vigoare o schimbare a Legii Succesiunii, prin introducerea sistemului primogeniturii absolute (primul născut moștenește tronul, indiferent de sex). De atunci, Prințul Carl Philip a pierdut prima poziție în ordinea succesiunii la tron, în favoarea surorii sale mai mari, Victoria, care a devenit astfel Prințesă Moștenitoare. În urma nașterii nepoților săi, Prințesa Estelle
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
Oskar, este al patrulea în ordinea succesiunii. Cu toate acestea, în ordinea succesiunii la tronul britanic, Prințul Carl Philip rămâne înaintea surorii și a nepoților săi, deoarece în Regatul Unit, pentru persoanele născute înainte de 28 octombrie 2011, se aplică sistemul primogeniturii cognatice cu preferință masculină. A fost botezat la 31 august 1979. Nașii săi sunt: Ducele de Halland, Prințul Leopold de Bavaria, regina Margareta a Danemarcei și Prințesa Birgitta a Suediei. La 13 iunie 2015, prințul Carl Philip s-a căsătorit
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
neuitînd stingerea habsburgilor spanioli, Carol anunță Consiliul la 19 aprilie 1713 că statele monarhiei erau "indivizibile și inseparabile". Promulgă "Pragmatica Sancțiune" un document prin care spune că dacă ar avea numai fete, acestea ar urma să moștenească prin dreptul de primogenitură, la fel ca băieții. Dacă murea fără să aibe copii, coroana urma să revină fiicelor fratelui său, Iosif I. Pentru următorii douăzeci de ani, Carol a solicitat aprobarea Sancțiunii de către celelalte puteri europene. Ei au impus termeni aspri. De exemplu
Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299783_a_301112]
-
ducele Saxoniei și markgraful de Brandenburg, stabilind care ramură a fiecărei familii era îndreptățită să voteze. Carol a favorizat intrarea în colegiul elector a grupărilor care l-au sprijinit, decis că drepturile electorale laice erau indivizibile și transmisibile potrivit principiului primogeniturii. Întrunirea electorilor avea loc la Frankfurt. Încoronarea subsecventă se desfășura la Aachen. Statutul electorilor era subliniat simbolic printr-o serie de privilegii care îi situau deasupra celorlalți principi: li se confereau drepturi regale asupra sării și a minelor, asupra evreilor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
fiefurile de Bourbon. De la moartea bunicului ei pe linie paternă, Hugo al IV-lea de Burgundia din 1272, Iolanda și influentul ei soț, viitorul conte Robert al III-lea de Flandra, au emis pretenții asupra Ducatului de Burgundia în baza primogeniturii, fiind vorba de primul dintre copiii născuți ai fiului mai mare al lui Hugo, decedat la acea dată. Totuși, în testamentul său, Hugo al IV-lea l-a numit pe cel de al treilea fiu al său, Robert al II
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
astfel regele Felipe al VI-lea al Spaniei, iar Leonor a devenit moștenitoarea tronului și Prințesă de Asturia. La nașterea Infantei Leonor au existat discuții în Spania despre schimbarea prevederilor constituționale privind succesiunea la tron, pentru a se elimina sistemul primogeniturii cognatice cu preferință masculină (potrivit căruia bărbații au prioritate față de surorile lor în ordinea succesiunii). Nu s-a luat însă nicio măsură concretă în acest sens, iar după ce s-a născut Infanta Sofía, discuțiile au stagnat. Cu toate acestea, potrivit
Leonor, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/316527_a_317856]
-
vigoare atunci când regele Mihai a abdicat, articolul 77 din Constituția anului 1923 menționeză că puterile constitutionale ale regelui sunt ereditare în linie coborîtoare directă și legitimă a regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat, prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborîtorilor lor. De asemenea, în noul Statut al Casei Regale a României se precizează neapartenența descendenților ilegitimi ai regelui Carol al II-lea al României , pe orice latură colaterală, la linia de succesiune
