74 matches
-
piatră din Budeasa. Încă înainte de a se fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un act datat 15 martie 1666, înzestrează schitul cu satul Copăceni și munții Sașa și Cornetu (cumpărate cu nici o lună înainte de danie) precum și ocini în Pripoare, Titești, Ostrov. În anul 1761, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume "Alecse căpitan za Loviște" pune să se refacă pictura altarului de către zugravii Mihai, Radu și Iordache așa cum rezultă dintr-o altă pisanie situată în colțul de sud-est al
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
4950 ha fond forestier, incluzând și masivul Leaota și munții învecinați. Suprafață neîmpădurita, care se ridică la 2670 ha, este formată din: pășuni 1328 ha, fânețe 1085 ha, livezi de pomi fructiferi 209 ha și arabil circa 48 ha. Dealul Priporul Mărgineanca, de lângă Tamoslacul Runcului are o înălțime de aproximativ 580 m, find parțial acoperit cu pădure. Vârful Giurcului sau al lui Giurca. Cu înălțimea de 840 m, el dominând valea Runcului și a Râului Alb. Dealul și pădurea ce-l
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
este un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bâsca Rozilei, Chirlești, Curmătura, Lunca Priporului, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni, Stănila și Vinețișu. Este situat în zona montană a județului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populație de locuitori (2011). În afara centrului urban Nehoiu, din componența unității administrative fac parte satele: Vinețișu, Bâsca Rozilei, Lunca
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni, Stănila și Vinețișu. Este situat în zona montană a județului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populație de locuitori (2011). În afara centrului urban Nehoiu, din componența unității administrative fac parte satele: Vinețișu, Bâsca Rozilei, Lunca Priporului , Stănila, Chirlești, Curmătura, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni. Accesul către oraș se realizează pe DN 10 și pe calea ferată Buzău-Nehoiașu. Prelucrarea lemnului este activitatea economică de bază a orașului, dezvoltarea turismului montan fiind în stadiu incipient. Orașul se află în valea
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
lemnului este activitatea economică de bază a orașului, dezvoltarea turismului montan fiind în stadiu incipient. Orașul se află în valea râului Buzău și este traversat de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov. Pe teritoriul orașului, în dreptul satului Lunca Priporului, se ramifică din DN10 șoseaua județeană DJ203K, ce leagă orașul de Gura Teghii. Pentru transport feroviar, orașul este punctul terminus al căii ferate Buzău-Nehoiașu, pe care diversele localități componente ale orașului sunt deservite de stațiile Șețu, Păltineni, Nehoiu și Nehoiașu
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și Curmătura) și o școală cu 28 de elevi în Păltineni. Reședința comunei era încă de pe atunci cătunul Nehoiu. Satele din extremitatea nordică a orașului (Nehoiașu, Lunca Priporului, Vinețișu și Bâsca Rozilei) făceau parte din comuna Nehoiașu (care cuprindea și teritoriul actual al comunei Siriu). Școala cu 45 de elevi din comuna Nehoiașu funcționa în satul Lunca Priporului. Satele din zona sudică a orașului (Stănila, Mlăjet, Chirlești) alcătuiau
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
cătunul Nehoiu. Satele din extremitatea nordică a orașului (Nehoiașu, Lunca Priporului, Vinețișu și Bâsca Rozilei) făceau parte din comuna Nehoiașu (care cuprindea și teritoriul actual al comunei Siriu). Școala cu 45 de elevi din comuna Nehoiașu funcționa în satul Lunca Priporului. Satele din zona sudică a orașului (Stănila, Mlăjet, Chirlești) alcătuiau comuna Mlăjetu, formată din cătunele Chirlești, După-Piatră, Între Sibice, Mlăjet, Păcura, Stănila, Topilele, Trestioara, Valea Lupului, Valea Rea și Valea Sibiciului, având în total 3150 de locuitori ce trăiau în
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
2011 de un investitor american. În ce privește infrastructurile publice, Nehoiu este dotat cu un spital, unitate de poliție, sală de spectacole, stadion, și sală de sport. În orașul Nehoiu se află biserica de lemn „Sfinții Împărați” (cu clopotnița) din satul Lunca Priporului, datând de la începutul secolului al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes național. Alte trei obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice: situl
