70 matches
-
de viremie, care corespund valurilor eruptive. Virusul are efect citopatic direct, evidențiat de celulele gigante multi-nucleate și incluziile intranucleare. Aceste modificări se pot observa pe frotiuri colorate Giemsa, efectuate din lichidul leziunilor veziculoase cutanate de varicelă (metoda de citodiagnostic Tzanck). Primoinfecția cu VVZ, exprimată clinic prin varicelă, este urmată de persistența latentă a virusului pentru întreaga viață în celulele ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni și spinali, fără ca pacientul să fie contagios. În anumite condiții, încă insuficient cunoscute, VVZ rămas latent în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
suprainfecțiilor; pentru etiologia streptococică se preferă Penicilina G sau V timp de 7 zile, urmată de Moldamin. 5.3 Mononucleoza infecțioasa Definiție Mononucleoza infecțioasă („febra glandulară”, boala Pfeiffer, „boala sărutului”) este o boală infecțioasă și contagioasă exclusiv umană, produsă de primoinfecția cu virusul Epstein-Barr, manifestată cu febră, angină, poliadenopatii și modificări hematologice caracteristice, persistente mult timp după remisiunea bolii. Epidemiologie Sursa infecției este omul bolnav, cu forme aparente sau inaparente de mononucleoză infecțioasă (MNI). Receptivitatea este generală. Incidența maximă se înregistrează
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prin trei modalități: (1) Ingestia oochiștilor odată cu cruditățile sau apa contaminată sau contact direct cu pisica (2) Ingestia chiștilor tisulari (bradizoiți) prin consum de carne (vită, oaie, porc) crudă sau insuficient preparată termic (3) Trecerea transplacentară a trofozoiților în cursul primoinfecției materne apărută în cursul sarcinii. Patogenie În toxoplasmoza dobândită, primoinfecția este inițiată de pătrunderea bradizoiților sau sporozoiților în intestin, care se multiplică în celulele epiteliale intestinale și difuzează în ganglionii mezenterici, apoi în organe la distanță, pe cale limfatică sau sanguină
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
contaminată sau contact direct cu pisica (2) Ingestia chiștilor tisulari (bradizoiți) prin consum de carne (vită, oaie, porc) crudă sau insuficient preparată termic (3) Trecerea transplacentară a trofozoiților în cursul primoinfecției materne apărută în cursul sarcinii. Patogenie În toxoplasmoza dobândită, primoinfecția este inițiată de pătrunderea bradizoiților sau sporozoiților în intestin, care se multiplică în celulele epiteliale intestinale și difuzează în ganglionii mezenterici, apoi în organe la distanță, pe cale limfatică sau sanguină. Răspunsul imun umoral și celular elimină paraziții. Toxoplasma poate persista
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
poate persista, cel mai frecvent asimptomatic, sub formă de chisturi rare în mușchi, creier, inimă și ochi. Reactivarea este posibilă numai la imunodeprimați cu SIDA, hemopatii maligne, receptori de alogrefe. Scăderea imunității celulare (LT4, Ifα) permite reactivarea chisturilor formate după primoinfecție și transformarea bradizoiților în tahizoiți, multiplicarea locală cu formarea de abcese și chiar diseminarea sanguină. În toxoplasmoza congenitală, trofozoiții diseminează la nivelul embrionului/ fătului, determinând leziuni cu localizare și severitate dependente de vârsta sarcinii la momentul primoinfecției materne. Tablou clinic
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
chisturilor formate după primoinfecție și transformarea bradizoiților în tahizoiți, multiplicarea locală cu formarea de abcese și chiar diseminarea sanguină. În toxoplasmoza congenitală, trofozoiții diseminează la nivelul embrionului/ fătului, determinând leziuni cu localizare și severitate dependente de vârsta sarcinii la momentul primoinfecției materne. Tablou clinic Manifestările clinice ale toxoplasmozei dobândite sunt diferite la imuno competent față de imunodeprimat. Toxoplasmoza la imunocompetent este frecvent asimptomatică (80%). Formele simptomatice sunt obișnuit benigne, apărând ca febră moderată (<38șC), astenie, poliadenopatii persistente câteva săptămâni, erupții, corioretinită (5-10
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
