62 matches
-
a stat, de fapt, în spatele acestui joc sordid de cuvinte nepotrivite îndelung mediazat și care este scopul derulării iterative a șirului de „concepte” iraționale izvorâte din „creierii strâmți”, vorba aceluiași Mihai Eminescu, ai unor persoane cu lacune culturale vădite, dar priponite, așa cum se obișnuiește la noi în ziua de azi, pe treptele superioare ale ierahiei social-politice ale momentului?!... Răspunsurile la anterioarele interogați (doar în aparență retorice) le avem, desigur, fiecare dintre noi în cuprinsul propriei rațiuni, atunci când observăm zilnic cum ne
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
spunea/cânta, în Floare albastră: “De mi-i da o sărutare, /Nime-n lume n-ar s-o știe, / Căci va fi sub pălărie / Ș-apoi cine treabă are!”] - la infinit/ Tăcerea are voie să tresară/ La freamătul de frunze priponit. / Ascultă, cum în sunet de castani / Iubirea noastră iar a înflorit...(cf. Iar au înflorit castanii). Cine crede în Logos-ul Solaro-Vegetalo-Cristic, dobândește puterea vindecării de IARNĂ- și a trecerii Adolescenței (ca stare tranzitorie), dinspre „pătarea cu/de iarnă”, spre
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Carpații o rugăciune și căință de tâlhar rumegă durerea în lacrimi triste turma că iar s-au dus pe copcă plozii la cuțit (cu crucea pe mâner și bine ascuțit) în blânda irosire de cruciadă sfântă în timp ce își dă duhul priponit în cuie un alter ego pe care-l știe lumea (dar teamă mi-e, c-o să-l alunge UE!) că vine cu-nvierea cu dansul și ospățul da-n dulcea aburire ispita de satan ne-ntunecă lumina prin ochelari de
AMIROASE PESTE ŢARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344657_a_345986]
-
înverșunare asupra noastră în jacuzzi în racursi punctele de fugă ale perspectivei sunt statornice din cale-afară și smerite foarte în propășire ușa catapultată acum 2 zile ne deprimă (pentru că ne depreciază) în loc de uruit se aude la unison așa - un cântecel priponit: au plecat în altă țară dar se'ntorc la primăvară trebuie să trecem în procesul verbal câți sunt și câși sunt vii însă le-a spus altceva vecina de blog vommurișivomfi berry-berry și chiar teferi-teferi pe alocuri prin desăvârșire Morala
STRICT PE ZILE (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360137_a_361466]
-
osmoză. În sfârșit, autoarea subliniază noutatea liricii vierene care constă în simplitate, naturalețe. „Este vorba de o simplitate aparentă, o simplitate care are putința de a dărâma omul vechi de piatră, de a ridica vălul gros, de a elibera lăuntrul priponit de secolul grăbit. Versul său creează o adevărată anamneză menită să spulbere amnezia cititorului.” Foarte frumos spus. Dacă s-ar sfârși lumea - zicem noi - și ar rămâne doar versurile acestea simple și profunde tocmai prin simplitatea lor, ea ar renaște
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
ceva neplăcut. Nu, nu era acasă, era și ea prin oraș. Da, problema era serioasă... nepotul... Da, din păcate era ceva grav, foarte grav. Vocea Angelei ezită o clipă, apoi cuvântul porni, smucindu-se cu furia unei sălbăticiuni până atunci priponite și ascunse într-un loc tainic. Ca și zumzetul unui bondar ce dă roată geamului și se aude mai întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare, de parcă ființa ce îl produce, pe măsură ce se apropie își mărește dimensiunea, cuvântul
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
pe spate, că trebuie să pășesc cu grijă peste mușuroiul de furnici și să las o felie de ceva prin apropiere, sau bucata de corn pe care nu am mâncat-o la școală, să dau o mână de iarbă ieduțului priponit pe o margine de șanț, să accept familia de guguștiuci care-și face iarăși cuib, ca în fiecare an, la colțul pervazului de la geamul sufrageriei, chiar dacă trebuie să spăl mai des sticla, să culeg albăstrele, fire de iarbă, scai vânat
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
descins din Vasile Alecsandri, factice și destul de anemic, fiind un eminescianizant în cea erotică, subjugat de model. Mai multă însuflețire, prin atitudinea polemică, aduc orațiile satirice Către Cleobul sau Invectivă: „Spânatec, gras, soios, urât, / Ghebos cu fața scurtă, / Cu capul priponit în gât / Și gâtul într-o burtă; // Zidit din greu, / bolohănos, / Și, cum îi zice presa, / Un chip menit să fie dos / Ce și-a greșit adresa”. De la al doilea volum, Alte orizonturi, Z. experimentează noi specii lirice și noi
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Nu poate munci, de la ramatizm. în copacii bătrâni de pe gârlă se zărește în coada ochiului o spumă verde cu lacrimi de lumină în ea. Pe mal sunt trifoaie și toloace în care pasc vitele. După iarba în care era priponită, Hortolomei cunoaște fiecare vită a cui este. De aceea se oprește și zice cu mirare : - Da’ de când și-a luat Cucu vacă, fa ? - Ărra, de ieri dimineață. din iarmaroc, răspunse iute baba, ca și cum despre asta uitase să vorbească. A scăpat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu foșnet tainic. Rar se furișează câte o trâmbă de soare dând strălucire metalică frunzelor uscate ori azvârlind pete purpurii pe lacul argintat al coajei netede. Urci domol coasta trăgănată a Ciomagului, cu largă priveliște asupra Ciucului. La scoborâș, rămâi priponit. În mijlocul codrului, pe fundul de leică, doarme lacul la nouă sute și mai bine de metri înălțime. Cu cât te apropii de el, cu atât