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
obște liberă a moșnenilor de aici, a fost transformat în sat de clăcași ai Mănăstirii Cozia, pe aproape jumătate din hotarul său. Tăranii (moșneni) dețineau terenul situat pe Valea Satuluim, înspre miazăzi, adică proprietățile cuprinse între "Ulița Popii" și "Ulița Priporului", cu locurile din jur. Proprietatea Mănăstirii Cozia se situa în partea dreaptă a Văii Satului, spre Bumbuiești, după cum reiese din planul întocmit de locotenentul Condeescu, în anul 1865. Nu se cunosc împrejurările prin care această parte a satului a devenit
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Nehoiașu, comună alcătuită din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală la Lunca Priporului, frecventată de 45 de elevi, 4 biserici la Nehoiașu, Jețu, Bâsca Rozilei și
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală la Lunca Priporului, frecventată de 45 de elevi, 4 biserici la Nehoiașu, Jețu, Bâsca Rozilei și Cașoca, 58 de fierăstraie, o moară de apă, 16 făcae, 4 pive și o cășerie pe muntele Siriu. În 1925, comuna Nehoiașu avea 4028 de locuitori. În
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
Poiana Copăceni (în trecut, Poiana Copaciului) este un sat în comuna Gura Vitioarei din județul Prahova, Muntenia, România. Se află între dealurile care înconjoară depresiunea Vălenii de Munte în partea de est, dincolo de dealurile Priporului care geologic corespund "Pintenului de Văleni", la o distanță de 5 km față de Vălenii de Munte. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Poiana-Copăceni se numea "Poiana-Copaciului" și făcea parte din comuna Opăriți; satul avea 307 locuitori și se formase
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
Pe de altă parte, tot aici ei sunt excelenți păstrători ai muzicilor bătrânești și în același timp agenți ai unor înnoiri care conduc câteodată la dizolvarea specificității locale. Așa se explică de ce lăutarii din Godinești (mai precis satul Pârâu de Pripor) sunt bine reprezentați. Ceilalți, care nu sunt de altfel mai prejos, provin din localități în care au existat cândva nuclee lăutărești relativ puternice: Târgu Cărbunești, Tismana, Runcu, Bălești, Motru, Târgu Logrești și Brădiceni. Lăutarii satelor gorjene satisfăceau nevoia țăranului de
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Iordan, Mirela Radu și Costin Moisil de la Muzeul Țăranului Român. Înregistrările albumelor au fost realizate de către Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, de către cercetătorii de la Muzeului Țăranului Român din București și de la Institutul de Folclor din Geneva. Pârâu de Pripor este un sat în care majoritatea locuitorilor sunt muzicanți profesioniști. E locuit de câteva clanuri familiale: Argint, Călău, Enoiu, Muscurici, Pobirci, Rap, Zlătaru. Muzicanții schimbă uneori un instrument cu altul, după împrejurări: la masa mare a nunților spre exemplu, acordeonistul
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
de prietenii și dușmănii (legate deseori de împărțirea banilor proveniți din bacșișuri), de disponibilități și indisponibilități de cooperare. Dimpreună, toate acestea creează un climat de emulație benefic pentru profesionalismul muzicanților săi. Un sat de lăutari - așa cum este și Pârâu de Pripor - este întotdeauna și oriunde în România locul în care îi poți întâlni pe cei mai buni muzicieni populari din regiune; și locul în care muzica se înnoiește cel mai radical, dar în același timp își conservă, cu surprinzătoare fidelitate, straturi
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
în Teleajen se varsă afluentul Văleanca. Cele mai răspândite soluri din zona orașului sunt aluviuniile și solurile aluviale în cadrul luncii Teleajenului, solurile urgiloiluviale și argiloviluviale brune podzolite, ca și cele brune și negre argiloase humifere în Dealurile Bughei. În Dealurile Priporului sunt mai frecvente solurile brune și argiloiluviale brune podzolite, rogosolurile, iar pe versanți soluile erodate. Orașul se află pe șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul de Brașov pe valea Teleajenului. Acest drum se intersectează la Vălenii de Munte cu șoseaua
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
lor de renumiți crescători de vite, racovicenii s-au îngrijit întotdeauna de asigurarea unor terenuri cât mai întinse și cât mai adecvate pășunatului. Ele au fost obținute prin lăzuirea succesivă a unor păduri, ultimele care au căpătat acest statut fiind ""Priporul"" și ""Arinii"". Ca și fânețele, pășunile au fost și au rămas până azi slab productive și terenurile de pășunat au fost suplinite deseori cu pășunatul pe miriști, pe ogoare, prin porumbiștile culese iar în situațiile de secetă chiar și prin