congenitală se poate face prin tehnici moleculare (PCR) din LCR, sânge, lichid amniotic, umoare apoasă, inoculare la șoarece sau prin tehnici de colorare (Giemsa, HE, IFD) pe fragmente bioptice sau lichide biologice. Diagnosticul diferențial al toxoplasmozei dobândite se face cu primoinfecția cu CMV, MNI, HIV, sifilis, tuberculoză, limfom, sarcoidoză, etc. În toxoplasmoza congenitală, diagnosticul diferențial se face cu infecțiile intra uterine cu virus rubeolic, herpetic, CMV și sifilis. Tratament Moleculele active, disponibile pentru tratamentul toxoplasmozei sunt: Sulfamidele: Sulfadiazina, Sulfadoxina, Sulfametoxazolul Pirimetamina
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu efect sinergic în combinație cu sulfamidele și clindamicina Macrolidele: Spiramicina, Claritromicina, Azitromicina. Tratamentul este inutil la imunocompetent, cu excepția formelor simptomatice persistente. Corioretinita necesită administrarea unor cure repetate și prelungite de PirimetaminaSulfadiazina (Fansidar), inițial asociate cu corticosteroizi pe cale generală. Tratamentul primoinfecției la gravidă se face numai cu Spiramicină 3MUX3/zi. Tratamentul inițial al toxoplasmozei cerebrale din SIDA se face cu Pirimetamină (50mg/zi) + Sulfadiazină (4g/zi) timp de 6 săptămâni, urmat de profilaxie secundară cu Claritromicină sau TMP/SMX. 13.7
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
constituie indicație de întrerupere medicală a sarcinii. Imunoglobulinele specifice administrate după contact atenuează simptomele dar nu previn viremia. 4.4 Varicela și herpesul zoster 4.4.1 Definiții Varicela („vărsatul de vânt”) este o boală infecțioasă și contagioasă determinată de primoinfecți cu virusul variceloBolile eruptive MAJORE 69 zosterian (VVZ), caracterizată prin exantem și enantem veziculos generalizat, care apare în mai multe valuri. Herpesul zoster este manifestarea reactivării VVZ, caracterizată prin erupție veziculoasă localizată pe traiectul unui nerv senzitiv. 4.4.2
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
boli, cu o rată de atac de peste 90% la persoanele receptive. Incidența maximă a îmbolnăvirilor de varicelă se înregistrează iarna și la copii înaintea vârstei de 15 ani. În țările care realizează vaccinarea antiVVZ, numărul infecțiilor a scăzut semnificativ. Sursa primoinfecției este reprezentată de persoane cu varicelă sau herpes zoster, cu 2-3 zile înaintea apariției erupției, până în a 5-a zi după ultimul val eruptiv. Calea de transmitere este directă aerogenă, prin secreții nazofarigiene, conjunctivale sau prin lichidul din vezicule, dar
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
asociate cu imunodepresie: leucemii, neoplasme, SIDA, diabet zaharat, transplant, terapie cortizonică sau citostatică. În formele severe de imunodepresie se înregistrează frecvent recidive. 4.4.3 Etiopatogenie Virusul varicelo-zosterian este un virus ADN din familia Herpesviridae. Varicela este expresia clinică a primoinfecției. În cursul primoinfecției, virusul pătrunde în organism pe cale nazo/orofaringiană sau conjunctivală, apoi invadează epiteliului respirator superior, diseminând în ganglionii limfatici regionali, unde se multiplică. De la acest nivel, virusul diseminează în mai multe etape de viremie, care corespund valurilor eruptive
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
leucemii, neoplasme, SIDA, diabet zaharat, transplant, terapie cortizonică sau citostatică. În formele severe de imunodepresie se înregistrează frecvent recidive. 4.4.3 Etiopatogenie Virusul varicelo-zosterian este un virus ADN din familia Herpesviridae. Varicela este expresia clinică a primoinfecției. În cursul primoinfecției, virusul pătrunde în organism pe cale nazo/orofaringiană sau conjunctivală, apoi invadează epiteliului respirator superior, diseminând în ganglionii limfatici regionali, unde se multiplică. De la acest nivel, virusul diseminează în mai multe etape de viremie, care corespund valurilor eruptive. Primoinfecția cu VVZ
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
