8,866 matches
-
Aceasta este o eroare care a făcut ca multe țări să dea mână liberă tiranilor, o slăbiciune pe care ulterior au plătit-o scump și au regretat-o îndelung. - Credeți că tiranii trebuie judecați, aduși în fața instanțelor, sau iertați, prin prisma unui punct de vedere religios? - Nu, nu e vorba de un punct de vedere religios. Eu cred că mai curând moral și civic. Cred că dictatura este răul absolut al unei societăți, că daunele pe care le produce unei societăți
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale și se lasă guvernată de principii anarhice. Toată această viziune asupra istoriei este prezentată prin prisma evoluției/involuției unui personaj narator, Sabin Carp, fost profesor de științe sociale (dată fiind problematica romanului, specializarea nu este întîmplătoare) înainte de revoluție, dat afară din învățămînt după evenimentele de la Brașov, din noiembrie 1987, și ajuns după revoluție un soi de
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
sacrificiu. Două cuvinte despre construcția cărții care poartă sugestiv subtitlul Glasuri. Romanul este alcătuit din șase monologuri interioare aparținînd Medeeii, lui Jason, Agamedei, lui Akamas, lui Leukon și lui Glauke. Procedeu întîlnit des în literatură, prezentînd același fenomen văzut prin prisma mai multor martori (Cvartetul Alexandria, Rashomon ș.a.). Individualizarea acestor glasuri prin respectarea unor registre și tonalități variabile de la un personaj la altul cere virtuozitate. Ceea ce și demonstrează excelenta traducere a Gabrielei Danțiș, care atinge în varianta românească o transparență remarcabilă
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
ilustrat. Referindu-mă la al doilea, iată, chiar dacă nu este proteic ca Arghezi, ci monocord, Bacovia a fost văzut uneori ca simbolist, alteori ca antisimbolist, la început ca eminescian, iar după moarte ca postmodern. La fel, Eminescu: citit fie prin prisma antumelor, "disciplinate" de influența lui Maiorescu, fie prin prisma postumelor, mai dense liric, dar mai neglijente formal. Dar dacă Bacovia e, în același timp ori în "evoluția" operei sale, cîte ceva din toate? Și dacă Eminescu e multiplu? Modernismul este
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
este proteic ca Arghezi, ci monocord, Bacovia a fost văzut uneori ca simbolist, alteori ca antisimbolist, la început ca eminescian, iar după moarte ca postmodern. La fel, Eminescu: citit fie prin prisma antumelor, "disciplinate" de influența lui Maiorescu, fie prin prisma postumelor, mai dense liric, dar mai neglijente formal. Dar dacă Bacovia e, în același timp ori în "evoluția" operei sale, cîte ceva din toate? Și dacă Eminescu e multiplu? Modernismul este acela care a pariat pe însușirea dominantă, refuzînd ideea
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice ale literaturii epocii, ca și de puseurile demascatoare specifice romanelor de după 1989 care tratează perioada comunistă) oferă romanul lui Virgil Duda, Șase femei. Practic, autorul reconstituie cotidianul românesc de la mijlocul deceniului șapte prin prisma experiențelor de viață ale unor femei de vîrste diferite. La rîndul lor femeile își definesc personalitatea în funcție de relațiile pe care le stabilesc cu bărbații care le înconjoară. În ordinea "intrării în scenă" își fac apariția următoarele prototipuri ale femeii române
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
trecut, un scriitor era receptat nu doar valoric, de către revistele literare, ci și în funcție de opțiunile sale politice, de către marile cotidiene. S-ar putea alcătui astfel o istorie a mentalităților literare ale epocii și, totodată, adevărate monografii ale unor publicații prin prisma personalităților evocate." Și, în imediată continuare: "Pe de altă parte, ar rezulta un portret caleidoscopic al autorului avut în vedere, fiindcă este de-a dreptul fascinant să remarci cum același om, privit în oglinzi deformatoare (care, însă, fiecare se pretindea
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
celor mai semnificative care i-au marcat lunile de viață se constituie astfel într-o inedită configurare a universului personal, construită prin recursul la o perspectivă inversă celei deja consacrate, bazată, așadar, pe privirea dinspre exterior. Selecția, decupajul, cîștigă, prin prisma unui asemenea principiu de lucru, sensul de reper ordonator valorizînd episoadele prezentate. Și cum, prin forța lucrurilor, momentele deosebite ce i se oferă unui mare creator nu pot fi deloc puține, faptul că întîlnirea pe care a avut-o cu
Jurnal extim by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/14209_a_15534]
-
