58,730 matches
-
Gabi la vremea ei ne-a spus, pentru o scurtă perioadă, Bubu și Buba, chestie foarte amuzantă. Pentru mine. În cazul lui Teo am încercat să-mi expun timid o teorie “bibitu vine de la iubitu”, dar rezultatul a fost o privire plină de milă. Adică “te crezi mai iubit decât alții ?”. Intru în baie. Deși am barbă, o aranjez o dată la două zile. Cu fața plină de spumă scot capul pe ușă: - Baau ! Efectul nu e cel scontat. - Babii, bibitu Moș
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
câteva fetițe de vârsta ei, Gabi n-a vrut să rămână de rușine și și-a dat drumul. După o oră străbătea patinoarul fără probleme, cu mișcări cam scurte dar corecte. După câte o piruetă mai reușită ne arunca o privire mândră și bucuroasă. În timpul ăsta, Teo nu pierdea vremea. A avut câteva tentative eșuate să intre și el pe patinoar, după care și-a îndreptat atenția către partea feminină de pe margine. Vârsta nu conta, a cucerit pe rând domnișoare de
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
a îndreptat atenția către partea feminină de pe margine. Vârsta nu conta, a cucerit pe rând domnișoare de trei ani și doamne de patruzeci. I-am studiat metoda. Alegea subiectul din ochi, mergea ață până în fața lui unde rămânea proțăpit cu privirile fixe până capta atenția. Urmau întrebările clasice: - Cum te cheamă, câți ani ai ? Aici se vedea înțelepciunea lui de adevărat cuceritor. Deși de obicei guraliv, cu noile cunoștințe Teo rămânea mut. Pe o femeie nou cucerită trebuie să o lași
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
mare. Casa era albă precum zăpada iarna. Construită din scândură și lut, ferestrele erau larg deschise să poată intra soarele, luna și stelele pentru a o lumina. Copilul care cânta poezia, uneori își mai ștergea lacrimile de pe obraz. Stătea cu privirea amintirilor spre lumina lunii rugând parcă cerul să i-o facă bine pe mama sa. Pe masă, avea un teanc de cărți și o bucată de pâine uscată. Îngerul a înțeles toată tristețea copilului. A ridicat fruntea spre Cer și
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
spre a le fi (altora) de-a pururi pildă! Până la urmă tu însuți, Aureliane (tu, para-de-foc a tuturor fărădelegilor!), n-ai făcut tu nebunia de a te năpusti de-a curmezișul Traciei? Și n-ai fost tu spintecat acolo, sub privirile tuturor, chiar în mijlocul drumului, căruia i-ai umplut șanțul cu sângele tău blestemat? (Deci, cum rămâne cu „celebra retragere Aureliană”, atât de mincinos mediatizată?! n. a.) După sângeroasa lui prigoană, Dioclețian și-a pecetluit singur soarta când s-a socotit nevrednic
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
de trăznet! Poate să o spună Nicomidia; istorisesc și cei ce au fost de față atunci, printre care mă număr și eu însumi! Fiindcă într-adevăr am putut vedea cum, cu duhul slăbit și temându-se de cea mai neînsemnată privire, de cel mai mărunt zgomot, se văicărea Dioclețian recunoscând că sminteala lui ajunsese să fie cauza tuturor năpastelor ce-l asaltau, de când stârnise la luptă împotriva lui- și de partea drepților- purtarea de grijă a lui Dumnezeu! (Eusebiu de Cezareea
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Bisericii Sale. Un astfel de Conducător este dator să administreze Imperiul sau Statul care-i este încredințat, dar, care trebuie axat doar pe persoana Mântuitorului lumii Iisus Hristos. Acest fapt se numește Teocrație ortodoxă, exercitată sub sceptrul ecumenicității creștine. Aruncând privirea pe Epistola imperială trimisă de Constantin lui Saporie, împăratul perșilor în care face referire la grija lui Dumnezeu față de poporul său, rămânem înmărmuriți de plăcuta uimire, privind caracterul său profund ortodox, privind demnitatea sa de conducător ales, cum la puțini
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
se scărpinau cu voluptate folosind un fel de mânuțe aflate în vârful unui mâner lung, din aur. Un grup mai mic de indivizi îmbrăcați în negru din cap până în picioare făcea notă discordantă până și prin faptul că îi aruncau priviri asasine nu numai disprețuitoare precum toți ceilalți. Și ei stăteau cu nasurile înfundate în pungi cu ierburi aromate Era normal deoarece erau doctorii curții iar aici, în sala de consiliu restrâns a regelui, la fel ca peste tot, puțea a