În cursul primoinfecției, virusul pătrunde în organism pe cale nazo/orofaringiană sau conjunctivală, apoi invadează epiteliului respirator superior, diseminând în ganglionii limfatici regionali, unde se multiplică. De la acest nivel, virusul diseminează în mai multe etape de viremie, care corespund valurilor eruptive. Primoinfecția cu VVZ, exprimată clinic prin varicelă, este urmată de persistența latentă a virusului pentru întreaga viață în celulele ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni și spinali, fără ca pacientul să fie contagios. În anumite condiții, încă insuficient cunoscute, VVZ rămas latent în
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Pozitiv Leucopenie, limfomonocitoză Absent Limfocite, germeni rari Absent Negativ INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 88 5.3 Mononucleoza infecțioasa 5.3.1 Definiție Mononucleoza infecțioasă („febra glandulară”, boala Pfeiffer, „boala sărutului”) este o boală infecțioasă și contagioasă exclusiv umană, produsă de primoinfecția cu virusul Epstein-Barr, manifestată cu febră, angină, poliadenopatii și modificări hematologice caracteristice, persistente mult timp după remisiunea bolii. 5.3.2 Epidemiologie Sursa infecției este omul bolnav, cu forme aparente sau inaparente de mononucleoză infecțioasă (MNI). Receptivitatea este generală. Incidența
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
5.5 Diagnosticul diferențial al mononucleozei infecțioase Manifestări ale MNI Diagnostic diferențial Angina MNI Alte angine virale Angine bacteriene Angina difterică Angina post-caustice Exantemul MNI Rujeola Rubeola Scarlatina Eritemul polimorf Limfomonocitoza MNI Leucoze acute sau cronice Sindromul mononucleozic Toxoplasmoza de primoinfecție Boala CMV la imunodeprimați Primoinfecția HIV Lues Postmedicamentos (fenilbutazona, benzodiazepine, hidantoina) Hepatita MNI hepatite virale A, B, C, ictere medicamentoase Febra prelungită cu adenopatie MNI Neoplasme Colagenoze Sarcoidoza Alte boli infecțioase 5.3.5.2 Complicații Complicațiile mononucleozei infecțioase sunt
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
mononucleozei infecțioase Manifestări ale MNI Diagnostic diferențial Angina MNI Alte angine virale Angine bacteriene Angina difterică Angina post-caustice Exantemul MNI Rujeola Rubeola Scarlatina Eritemul polimorf Limfomonocitoza MNI Leucoze acute sau cronice Sindromul mononucleozic Toxoplasmoza de primoinfecție Boala CMV la imunodeprimați Primoinfecția HIV Lues Postmedicamentos (fenilbutazona, benzodiazepine, hidantoina) Hepatita MNI hepatite virale A, B, C, ictere medicamentoase Febra prelungită cu adenopatie MNI Neoplasme Colagenoze Sarcoidoza Alte boli infecțioase 5.3.5.2 Complicații Complicațiile mononucleozei infecțioase sunt: Hematologice: anemie aplastică, anemie hemolitică
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
de invaliditate. Incapacitatea: 70 - 79% - evoluție lentă 80 - 89% - evoluție rapidă spre insuficientă renală cronică După instalarea insuficientei renale cronice deficiență funcțională (incapacitatea) se apreciază conform criteriilor stabilite pentru aceasta. TUBERCULOZĂ URINARĂ Tuberculoză urinară este întotdeauna secundară unui focar de primoinfecție cel mai adesea pulmonar, mai rar pleural sau ganglionar. Între manifestările clinice ale focarului primar și cele ale localizării secundare renale există o latentă de 1-8 ani. Vârstă de predilecție este de 30-40 ani. Se poate prezenta sub două formee
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
prezența infecției latente la primitor, de statusul imun și cantitatea de imunosupresoare administrată la primitor. Infecția CMV este o sursă importantă de mortalitate și contribuie la reducerea duratei de viață a grefonului renal. Pericolul cel mai mare este reprezentat de primoinfecție transmisă la primitor seronegativ de la donator seropozitiv în momentul transplantului. Primoinfecția debutează cu febră care apare la 4 - 10 săptămâni după transplant. Poate fi asociată cu neutropenie și limfocite atipice. Infecția primară se manifestă de obicei prin pneumonie, dar poate
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
