3,106 matches
-
I se mai poate reproșa cărții o oarecare redundanță, nu foarte supărătoare însă, atît timp cît discursul e o pendulare între povestire și tonul obișnuit al istoriilor de acest fel. Literatura, înaltă sau complet uitată, e un domeniu de analiză privilegiat pentru autor, din moment ce aceasta pune în scenă, și încă din belșug, sinucideri. Semnificativ e faptul că Minois alege drept graniță simbolică între atitudinea medievală, predominant blamantă asupra sinuciderii, și atitudinea interogativă asupra problemei, nu un text ecleziastic sau unul judiciar
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
extensie, al proiectului Formaliștilor ruși) decît Toma Pavel (vezi p. 37-38). Perspectiva exclusiv stilistică i se pare, în cazul romanului, infructuoasă. Pentru a extrage cu profit semnificațiile fiecărei faze din evoluția romanului - de la romanul helenistic la cel contemporan - autorul cărții privilegiază perspectiva multiformă și plurifuncțională. Romanul este, poate, singura formă literară care - din momentul apariției ei - și-a pus problema formării individului în raport cu ceilalți. Scopul său ultim: definirea locului ocupat de om în lume, descifrarea mentalității antropologice dominante într-o anumită
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
bogate și mai complexe decît cele care, peste un secol, urmau să sufere de varii restricții politice, privind deopotrivă tematica și limbajul. Ca în multe alte domenii ale cercetării, în perioada totalitară problemele strict estetice - atemporale, abstracte, inocente - au fost privilegiate, în vreme ce aspectele sociolingvistice erau ocolite, pentru că se dovedeau mult mai riscante. Un exemplu perfect de limitare prin estetizare îl oferă ghicitoarea. Caracterizările tipice ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de exercițiu al inteligenței, ba chiar
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
în cîmpul pur al esteticului și nu cedează tentației de a coborî către ideologic și către conținuturile morale, totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele de exprimare, tehnicile și materialele încep să creadă despre sine că sînt privilegiate fie prin vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
de rațiuni importante pentru ca el să fie atent la ceea ce scriu tinerii, rațiuni ce țin, desigur, de noutatea așteptată de la aceștia, dar și de un aspect cu totul contrar: faptul că literatura scrisă de către tineri "este, de obicei, un loc privilegiat pentru descoperirea convențiilor unei anumite perioade și pentru identificarea dinăuntru a problemelor ei". Observația îi aparține lui Paul de Man care remarcă, luînd în considerare mai ales cărți slabe sau mediocre, că mulți dintre cei care au devenit mari scriitori
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
natură și bine acordat pentru a recepționa mesajele dumnezeirii și, într-un mod mult mai zglobiu și mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își identifică parteneri demni în istoria artei: stabilește relații privilegiate cu Poussin și cu Rembrandt. O lucrare de parcurs, din vremea studenției, în care a fost obligat să introducă și un difuzor ca reper proletar "în final (...) amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
scrie. Își privește protagonistul din afară, cu deplină luciditate, schițând rareori câte un profil ce ar putea fi considerat, cu greu, elogios (,viața îi va fi parazitată de vise și lene, de venin și orgoliu,/ de puritate și nepăsare") și privilegiind tocmai momentele în care conștiința, strălucitoare, se dispensează de corpul-recipient. Proiectarea în este posibilă, mai ales prin bucla ajutătoare a formației titulare, trupa de rock alternativ a lui Kurt Cobain care a sucit mințile unei întregi generații. Dacă anarhismul lui
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beșleagă estompează politicul și privilegiază existențialul, atenuează stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare de anchetatori, martori și victime, pentru a evita clișeele justițiarismului (vinovăția nu e de-o singură parte) și pentru a da astfel câștig de cauză scrutării interioare plutind printre
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
spațiul public; neutralitatea în schimb are o conotație pozitivă, implică respectul față de rolul public al cultelor. Cu alte cuvinte, statul român recunoaște cultele religioase, este interesat de activitatea și aportul lor la binele comun al societății, le sprijină, dar nu privilegiază niciunul dintre ele. În plus, tratându-le nu doar ca obiect al legislației, ci ca adevărați parteneri, statul român respectă autonomia cultelor religioase. Nu se amestecă în viața lor de zi cu zi, nu hotărăște unde pot și unde nu
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
