630 matches
-
e treaba? Să trăiți, merge bine. Pornim? întreb. Da, numai o clipă, trebuie să folosesc toaleta. Dacă nu vă supărați, zice. Ana Marian O ieri spre dimineață Îmi place mult în 74. Au scaunele înăltuțe, așa că stau ghebos cu barba priponită-n bar și-mi fac ple tele cortină în jurul paharului și sorb acolo-n legea mea și mă doare-n bască. Nu știu de unde vine asta cu basca, dar sună așa, ca și cum nu te doare nimic. Din când în când
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor fi fericiți să-i vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
icoane/ajuns, din cauza/ unei neînțelegeri cu sfinții la Mititica,/ învățase cu atâta osârdie/ arta de a descuia fără zgomot orice ușă,/ încât devenise, am putea spune, un expert în domeniu,/ putând deschide aproape/ fără nici un efort/ și lacăte vechi de priponit cai,/ și lacăte simple și lacăte duble,/ tot felul de broaște/ care stau de strajă la uși/sau se târăsc în întunericul nopții,/ tot felul de yale, de valize,/ de seifuri și lăzi vechi de zestre,/ pe bază de chei
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
dacă-i era mai bine fără ea? n-ar știi să spună, nici nu dorea. greutatea îi scăzuse, dar nu asta conta, ci felul în care pășea, desprins de tot și de toate, ca și cum doar umbra fusese aceea care îl priponea. menirea cuvintelor în fiecare dimineață mă gândesc la cuvinte cu stupoare. le văd ca pe niște plante pe fiecare. nu știu în ce grădini fermecate, din ce semințe ciudate au încolțit. sunt tulpini pe care înflorim fiecare. ce e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Era ziua națională a Pakistanului; o mulțime la patru ace se scurgea spre locul sărbătorii: bărboși fericiți pe biciclete multicolore, cu surâsuri largi și turbane cu egretă, țânci gălăgioși, mozoliți cu sirop, adunați în jurul unui ursar, țărani zâmbăreți care-și priponeau bivolii între tunurile folosite la asediul Kabulului. În dimineața aceea, poporul se bucura. Eram bombardați cu saluturi uimite, dar cordiale. Camionul n-a mai apărut; gunoierii sărbătoreau și ei. Un jandarm călare ne-a explicat unde se descărcau gunoaiele: la
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
a Ilenei Roman se distinge prin opulență, prin, adică, o reală forță ritualică alcătuitoare de pajiști imagistice, servită de mecanica generatoare de ludic, într-un inspirat menaj între folclor și dada. Suprarealism incantatoriu: "Chiar pe coapsele Mariei/ Paște calul primăriei/ Priponit de geana mea,/ Căci doar eu îl văd, vidros/ Văd de parcă îi miros/ Cu trei nări de la cățea" (Vedenii). Orchestrarea e abilă, deși câteodată la suprafață, fiecare poem își are propria scenografie, iarăși câteodată doar schițată. întregul ciclu este, de
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
de la moș Ispas și zicea că pleacă la drum cu dânșii. SMARANDA: Așa? Și unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica Safta lipsește de-acolo. (Vasilică iese) SMARANDA: Da' când te-ai întors, Dănilă, că nici n-ai plecat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns iar aici. Am împins la o parte ce rămăsese din car și din boi. Iapa am priponit-o dincolo, să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez o mănăstire pe pajiștea asta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te îneci. Ai de ales între a muri chiar acum sau peste un minut. Ce-o să găsească ai mei când se întorc de la lucru o să fie un fetus mare și gol, încovrigat. Plutind în apa tulbure a piscinei din spate. Priponit de fund cu o frânghie groasă de vene și mațe răsucite. Opusul unui puști care se spânzură în timp ce și-o freacă. Bebelușul pe care l-au adus de la spital cu treisprezece ani în urmă. Puștiul care sperau să prindă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
inișor de culoarea untului, își așază pălăria de pai pe cap, într-o zi mi-a arătat la o cotitură a râului, locul unde prindea, pe când era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase va scoate un preț bun. Își amintește spusele preotului din sat: Nu sînt pietre veritabile. Dacă ar fi, ar trebui păzită cu o armată. Simion zîmbește. Un cal, priponit la marginea șoselei, își face vînt să treacă pe cealaltă parte. Mercedesul îl izbește în plin la 140 km/h. Simion se trezește la spital cu tot felul de sîrme și furtunașe, flacoane pe stative și picurătoare. V-ați revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
brunetă care scotea flăcări pe ochi, gură și chiar urechi. O fată generoasă tare, motiv pentru care nici prin vis nu-și imagina o ploșniță pe rochia sa. Este drept că nici n-ar fi avut pe unde s-o priponească, deoarece de la brîu în sus avea doar vreo două cordeluțe înguste. Monica și Ramona au fost bune prietene cîndva. Drumurile lor s-au despărțit din cauză că Monica era generoasă mai cu țîrîita, pe cînd Ramona era pusă pe pomană. Vai, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