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
plasată în depresiunea Drajna-Chiojd, flancată de culmile Pintenului Văleni-Homorâciu. Cele mai răspândite soluri sunt aluviuniile și solurile aluviale în cadrul luncii Teleajenului, solurile urgiloiluviale și argiloviluviale brune podzolite, ca și cele brune și negre argiloase humifere în Dealurile Bughei. În Dealurile Priporului sunt mai frecvente solurile brune și argiloiluviale brune podzolite, rogosolurile, iar pe versanți solurile erodate. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Drajna se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
dă și numele acestei culmi. La nord de Culmea Tamașului se face trecerea între Depresiune Arefului și Depresiunea Sălătrucului printr-o culme mai joasă și cu numeroase șei create prin împingerea izvoarelor cât mai aproape de cumpănă. La nord-vest de Dealul Priporul (934 m) limita nordică și cea vestică a Subcarpaților Argeșului se intersectează. Structura geologică a Subcarpaților Argeșului pare complicată la prima vedere dar printr-o observare atentă a hărților geologice și printr-o documenatre bibliografică susținută precum și prin anumite observații
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
tindă, o cameră și o cămară. Acoperișul este înalt, construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și o fumătoare pe tabla din față. Casa de locuit din cătunul Bâtca Pripor aflat în comuna Dorna Candrenilor, zona etnografică Dorna, datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ultimul său proprietar fiind Gavril Candrea. Ea a fost descoperită în timpul unor campanii de cercetare efectuate în anii 1975-1976, dar achiziționarea imobilului s-a realizat
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
regulă prăjit un pic cu ulei ori unsoare care se fierbe apoi în apă îndulcită de regulă cu liptari; pidri=vizavi; palmă=um egală cu distanța de la vârful degetului mare la vârful degetului mic întinse la limită; pegestru=neajutorat, handicapat; pripor=porțiune de drum cu o pantă foarte mare; pagină= poiană si/sau platoaș înconjurate de regulă din două sau trei părți de ridicături (dealuri, dâmburi) ori prăpăstii; pciatră= piatră (stâncă, pietriș, prundiș); pălămari= funie mai lungă folosită la legat ruda
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 084), localitatea apare sub numele de „Sz. Miklos”. Numele localității provine de la Sfântul Nicolae (Nicoară), a cărui denumire populară este Sânnicoară. Vechimea așezării este atestată prin fragmente neolitice de silex găsite în locurile ”Pripor” și ”La Țigla” . În Lab s-a găsit un mormânt din epoca bronzului cu vase de lut și ceașcă de cultură Otomani. Pe porțiunea de drum roman care trece pe contrapantele Tarcei Mici s-au găsit urme ale așezării romane
Sânnicoară, Cluj () [Corola-website/Science/300353_a_301682]
-
Cotul Vlașca” este amplasat într-o mică depresiune formată în cadrul văii Cașinului, la vărsarea pârâului Curița în râul Cașin. Zona este astfel înconjurată din trei părți de aceste ape curgătoare, trecerea făcându-se pe un pod care dă la un pripor ce urcă mica depresiune până la strada principală, în dreptul punctului comercial „Cimpoia”. Înspre răsărit, Vlașca se învecinează cu Pochița, fiind despărțite de apa râului Cașin, iar în toate celelalte direcții, are ca vecin satul Cașin, cu care este despărți pe o
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
cea rece, pe sâni și pe picior. Să vezi cum se destramă o boare, colo sus, Ce duce-n vai acuma, povestea ce mi-ai spus. Cuprinsă apoi de vraja si-nvaluita-n nor, Vei ști că fericirea e-n stana din pripor. Și după această noapte, iubind fără hotar, Uita-vom noi și ziua, ce-i scrisa-n calendar.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
la el cum devorează carnea de pui și îmi făcea semn când trebuia să trag de lesă. Așa că încet încet a învățat să se întoarcă înapoi pe pumn și să aștepte să i se arunce nada. Oricât de izolat era priporul de munte unde ne opream să exersăm, aveam parte de un public de păstori sau de țărani îmbrăcați în costumele lor albe, ca de pijama, cu sandale cu talpă din bucăți de anvelopă, copii și munteni cu o impasivitate ridată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]