dar niciodată pe deplin circumscrise ei. Acest rol consultativ și de sprijinire a statului pe care îl îndeplinesc este doar o formă particulară a implicării societății civile în actul de guvernare. - Statul român a fost totuși criticat uneori pentru că ar privilegia sistematic - în plan administrativ și al finanțării - Biserica Ortodoxă Română. Sunt valide aceste afirmații? - Categoric nu. Secretariatul de Stat pentru Culte este foarte atent în aplicarea prevederilor Legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor și mai precis a
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
primește nominal cei mai mulți bani, la rigoare, dacă ar fi să calculăm strict cât revine fiecărui cult din totalul fondurilor oferite de către stat pe cap de credincios, lucrurile nu stau așa, ci dimpotrivă, cultele cu un număr mic de adepți sunt privilegiate în defavoarea celor mari. Ca să fiu înțeles mai bine, aș dori să fac o paralelă. În Parlamentul European, unde numărul de eurodeputați pentru fiecare țară este stabilit în general tot pe principiul proporționalității, țările foarte mici trimit un număr mai mare
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Prin urmare, pentru cazul celei mai populate țări a Uniunii Europene, Germania, avem câte un europarlamentar la 850.000 cetățeni, iar în cazul Maltei câte un europarlamentar la fiecare 75.000 cetățeni. În acest caz, deși Germania pare să fie privilegiată, ea este, de fapt, dacă ne luăm strict după cifre, discriminată negativ în fața țărilor mai mici. O situație asemănătoare întâlnim și în cazul finanțării cultelor religioase din țara noastră, cu Biserica Ortodoxă Română aparent privilegiată, dar care în fapt primește
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
mai ales aceste 18 culte religioase, în care se regăsesc peste 99% din cetățenii României, să fie active în spațiul public. Așadar, suntem într-un regim de neutralitate a statului în plan religios, în sensul că niciun cult nu este privilegiat, nu avem o biserică de stat, ci toate cultele sunt egale în fața legii. În același timp, această neutralitate este, cum spuneam, conotată pozitiv, în sensul că statul vine în întâmpinarea fenomenului religios. Secretarul de Stat pentru Culte are nevoie și
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
în evidență în literatură sau, măcar, în limbajul cotidian: copilărie, tinerețe, bătrânețe. N-am stat să fac o statistică riguroasă a anilor pe care-i exhibă personajele literare, dar la nivel de accente operăm cu acestea trei. În ce privește personajele principale, privilegiată de scriitori e tinerețea, care, de altminteri, are alte limite la femei și la bărbați. Spre deosebire de viață, unde democrația anilor, continuitatea lor și diferita percepție asupra celor trei vârste de-a lungul secolelor nu permite o împărțire atât de riguroasă
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
apere fotoliul cu dinții și cu unghiile. Nici ea și nici alții nu se preocupau de Lunetta, abandonată somnului ei hipnotic. Grav era că și primărița părea derutată, chiar dacă se zvonea că negocierile sale cu magicienii, privitoare la un post privilegiat în Epoca de Aur, erau avansate. Dar nu sigure. Asemenea ei, ursuzi, posomorâți, erau și alții, care nu de o sărbătoare păreau pregătiți, ci de o înmormântare. Amestecul de date și informații, de planuri și strategii, sporite în ultimele zile
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
generație dintre critic și poet își spune cuvântul în mai multe feluri, cel mai important mod fiind o relativ surprinzătoare identificare de gusturi estetice. Prieten al poetului în tinerețe și la maturitate, Matei Călinescu se pliază pe preferințele lui și privilegiază frapant prima etapă de creație, cea din anii 1968-1972. Întâmplarea face ca tocmai din 1973 Matei Călinescu să fi plecat în SUA ca lector, iar din 1975 să se fi stabilit ca profesor de literatură comparată la Indiana University, Bloomington
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
inconștientul textelor lor mesaje și revelații transestetice, transindividuale. (Dacă el nu știe de ce s-a sinucis Anghelache, textul său însă știe. În acest sens, Caragiale nu e autor, ci transmițător)”. Menirea hermeneutului va fi, prin urmare, să împărtășească, în momentele privilegiate de inspirație, ceva din revelația creatorului. În acest sens, hermeneutica literară își poate asocia cu îndreptățire “metafizica interpretării”, precum și “ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști”. Polemizînd
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
științifice am unele rezerve (cu toate că argumente ar fi și de o parte și de cealaltă). Ieșind din spațiul creației, am impresia că automatismul instrumentului secondează discernământul autorului. Și cu mai mari rezerve am întâmpinat unele afirmații privind „perspectiva de gândire privilegiată de M. Eliade” - gnoza (pag. 14) sau „orfismul de substrat, corectat prin gnoză: aceasta pare să fi fost formula spirituală emblematică a lui M. Eliade” (pag. 60) ori alte considerații privind „spiritul necreștin în categoriile căruia gândea și trăia M.