foarte mult, ca prozator, și îi datorez angajarea mea, acum aproape 10 ani, pe un post de corector la "Contemporanul - ideea europeană". Dar, pur și simplu, mi s-au părut absolut inacceptabile, din punct de vedere moral, și chiar prin prisma unei anumite stilistici a comportamentului unui scriitor, acele dedicații pe care le-a dat, pe mai multe volume, tovarășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu. Hai, dedicațiile către primul mai treacă meargă: din nefericire, Nicolae Breban nu e singurul dintre
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
lectura cu amintirea altor reușite? Poate că despre toate acestea la un loc. Există un personaj al romanului pe lângă care cititorul român nu poate trece, oricum, nepăsător: Radu Grielescu - un Mircea Eliade redat în negativ. Cum? Ușor de ghicit, prin prisma trecutului său legionar - atâta vreme cât omul real este atestat, în existența sa de la Paris și Chicago, ca fermecător. Care să fie atunci motivul adevărat pentru care umoarea lui Bellow nu ne pică tocmai bine? Există, desigur, suficiente temeiuri (poate prea largi
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
în fapt intacte și se pare chiar că în acest sens asistăm la un recul net în raport cu lucrările pionierilor psihanalizei, care nu ezitau să se aventureze în câmpul socio-cultural." Domeniile de care se simte atrasă Chasseguet-Smirgel i se revelează prin prisma câtorva teme importante: înțelegerea psihanalitică a operei de artă (și ambiția elaborării unei metodologii în sprijinul acestei înțelegeri), aplicarea experienței terapeutice la diferite domenii culturale, rolul sublimării în munca analistului - precum și prin psihobiografiile unor autori ca August Strindberg și Patrick
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
s-a sinucis. Scriu aceste rînduri sub stare de șoc. Și, ca să nu se vadă emoția, mă refugiez în istorie literară. Șt. Aug. Doinaș aparține de mult istoriei literaturii române. De aici înainte, exclusiv. Poate fi, așadar, privit prin această prismă, cu seninătate și liniște. Moartea ne dă tuturor acest drept. A debutat, ca poet, în anii războiului, dar nu și-a putut vedea primele poezii strînse în volum. Intitulat splendid Alfabet poetic, volumul lui de debut a primit în 1947
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
are atribute de supraveghere ori de calificare. De rapt, nici atât! Iată de ce după 1940 (murise Nae Ionescu la 15 martie, iar el pleca În misiune diplomatică la 10 aprilie), În personalitatea lui Mircea Eliade s-a-ntrupat doar savantul și scriitorul. Prin prisma unei asemenea modalități de gândire - stenică, rațională -, a căutat să scrie o carte incitantă medicul Francisc Ion Dworschak intitulată În apărarea lui Mircea Eliade (două ediții - 2003, 2007), Criterion Publishing, București. Referințele noastre vizează „ediția a doua, revăzută și adăugită
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
minte ce era pe vremuri o emisiune de acest tip în căpută pe mîinile unui Vornicu. Dacă nu mai știi, îți spun eu: talk-show-ul este ce făcea Vornicu, nu ce face Ion Cristoiu! Așa că nu mai judeca t.v. prin prisma plictiselii din emisiunile de care ai parte; încearcă să-i refaci istoria. Și lasă-l pe Ioanițoaia cu Procesul etapei! Amintește-ți de Ultima repriză a lui Paul Ochialbi. Doamne, ce pasiune, ce frumusețe, într-un sport, boxul, atît de
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
riscă să se producă, sub imperiul prejudecăților, analize irelevante, dacă nu total eronate și, aș zice, patetic-resentimentare. În fine, ultima secțiune a cărții, Pregnanța oralității, se ocupă de fenomenele oralității, a elementelor de limbaj popular, familiar, argotic și tot prin prisma mass-media. De la o privire generală asupra argoului și până la banc (între oralitate și scris), Rodica Zafiu pare să nu piardă nimic. Scrie cu ușurință despre inovații recente cum ar fi "marfă", "așa cum vrea mușchii mei", "merțan", "bengos" și "băiat de
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
rupt punțile cu poeții romantici, neoromantici, parnasieni, clasiciști etc. Criticii moderniști aveau convingerea, pe care ne-au transmis-o și nouă, că există o ruptură între noua și vechea poezie, și pretenția de a citi pe cea din urmă prin prisma celei dintîi. De la Alecsandri la Topîrceanu, toți poeții vechi erau siliți să se așeze într-un pat al lui Procust. Deveneau interesanți exclusiv prin ceea ce anticipau. Era imposibil ca noi înșine să fi rezistat ispitei de a-i citi în
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
care România literară va publica în numărul viitor o amplă recenzie), Uitarea fascismului de la Presses Universitaires de France, dl. Iorgulescu semnalează primejdia transformării criticii în proces politic și a judecării întregii opere științifice a autorului Tratatului de istoria religiilor prin prisma "virusării" ei de către ideologia legionară. Dl. Iorgulescu citează un instructiv exemplu din dezicerea tîrzie a lui Culianu de profesorul său și anume cînd, reamintind că Eliade s-a născut în 1907, îl face pe C. Stere "extremist", "însărcinat să tragă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