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
când s-a nascut fratele ei mai mic, prințul Carl Philip, care a devenit atunci prinț moștenitor. La 1 ianuarie 1980 a intrat însă în vigoare o modificare a Legii Succesiunii la tronul Suediei, prin care s-a adoptat sistemul primogeniturii absolute (astfel bărbații și femeile având drepturi egale la succesiune). De atunci, Prințesa Victoria ocupă din nou prima poziție în ordinea succesunii la tron, primind și titlul de Ducesa de Västergötland. Victoria se află și în ordinea succesiunii la tronul
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
clasic al separării celor trei puteri în stat. În ce privește monarhia, regele era deasupra partidelor, având o serie de atribuții esențiale, precum revocarea miniștrilor, demiterea guvernului, prorogarea sau dizolvarea parlamentului și amnistia. Se înlocuia de asemenea principiul electiv cu cel ereditar (primogenitură). În timpul dezbaterilor asupra articolului 6, care avea să devină articolul 7 în legea votată, a sosit în capitală Adolphe Crémieux, ale cărui intervenții au determinat un protest al populației bucureștene, care a atacat magazine evreiești și sinagoga neterminată. Conform istoricilor
Guvernul Lascăr Catargiu (1) () [Corola-website/Science/306972_a_308301]
-
al II-lea al Scoției și apoi de Edgar al Scoției. Edgar a triumfat și l-a trimis pe unchiul și fratele său la mănăstire. După domnia lui David I al Scoției, tronul Scoției avea să treacă, în conformitate cu normele de primogenitură, de la tată la fiu, sau dacă era posibil, de la frate la frate. Ultimul rege al Casei Dunkeld a fost Alexandru al III-lea al Scoției. Soția lui născuse doi fii și o fiică, însă până în 1286 fii celor doi au
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
și nepotul lui Filip, Otto și Henric, obțineau câteva districte de mai mică importanță, în vreme ce Albert "cel Înțelept" reușea unificarea întregii Bavarii sub un singur duce. În 1506, Albert a decretat că succesiunea ducatului urma să se facă pe principiul primogeniturii și a luat măsuri pentru consolidarea ducatului. Albert a murit în martie 1508, fiind urmat de fiul Wilhelm al IV-lea "cel Consecvent", a cărui mamă, Cunigunda (Kunigunde), era fiica împăratului Frederic al III-lea de Habsburg (Friedrich von Habsburg
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
în omiterea constituționalizării obligațiilor față de Poartă), acțiune care s-a constituit într-un prim pas spre independență. Articolul 82 specifica: „Puterile conducătorului sunt ereditare, pornind direct de la Majestatea Sa, prințul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, pe linie masculină prin dreptul de primogenitură (primului-născut), excluzând femeile. Descendenții Majestății Sale vor fi crescuți în spiritul religiei ortodoxe”. Pentru consolidarea prestigiului personal și al țării, pe 9 septembrie 1878 a primit titlul de „Alteță regală”. Pe 15 martie 1881, Constituția a fost modificată pentru a
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
politice și socioculturale, monarhiile sunt în mod normal asociate cu regula eredității; cei mai mulți monarhi s-au născut și au crescut într-o familie regală. Succesiunea a fost definită folosind o varietate de formule distincte, cum ar fi apropierea de sânge, primogenitura, și vechimea paternală. Totuși, unele monarhii nu sunt ereditare, iar conducătorul este ales printr-un proces electiv; un exemplu modern este tronul din Malaezia. Pentru actualii solicitanți ai tronurilor desfiintate, vezi pretendenți.