imunosupresoare administrată la primitor. Infecția CMV este o sursă importantă de mortalitate și contribuie la reducerea duratei de viață a grefonului renal. Pericolul cel mai mare este reprezentat de primoinfecție transmisă la primitor seronegativ de la donator seropozitiv în momentul transplantului. Primoinfecția debutează cu febră care apare la 4 - 10 săptămâni după transplant. Poate fi asociată cu neutropenie și limfocite atipice. Infecția primară se manifestă de obicei prin pneumonie, dar poate determina hepatită, artralgii, splenomegalie, mialgii, ulcerații gastrointestinale. La nivel renal infecția
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
grefonuluisau glomerulonefrită. S-au raportat cazuri rare de apariție a corioretinitei la 4 - 6 luni după transplant, encefalitei, mielitei transverse, sau vasculitei cutanate. Infecțiile secundare sau reactivările sunt de obicei asimptomatice. Reinfecțiile cu tulpini diferite de CMV se manifestă ca primoinfecție. Pacienții transplantați seropozitivi sunt eliminatori de viruși (în salivă, urină, sânge) între lunile 1 - 6 posttransplant. Boala clinic manifestă apare în lunile 2 - 3 posttransplant. Diagnosticul paraclinic se pune pe baza detectării Ig M sau Ig G CMV (în primonfecție
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
zona zoster localizat prin reactivarea virusului dormant în ganglionii dorsali. Tratamentul de elecție în acest caz este administrarea IV de Aciclovir. În medie 10% din pacienții transplantați nu au avut niciodată infecție VZV și la aceștia se recomandă vaccinare pretransplant. Primoinfecția în perioada posttransplant este extrem de virulentă. Contactul cu o persoană infectată impune administrare de imunglobuline anti VZV, iar dacă se dezvoltă infecție manifestă se inițiază tratament iv cu aciclovir. Virusul Epstein Barr (EBV): este un virus ADN care infectează de
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
escavat. Fața slabă sau ovală. Păr moale și mătăsos. Acoperit cu păr fin peste tot. Gene foarte lungi. Textura foarte fină a pielii. Note clinice: Stări de recurență, recădere. Simptomele locale sunt exacerbate repetat. De exemplu: - impregnare TBC (condiții pretuberculinice - primoinfecția) - febră intermitentă, - subfebrilitate recurentă, - diaree cronică, - cefalee cronică, - condiții catarale recurente, - pacienți care au fost tratati cu antibiotice și cortizonice pentru boli ușoare, - tonsilite cronice, - otite medii cronice, - cauze cronice de enurezis, - cazuri cronice de parazitoze intestinale, - pacienți cu boli
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
se face pe cale aerogenă, digestivă și prin inoculare directă. Dintre acestea, în mod obișnuit, calea aerogenă este principală, tuberculoza pulmonară reprezentând sursa de contagiune tuberculoasă a organismului. După contaminarea cu bacilul Koch, care survine în general în copilărie, se produce primoinfecția. Aceasta este cel mai adesea spontan curabilă, trecând de regulă neobservată. Deși aparent acest complex primar se vindecă, leziunea (mută clinic) continuă să conțină bacili vii și va conferi gazdei o stare de imunitate împotriva unei reinfectări bacilare dar nu
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
survenind de obicei la copil. Leziunile sunt în 95% din cazuri pulmonare și mult mai rar au altă localizare. Acest proces infecțios evoluează mut, fiind o infecție inaparentă. Perioada secundară nu este obligatorie, începând între 3 și 6 luni de la primoinfecție, sub forma unei bacteriemii sau a unui embolism bacterian, soldat cu localizări lezionale inaparente, care se pot reactiva după ani de zile de latență. În această perioadă se conturează multe din formele chirurgicale de tuberculoză: ganglionară, osoasă, peritoneală, etc. Perioada
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
treilea, infecția congenitală este mai frecventă (65%), dar mai ușoară, deseori asimptomatică. O infecție toxoplasmică cronică contactată anterior sarcinii în evoluție nu reprezintă un element de risc pentru aceasta. Riscul apariției toxoplasmozei congenitale va depinde de doi factori: a) Incidența primoinfecției în populația generală; b) Procentul de femei de vârstă fertilă care nu au fost infectate. II.4. RECEPTIVITATEA Receptivitatea populației constituie cel de-al treilea factor determinant al procesului epidemiologic (ceilalți doi: sursa de agent patogen, modurile și căile de
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]