te fascinează, plin de vrajă, ca un ochi sticlos ce privește țintă. Adăpostit cum e, rar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că nu vin și pleacă undeva. Dar dacă contenește până în zori-de-ziuă cernerea stropilor? Atunci să mă reped așa, cu calul, până la baltă. Trebuie să-l găsesc pe Marin. Să vedem. Și pornii cu grabă spre locul unde știam că-i priponită luntrea. Zarea răsăritului, spre Dunăre, era închisă de un zid de întuneric. De sus, ploaia curgea tot mai deasă, măruntă și caldă. Găsii locul luntrii; luntrea însă lipsea. Câteva bucăți de coșcovă, grămădite pe malul umed, ardeau încet, aprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nimic nu era ieșit din comun în K. Domnul Piatră era ocupat cu număratul, norul învăluia piscul muntelui, iar ceața învăluia câmpia. Vultur-în-Zbor a coborât de pe măgar lângă Casa Fiului Răsare. Voia iar să-l vadă pe Virgil. Lăsă măgarul priponit acolo, la marginea Drumului Pietruit, și se duse spre intrarea din față. Acolo stătea o femeie care se sprijinea de ușă, cu fața ascunsă-n umbră. A strigat la ea: — Virgil Jones e înăuntru? Femeia a ieșit în stradă! — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strigat la ea: — Virgil Jones e înăuntru? Femeia a ieșit în stradă! — Vino, frățioare, a spus ea. Vino și prinde-mă. Și a luat-o la sănătoasa mai repede decât o făcuse vreodată, gonind pe lângă bordel și trecând de măgarul priponit. Pe Vultur-în-Zbor surpriza l-a țintuit locului un moment și apoi a luat-o și el la fugă pe urmele ei. Dar ea dispărea după un colț până ca el să ajungă la colțul de dinainte, păstrându-și tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată bestia m-a lovit. Mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de mult s-a legat de ele, cum o casă, o bancă, un boschet, un copac, o poartă îmi pot vorbi atât de mult despre timpul meu, îmi dau seama că viețile noastre nu sunt decât continue reveniri. Că trăim priponiți de astfel de umbre și obiecte și, când vine timpul reîntoarcerii, oricât de depărtați am fi trăit, oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din cea mai bună 36 marcă, cubaneză, dintre Bill Clinton și Monica Lewinsky, nu mai este decât un suav zefir la vreme de seară. Așa că, inimile diplomaților americani acum tresaltă, la vestea că acest individ e perfect reținut, și bine priponit, la Londra cea cu temniți strașnice. Acum nu le mai rămâne, decât să găsească rapid cea mai bună metodă, ca individul să simtă pe pielea lui la modul cel mai acut, valorile democrației, pe care credea ca un naiv că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vîrîndu-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vârându-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la ea din facultate, dar nu se mai legase de nimeni. Se uita în urmă ca spre groapa de gunoi de la Glina, știind că n-o să povestească nimănui despre prima ei iubire, dar nici n-avea de gând să rămână priponită acolo, ca o balenă eșuată. Andrei Ionescu i se părea o încercare de pe nivelul al doilea al jocului. Îi văzuse poza în vitrina Librăriei Sadoveanu și i se păruse că-l cunoaște. Era ceva familiar în atitudinea lui, o promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care apar când nu te aștepți. Numai aruncați-vă ochii pe paginile ziarelor locale și-mi veți da dreptate. Iată, cică un bărbat din Iași a stat 4 zile cu un cremwurst în gât. Naiba știe cum a rămas obiectul priponit acolo, dar nici luat cu frumosul și nici cu înjurătura nu s-a dat dus la vale. Nu se spune cum se simțea ieșeanul cu ditamai cârnatul în gât, însă doar la insistențele familiei, s-a prezentat la medic pentru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce blând sânul stâng mi-l săgeată cu lungi, hieratice lame, de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur, tainic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
razele reflectoarelor. Asta-i spre est, nu-i așa? Spre docuri. Nu-i așa? Să nu mergem pe-acolo. Să ne Întoarcem pe unde am venit. — Prin City? Am putea merge la stația Monument. — Da. Oriunde. Nu suport să stau priponită aici și să mă gîndesc la chestiile alea care cad... — Ia-mă de mîna, spuse Julia. Bun. Avea o voce egală, iar strînsoarea Îi era fermă - nu sălbatică, așa cum fusese Înainte. A fost o prostie din partea mea să te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ia cu leșin, ies și vă aștept aici. Doamna doctor poate să-mi povestească mai tîrziu. — Bun. De fapt, e prima chestie cu cap pe care-o spuneți. Mă urmărea Îndeaproape, nerăbdător să-mi observe reacțiile, de parcă eram o capră priponită care putea scoate vreun tigru din bîrlog cu behăielile ei. Eram convins că la momentul acela nu-și mai dorea de mult să mă vadă Întors la Londra. — Acuma... Cabrera se Întoarse cu spatele la ușile masive din stejar, Încă sigilate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încetinește puțin... Crawford se aplecă În față, privind atent la un căsoi art deco plasat la o intersecție. Un drum de acces comun ducea la un grup de clădiri rezidențiale cu trei etaje. Deasupra balcoanelor fluturau tendele ca niște aripi priponite care n-aveau să atingă vreodată cerul. — Oprește aici... asta cred că e. — Ce număr? Nu știu de ce, pe-aici oamenii refuză să se lase identificați. Nu mai știu exact. Dar Îmi pare că aici e. (Arătă către un palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]