Lista monarhiilor contemporane () [Corola-website/Science/315355_a_316684]
-
al musulmanilor sunniți. Funcțiile suveranului otoman Mențierea echilibrului social - sultanul trebuia să împartă dreptatea fără a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu dinastic după cum era în Occident ( nu era utilizat principiul primogeniturii). Inițial, beii de frontierii aveau un rol important în alegerea sultanului. În sec XV-XVI, ienicerii și ulemalele aveau un rol decisiv în cadrul acestui proces, iar din sec. XVII, palatul imperial avea rolul fundamental. Fraticidul a fost legiferat de Mehmed ÎI
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de modificare a constituției. Legea necesară trebuia să trecă prin două parlamente succesive și apoi printr-un referendum, care a avut loc la 27 martie 1953. Noua lege a succesiunii permitea succesiune femeilor la tronul Danemarcei deși există preferința pentru primogenitura de sex masculin. O femeie putea urca pe tron numai în cazul în care ea nu- vea un frate. Prințesa Margareta a devenit moștenitor prezumtiv. La împlinirea vârstei de 18 ani, la 16 aprilie 1958, Margareta a primit un loc
Margareta a II-a a Danemarcei () [Corola-website/Science/312661_a_313990]
-
lui Malcolm al III-lea al Scoției, care s-a întâmplat să aibă loc la începutul perioadei de influență puternică a Regatului Angliei, a fost văzută ca un început nou. În timpul Casei Dunkeld, succesiunea la tronul scoțian a evoluat în primogenitură în loc de tradiția irlandeză-celtică și a tradiției picților. Dinastia Dunkeld a venit la putere într-un moment în care regatul era fragmentat, amnințările din afară creșteau și unde unele monarhii începuseră să inițieze un guvern mai centralizat. Primul rege ale acestei
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Numele trecute în aldine sunt ale membrilor familiei imperiale aflați încă în viață. În cursive sunt trecute prințesele care au părăsit familia imperială în urma căsătoriei. În familia imperială japoneză numai bărbații au dreptul de succesiune la tron (se aplică sistemul primogeniturii agnatice). Următoarele persoane se află în momentul de față (2015) pe lista succesiunii la tron: În lista de mai jos se află prinții aflați în ordinea succesiunii la tron, precum și prințesele care ar avea drept de succesiune dacă s-ar
Familia imperială a Japoniei () [Corola-website/Science/310532_a_311861]
-
persoane se află în momentul de față (2015) pe lista succesiunii la tron: În lista de mai jos se află prinții aflați în ordinea succesiunii la tron, precum și prințesele care ar avea drept de succesiune dacă s-ar adopta sistemul primogeniturii cognatice.
Familia imperială a Japoniei () [Corola-website/Science/310532_a_311861]
-
a nu concede nației nici un fel de drept de-a se pronunța. Într-adevăr, art. 82 prescrie că puterile constituționale ale Domnului sânt ereditare în linie directă și legitimă a Măriei Sale Carol I, din bărbat în bărbat, prin ordin de primogenitură, cu escluziunea femeilor. Coborâtorii M. Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului. {EminescuOpXI 325} Acest articol nu se aplică în cazul de față, de vreme de M. Sa n-are coborâtori. O singură dispoziție e esențială, aceea care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în lipsă de coborâtori ai M. Sale. În asemenea caz succesiunea se cuvine: 1. Celui mai în vârstă dintre frați (ceea ce nu se întîmplă acum). 2. Coborâtorilor acestora după regula statornicită mai sus (din bărbat în bărbat, prin ordin de primogenitură). Nici aceasta nu se potrivește. Aci avem a face cu o adopțiune care nu e prevăzută în Constituție. Ceea ce dorim așadar este ca punctul să fie în adevăr discutat. Ar fi periculos pentru statul nostru dacă, după îndeplinirea designării unui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
așa cum se prezintă, e o problemă ce cată a fi dezlegată pe cale constituțională. Într-adevăr, în forma în care ni se prezintă ea este o adopțiune, în afară de coborâtorii pe care Domnul [î]i poate avea de acum înainte, în afară de ordinea primogeniturii. Dar daca M. Sa ar avea coborâtori de acum înainte, ce se va întîmpla atuncea? Noi credem că, îndată ce se ivește controversă, foile guvernamentale ar trebui să fie bune-bucuroase, pentru că stăruim a se da o soluțiune constituțională care să fie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
instabilitate politică atât internă, cât și externă. Constantin C. Giurescu considera că o asemenea situație ar fi fost evitată dacă ar fi existat “un sistem precis și riguros de succesiune la tron, dacă am fi recunoscut de pildă, dreptul la primogenitură, din tată în fiu”. La noi, posibilitatea de a ajunge pe tron, o aveau toți cei care erau „os domnesc”, copiii legitimi, dar și nelegitimi, chiar verii și nepoții acestora. Pretendenții au găsit sprijin la vecinii Moldovei, Ungaria și Polonia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]