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
îl duce pe eseist la concluzia că e incapabil a emite „o judecată istorică și rece în fața aceleiași cruzimi și monstruozități”. Din care pricină crede că acel ce „ar vrea să facă o ierarhie între cele două măceluri sau să privilegieze discutarea exclusivă a unuia dintre ele”, ar proba „o gîndire totalitară”. Nu ies din colimatorul critic conaționalii lui Gelu Ionescu. Cei din diaspora au obiceiul „extrem de răspîndit” de-a bîrfi poporul în sînul căruia și-au găsit adăpost: „dacă se
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
au fost publicate în România mai multe cărți de istorie orală. Astfel de discursuri au stîrnit interesul sociologilor, al istoricilor și etnologilor, al lingviștilor și, poate în primul rînd, al publicului larg. Cititorii acestor cărți știu că există cîteva subiecte privilegiate de cei care au adunat istorii orale: războiul, deportarea, rezistența, anii comunismului. Experiențe marcante, triste, apăsătoare. Un volum de curînd lansat, apărut la Editura Do-minoR din Iași, încearcă să se sustragă acestor teme și adună povești și amintiri despre copilăria
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
formulă asupra căreia să se poată opera cu ușurință mutațiile hibridizării prin care romanul a încercat să supraviețuiască pe o piață controlată de cenzura ideologică. Și, după cum vedem acum, cu mari riscuri. Din acest punct de vedere, nuvela a fost privilegiată și, dat fiind prestigiul și adresabilitatea romanului, chiar dacă nu ar fi întru totul recuperabilă "pierderea" ei ar fi oricum mai puțin semnificativă. Prin urmare, păcat că prozatorii noștri nu au speculat, spre binele propriei opere, acest avantaj. "A scrie scurt
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
a purtat pe un traseu clasic de Bildungsroman. E chiar contrariul: nu se manifestă prin sondarea analitică a sufletului/psihicului/inconștientului, ci printr-o degringoladă carnavalescă de imagini care ilustrează tocmai relativitatea faptului psihic. Astfel și-a câștigat reproșul că privilegiază imaginile în defavoarea ideilor. Dar nu asta faci când ești cineast?! Nu gândești ideile în imagini?! În introspecția lui Fellini ai șanse mari să te pierzi (pentru că ești privat pe rând de reperele spațiale și temporale, și nu în ultimul rând
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
decît se crede îndeobște (Timișoara, descrisă de Radu Pavel Gheo, cu celebra piață ócsko, Comtim-ul, "turiștii" iugoslavi, rudele din Germania, puzderia de posturi de radio și televiziune din Iugoslavia și Ungaria care puteau fi recepționate fără probleme, era un spațiu privilegiat în raport cu Iașiul celorlalți autori) este limpede că mai toți semnatarii textelor aveau cam același gen de probleme și preocupări. Premiile și olimpiadele școlare, micile vanități și orgolii, șnururile de diverse culori care marcau funcțiile la nivelul organizațiilor de pionieri, viața
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
atunci, după 1980, am putea spune că înregistrăm declinul receptării. Reeditarea astăzi a cărților de critică de altădată nu ține locul necesarelor reevaluări din perspectiva actualității. Prozatorul Arghezi, îndeosebi pamfletarul (precaut cenzurat în perioada comunistă în edițiile de Scrieri), pare privilegiat în interpretările craioveanului Marian Victor Buciu din Celălalt Arghezi. Eseu de poetica retorică a prozei (1995) și ale clujeanului Ștefan Melancu din Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian (2001). Să mai înregistrez și ediția bibliofilă, scoasă de Muzeul Literaturii Române, în anul
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
un cutremur major în istoria umanității, precedat și urmat de replici de mai mică sau mai mare amploare), în acest al IV-lea tom, istoria pare a-și fi revenit oarecum în matcă. Scena politică nu mai ocupă un loc privilegiat în însemnările diaristei, cultura își reintră în drepturi (sînt comentate mai pe scurt sau mai pe larg, dar întotdeauna cu enunțarea unei judecăți de valoare, filme, spectacole, talk-show-uri, idei din presa franceză sau românească și, mai ales, cărți scoase și
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]