opta zi.) Viața i-a fost ca o strujire de fiare vechi pe nicovala făurarului. Caii sălbatici se lăsau potcoviți doar în vreme de furtună. Petru împletea, noaptea, în somn, zale pentru lanțuri. Petru visa o zi în care va priponi soarele deasupra casei, o zi fără uși, fără ferestre, fără acoperiș. Botticelli a semănat lumină până și-n apa tulbure a botezului (amestec omogen de zi și de noapte în icoană). Portretele sfinților desenate în cer nu au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu prea cred” - a răspuns el. ― Mare meșter și acest Păpădie - a apreciat Nicu. ― Când am simțit că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mă arunc pur și simplu peste ele și le lovesc de n-au aer. Nici nu-mi mai zăresc mâinile. Deodată, minune! Sala e în delir. Bisss! Mexicanul lungește gâtul, se întreabă dacă vede și aude bine. Marele Bronz stă priponit de contrabas. Mă dau greu la bis. De fapt, îmi pare rău că m-am trădat. Dar, fie ce-o fi. Când reîncep, nici nu mai știu ce fac. Dar știu că încep să iubesc Ferentarii. A doua zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai eram eu vedeta serii. Unchiul, ca orice mare actor, își priponise ochii, ca reper estetic probabil, pe o codană venită la petrecere cu una dintre ninetiste. Ninetista-mamă, sesizând marea emoție artistică a fetei, a luat-o iute de mână și a scos-o din casă, ca nu cumva... S-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a dat să se ridice, scaunul a deranjat auzul cu semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Ei, Z, întreabă-l acum pe savantul tău tată, pe marele specialist în istoria sfinților: "Omule, dar de Sfântul Onuț Postmodernul Priponit în Cătușe cu Cifru ai auzit?" Pe-aici, Z, sunt o vedetă; cifrul a făcut selecția. Crezi că în lumea sfinților nu există ierarhii, discriminări?... O noapte întreagă a cântat vioara în capelă. A fost un dialog al unei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
jurnalism" și cu presar "jurnalist, om care lucrează în presă" nu e, probabil, intenționată; cel puțin în cazul lui presar, termenul argotic este mai vechi decât cel din jargonul jurnaliștilor. Și mai transparent e cuvântul priponar: polițistul e cel care priponește (= arestează) și trimite la pripon (= închisoare). Trocar (înregistrat în Dicționarul de argou al lui G. Volceanov, 2006) provine de la troacă: cuvântul e și un termen de desemnare a locuitorilor din Șcheii Brașovului și o poreclă dată ardelenilor de către locuitorii din
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
doar negre siluete,/ Prietenii: vedenii pe-un perete/ Livezile: doar muchii de vîlcele/ Iar frunzele - livide isoscele./ Pe-aici poți să te bucuri, prin lucarne/ De balul semințiilor din carne/ Și să cuprinzi cînd toatele-or să steie/ Turn Babel priponit de căi lactee." Sigur că putem despica simboluri de tot felul, întrebîndu-ne, de pildă, ce este Urgoragalul, prin care se străvede un Graal, sau ce vor să fie siluetele, crescînd în vis, pe planul unui perete. Însă ar fi să
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
după cel dintâi război mondial, când, la sfârșit, redevine ce era la început, o insulă pașnică și plină de pitoresc, era înțesat de tunuri, bombarde, cu întărituri și tunele subterane... Această insulă care, de sus, pare un coș cu flori priponit în mijlocul fluviului, avea faima unui loc teribil și a unei treceri primejdioase, cu ghiulele trimise din senin, și mulți tremurau auzindu-i numele. Nici nu-ți vine să crezi, rostind cele patru silabe, ca patru caicuri albe plutind în Bosfor
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am vrut s-ascund de tine Poesia: Aminte ia, mă-njunghie himere! Bătrân de-acum, mă paște depărtarea: Ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
grecii și sîrbii, de nenorociri, iar tu mă întrebi de cină. - Și cînd o să scăpăm de nenorociri? - Cînd n-o să mai fie coșciug sîrbesc care să nu se facă barcă, și nici prun în Serbia de care să nu să priponească vreo barcă. Caravana ținea drumul către răsărit prin Grecia, la dreapta rămînea Sfîntul Munte Athos și marea dimprejur, se șoptea despre consulul francez că e bolnav, fiindcă în familia lui bărbații mureau la fiecare generație cu un an mai devreme
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
o sută de pagini cu exerciții de înfrățire cu proza (și cu teoriile ei), făcute cu puterea de-a se entuziasma, de-a iubi și de-a cîrti ale unui poet, Alexandru Mușina: literatura, oricît ai încerca să ți-o priponești în ogradă, rămîne, totdeauna, o capră de împrumut.
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
pe care am cunoscut-o, susține prof. Silvestru Pânzariu de la Siret; este locul unde aștepți să ți se deschidă o poartă, a profesorului plecat din sat și revenit acasă, chemat de grija întreținerii mormintelor înaintașilor, spune învățătorul Roman Scumpu din Priponești - Galați; locul unde te așteaptă lecturile și realizările de până acum, cum susține economistul Ioan Grămadă, proprietarul și autorul, împreună cu doamna Didina, a Muzeului etnografic de la Câmpulung-Moldovenesc, mereu în completare și reînnoire... Dorul de-acasă, parcă preluându-i vorba din
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]