451 matches
-
face ascultare... Sufletul e încă tânăr Poartă visele pe umăr Și aleargă-n primăvară, Pașii-n verde urc-o scară. Nu sunt ziduri prea înalte Bucuria-și face halte În poemele de dor, Când se-adapă din izvor... Triluri de privighetori Mă trezesc adesea-n zori, Corzi vibrează în fiori... Suntem totuși trecători. Florile-și întorc privirea Uneori le simt uimirea Că-n petalele de soare, Galbenul frumos răsare... Frunzele șoptesc în vânt Când e pace pe pământ... Și se leagănă
AȘ PLECA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380259_a_381588]
-
Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ÎN FIRCARE ZI Pe cioburi de lumină calc în tăceri Cu pași de gând pe firul crud al ierbii, Vise pulsează în lieduri de primăveri Privighetori se-ngână în codri cu cerbii. Speranțe-mi înfloresc în colțurile gurii Pe corzi de suflet adesea cântă viori, Cu rugăciuni zăvorăsc porțile urii Cerul pe ochi îmi picură mir în zori. Ascultă-mi gândul ce trece cu aripile-n
ÎN FIRCARE ZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382186_a_383515]
-
puțin, dar nu iubesc puțin; Nu vreau în târg să laud ce-n străfund Păstrez al meu, ferit de ochi străin. Iubirea nouă-a fost, într-un april Ce m-a găsit cântând, cum la-nceput În prag de veri, privighetori; un tril Ce-l sting apoi, în arșiță, tăcut. La fel sunt nopțile acum, și ea La fel adoarme crângul, la apus; Dar ramura de cântece-i mai grea, și dulcea-i vrajă de-nceput s-a dus. Așa și
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
armonie bizară, greu de explicat, salvează această întîlnire de versuri banale ("tristeți căzute ca o floare") și, dimpotrivă, prea încărcate. Dincolo de șovăielile construcției, e o melodie, care prinde. Iată o Iubire veche, deplînsă într-o limbă aproape străină: "Mâna tremură privighetori./ Umărul se pleacă'n hodiern,/ Să sărute trupul de ninsori,/ Să atingă stropii de falern." Dacă ne apucăm să traducem - hodiern înseamnă cotidian, iar falern e vinul de Falerno - stricăm efectul, rămînînd cu imaginea unui hedonism de duzină. Așa, într-
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
adesea uitate, a tot ce constituie limbajul nostru, și prin urmare umanitatea noastră. Umblând în lung și în lat, negustorul de cuvinte se întreba dacă o astfel de activitate ar fi posibilă la veverițe, la maimuțele capucin, sau chiar la privighetori. În general, răspunsul lui era negativ, deși un ornitolog din Antibes l-a asigurat că pițigoii din sudul Franței au un accent particular. * Al Doilea Război Mondial i-a îngrădit mișcările și i-a încetinit activitatea, reluată însă destul de energic
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață să vorbească, fascinat de sonoritatea lor, fără o preocupare deosebită pentru semnficație: Trif nebun! Vi, og, vi, privighetori, vrăjitori, într-o zi, vi, og, vi, i, og, vi, privighetori în păduri de alun, vi, og, vi, i, og, vi, Trif nebun! (Trif nebun) vino la sânu-mi, tim, tim, tim, blestemata pădure mă cheamă, simfonica moarte-n pădure mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață să vorbească, fascinat de sonoritatea lor, fără o preocupare deosebită pentru semnficație: Trif nebun! Vi, og, vi, privighetori, vrăjitori, într-o zi, vi, og, vi, i, og, vi, privighetori în păduri de alun, vi, og, vi, i, og, vi, Trif nebun! (Trif nebun) vino la sânu-mi, tim, tim, tim, blestemata pădure mă cheamă, simfonica moarte-n pădure mă cheamă: ci vin-odată, vin să murim. (Oberon) Grădina e un fâlfâitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lor desfășurare, trebuie de spus că există strofe, distihuri sau un singur vers care sunt pură incantație și inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină./ Sporim nesfârșirea/ c-un cântec, c-o taină". Iată interdicția lui Hafiz adresată celor cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să hârâie pasărea asta săracă: ce tare vor râde! Dar cum Începu privighetoarea să cânte, se făcu o liniște de mormânt. Ascultau ca fermecate. La sfârșit chiar și cele invidioase au aplaudat. Și așa de tare le-a plăcut glasul privighetorii că au rugat-o să le mai cânte ceva. Și Încă ceva. Privighetoarea cânta, iar tot păsăretul se puse pe joc, dar nu așa oricum. Se Învârteau, se răsuceau, se Întorceau ba la dreapta, ba la stânga. Neam din neamul lor
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
neamul lor nu a mai petrecut așa de bine vreodată. Au jucat pe Întrecute, și privighetoarea le-a cântat până spre dimineață. Dragii mei, atunci când a Împărțit penajul tuturor păsărilor, Dumnezeu a rămas fără vopsele până să-i vină rândul privighetorii. Dar, ca să facă dreptate, ei i-a dăruit un glas minunat. PĂUNUL De când a ieșit din ou, toată lumea nu-i spunea altceva decât că este frumos. Rudele, prietenii, vecini, deci toate ouătoarele Îi lăudau frumusețea, Încât uneori păunul se plictisea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult în care zmeii furau merele de aur și erau prinși de voinici, când copacii ocroteau privighetori vorbitoare, când oamenii care greșeau erau transformați în copaci. Dar mai mult îmi plăceau poveștile care înfățișau viața vietăților din livadă, care încercau să trăiască în bună înțelegere cu copacii și plantele de aici. Am învățat că livada are suflet