de mari poeți contemporani cu Cervantes: Lope de Vega, Góngora, Calderón de la Barca. Concertul a fost prima transmisie în direct a noului canal "TV Cultural". Același strălucitor Secol de Aur al artelor și literelor spaniole a fost ilustrat și prin prisma artelor plastice. Pe 22 aprilie, directorul Muzeului Academiei Regale de Arte Frumoase din Madrid, Antonio Bonet Correa*), specialist reputat în istoria artelor, a oferit o magistrală conferință însoțită de diapozitive, intitulată "Arta în epoca lui Cervantes", fascinantă incursiune în universul
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
Vremea. Într-o epocă în care erau în vogă discursurile populiste ale unor Goga sau A.C.Cuza, exponenți ai unei drepte joase (vulgata dreptei), Nae Ionescu, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, în pofida faptului că pe ultimii trei îi percepem azi prin prisma faimei dobîndite peste hotare, "constituiau un fenomen de elită și poate chiar de laborator; inițial, Nae Ionescu mergea la palat - pînă în 1934 - sau în mediile aristocratice ori ale puterii economice (Malaxa), dar renumele său, pînă în 1938, n-a
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
a ultimelor decenii) a cunoscut oameni intrați în istorie (inclusiv în istoria culturii și/sau a literaturii), a înțeles, din experiență directă, tîlcul ascuns al unor evenimente, prea puțin și, adesea, incorect prezentate în presa vremii. Privită de aproape, prin prisma experiențelor concrete care au marcat-o, viața sa pare o nesfîrșită succesiune de ghinioane și episoade nefericite. Global, aceeași existență se prezintă ca șansa rarissimă a unui om care a văzut de aproape, cu propriii săi ochi, și a trăit
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
cît mai multă substanță din poezia interbelică ce sta să intre sub obroc, a-i alcătui oarecum un bilanț amar-festiv. Un nesațiu de forme, moduri, intonații lirice se face simțit în discursul lui Tonegaru, în pofida unității sale indenegabile. Recitite prin prisma istoriei vitrege, destule stihuri ale poetului ne par a fi testimonii ale unei libertăți ce sta să apună, cu o precipitare premonitorie și cu un filigran tragic: „Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Joyce, Dubliners. Chiar dacă tehnic, stilistic și tematic nu prea există elemente apte să susțină comparația dintre cele două cărți, un punct comun totuși există și el nu este lipsit de importanță. Ambii scriitori reușesc să traseze profilul unei localități, prin prisma destinului individual al unor locuitori mai mult sau mai puțin reprezentativi pentru viața urbei respective. Pornind de la această idee a lui James Joyce, materializată, la fel ca în opera irlandezului, printr-o suită de povestiri cvasi-independente în centrul cărora se
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
am evocat acum și în care acord un anume loc și imaginarului românesc. Apoi, în anii următori, mă voi ocupa de imaginarul medical, și, în special, de cel al medicinilor paralele și alternative pe care încerc să le abordez prin prisma unor dimensiuni mitice și simbolice. Am în proiect o altă lucrare ce se va referi la clarificarea imaginilor care sînt sursele, schemele și matricele filozofiei, o lucrare deci despre matricialul conceptelor.
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
a ajuns la concluzia că jargonul medical standardizat și impersonal nu favorizează comunicarea medic-pacient, drept care le-a cerut studenților și internilor să scrie eseuri și nuvele, pornind de la cazurile cele mai interesante. Textele cu povestiri ce relatează experiențe umane prin prisma sănătății, bolii și vindecării i-au depășit așteptările, atît prin calitatea scriiturii, cît și prin interpretarea creativă a destinelor unor bolnavi. „Bellevue Literary Review” a publicat cele mai bune texte scrise de studenți, medici și asistente și a avut un
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
în seria „Humanitas practic”, au fost traduse multe titluri din această categorie). Martin E. P. Seligman, profesor la Universitatea Pennsylvania și fost președinte al Asociației psihologilor americani a propus, la sfîrșitul anului trecut, o nouă abordare terapeutică a suferințelor nevrotice, prin prisma psihologiei pozitive. Cartea lui apărută la Free Press, purtînd lungul titlu Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment (literal - „Fericirea autentică: Folosirea noii psihologii pozitive pentru înțelegea potențialului dumneavoastră de împlinire durabilă”) este
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]