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
sunt tratate într-un registru stilistic adecvat, echilibrat. Personajele, în afară de el însuși, sunt bărbați și femei din copilărie, de care-și amintește că i-a văzut pe străzile Teheranului sau la periferiile acestuia și la Șiraz, „orașul trandafirilor roșii, al privighetorii și al vinului“. La un alt nivel de lectură, unele dintre aceste opere sunt și veritabile studii de moravuri, interpretări superioare ale modului de a fi al iranienilor, viziuni arhetipale ale unui popor care trăiește simultan în prezent și trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lîngă bi-ba-bo, wayang sau umbre chinezești. Am adus și elemente de păpușerie În spectacole dramatice : Chirița ( În cele 6 variante pe care le am făcut, În timp) și Iașii-n carnaval Alecsandri, Deșteptarea primăverii Wedekind, Elogiul nebuniei și Cele două privighetori D.Solomon, Duelul -M.Badjiev, S-a sfîrșit cum a-nceput - S.O’Casey, Leonce și Lena Buchner, Rinocerii Ionesco, Vreau să număr stelele Ion Sava, Crăiasa fără cusur G.Călinescu ș.a.m.d. Am folosit mult masca, animația recuzitei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o figurină, pe care au numit-o "omul-pasăre". Fața acesteia este umană, dar corpul este al unei păsări, al cărei nume înseamnă în traducere "pasărea muzicii de duh". Este o pasăre originară din Himalaya, cu un tril asemănător celui al privighetorii, considerată viețuitoare a paradisului budist, motiv pentru care apare ca reprezentare pe multe dintre construcțiile budiste. Până acum au fost descoperite în sit peste 140.000 de țigle și 200 de piese ornamentale pentru construcții, dar și alte obiecte. Arheologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai importante Poezie Cu sufletul deschis (1954); Cântecele pământului natal (1956); Cu timpul meu (1958) premiul Academiei Române; Mă uit în ochii copiilor (1962); Fântâni și stele (1965); Ecce tempus (1968); Oaza de mesteceni (1970); Zăpezile de acasă (1972); Noapte cu privighetori (1973); Templul dinafară (1975); Transilvane cetăți fără somn (1977); Războiul cunoașterii (1979); Ora întrebărilor (1979); Cetatea zodiilor (1982); Oracole (1987); Rădăcinile cerului (1989); Vase de Tanagra (1993); Icoana nevăzută (1996); Al doilea suflet (1999); Mamei, dincolo (2002); Toamna clasică (2004
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
deci care se vroia prețuit. Testul de literatură Astăzi, copiii au primit la testul de literatură universală analiza pe text a unui fragment din "Privighetoarea și Trandafirul" a lui Oscar Wilde. Fragmentul se referă la travaliul de o noapte al privighetorii cu pieptul înfipt în ghimpele trandafirului. Privighetoarea nu crede în nesăbuința iubirii, ea cântă toată noaptea până la ultima picătură de sânge și urzește în roșu, pe raza lunii, trandafirul cel trufaș. Toată lumea e nemulțumită. E adevărat că textul făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și a reclamațiilor la minister făcute deopotrivă de profesori și de părinți. Cu textul în față, copiii, mai ales cei ce îl vedeau pentru prima dată, și-au dat frâu imaginației și au interpretat în cele mai năstrușnice moduri sacrificiul privighetorii. Cele mai insidioase și nebănuite aspecte ale sentimentului iubirii au fost dezgropate cu această ocazie de elevii clasei a X-a. Cuiva i-a venit ideea de a scoate un studiu despre povestea lui Wilde, pornind de la lucrările copiilor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pești mai mari și mai mici care Începuseră Înviorarea de dimineață și câte unul mai zglobiu se aventura În zboruri pe deasupra apei, cu mierlele ce-și anunțau una-alteia trezirea, cu Ceresteile acoperit Într-o ceață matinală, cu ultimele triluri de privighetori care „obosiseră cântând toată noaptea” În copacii din marginea pădurii de tei și stejari Înveșmântați În verdele matur al mijlocului de vară! Soarele abia a zărit „ca de după un gard Înalt” pe micul și vechiul său prieten și s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a verdelui sub dinții colorați în negru... Pentru o clipă, mi se păru că timpul se răsucise, spre a mi-o scoate în față pe cea de mult trecută. Era însă ea, cea vie, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de bine adaptat la realitatea dată, atât în alcătuirile organice, cât și în vorbe, piere în virtutea unei selecții superioare. Aceste ipoteze ale naturii și ale limbajului nasc progenituri ce nici nu mai seamănă cu ele. Sunt mutații, tragic ironic răsucite, privighetori căpătând brusc aripi de liliac, iar acesta ghiers de privighetori... Evoluția unui singur cuvânt este, în sine, un roman. El poate să cuprindă o istorie teribilă, mai copleșitoare decât biografia unui om, mai plină de învățăminte. Viziunea marilor posedați este
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]