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
batistele parfumate începură să se zbată isteric. Duhoarea din uriașa încăpere își schimbă substanțial nota. Ceva între un cadavru de pisică intrat în putrefacție și un câine eviscerat de cornul unui taur. De picioare se apropie grupul de corbi cu priviri de hienă. Doctorii regali... - Ce credeți doctore, mugi stins regalul glas... Curtenii se înviorară. Speranțele măcar ale unei mici biciuiri în piața publică păreau că prind viață. Numai că nu știau cu cine au de-a face! Nici un oltean nu
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
De sub blana de oaie ochii regelui se înviorară și întrebă curios: - Și nu va mai trebui să mi se ia sânge în fiecare zi? - O, nuu, Prealuminate Stăpân, sângele vostru este prea prețios pentru a fi risipit... Regele aruncă o privire crâncenă spre doctorii care, de frică, se înghesuiră unul într-altul și începură să dârdâie... - Dar cinstite magistre în ce limbă ați vorbit pe timpul consultului, că mi se părea cunoscută? - În elina veche preastrălucite rege, limba lui Asclepios, cel de la
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
de frig, apoi dați-i o pălărie pentru ca să arate bietul de el ca un om nu ca un sălbatic din coloniile noastre de peste mări. Majordomul făcu un gest cu sprânceana și un paj se repezi să îndeplinească porunca. Doctorii aveau priviri criminale, iar curtenii se înverziseră de oftică. Un asemenea dar era de natură să provoace războaie între ei și iată regele, cunoscut ca fiind un scârțan fără pereche, îl răsplătea pe nemernicul acesta de doctor cu o larghețe de neînțeles
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
mi-l dai. Am șase încercări, doar un singur caracter, Una din ele este drumul sigur către cer. Un glonț ucigător și cinci inconștiente, Îmi rămâne o speranță din cinci adiacente. Cu un zâmbet rece și țeava pusă-n tâmplă, Priviri înmărmurite la gândul că mi se întâmplă. Trăiesc ultima clipă, care poate mi-a rămas, Apăs!.. și-un clac rece, mai scoate din mânecă un as! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Ruleta Rusească... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1424593918.html [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
vrut în locul meu să doarmă. Singurătatea-mi spune cuvânt de alinare Dar sufletu-mi e trist și-n stare de alarmă. Noaptea îmbrăcată în lumina lunii Tronează peste ramuri, case și coșmaruri... Ucis îmi este visul de gândul fără aripi Privirea-mi este goală, suptă de amaruri. Chiar de vine Ziua cu lumina-i sfântă Necruțătorul Timp clipele-mi fărâmă Cioburi de secundă în Infinit plutesc Să le lipesc, să pot, El iar mi le sfărâmă... Umbre trecătoare, suflete tăcute Trecători
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/doina_theiss_1488219541.html [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
era închisă, vântul potrivit reușea să măture orașul ca-ntr-o farmacie și să rostogolească o hârtie de staniol pe care m-am grăbit s-o ridic și s-o depun în primul coș de gunoi - ca nu cumva niște priviri să creadă altceva decât văzuse, orașul își târa liniștea către o amiază care se anunța fierbinte, încercam să găsesc asemănări cu vreun oraș de-al nostru de provincie în ce privește linia arhitecturii rezidențiale, de la margini și ceva mai târziu din centru
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (5) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_5_.html [Corola-blog/BlogPost/357302_a_358631]
-
zi și noapte. Copiii îi dau putere să lupte cu boala Am găsit-o la școală pe domnișoara învățătoare, cum în spun copiii. A fost emoționată, jenată că subiectul discuției era viața sa. A vorbit cu greu. A stat cu privirea în pământ, iar ochii albaștri au fost plini de lacrimi pe tot parcursul interviului. N-a vrut să povestească prea multe, considerând că nimeni nu este dator să se încarce cu problemele sale. Am aflat de la conducerea școlii, de la reprezentanții
SĂ DĂRUIM PENTRU VIAŢĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1423346247.html [Corola-blog/BlogPost/340365_a_341694]
-
aceea cu buze uscate de sete, abandonată într-un deșert al neiubirii. Și eu de ce-o mai caut? a rămas cu sărutul de sânge pe buzele tale , când pădurea urla de durerea reînvierii și eu mă sfârșeam linșată de privirea ta goală de mine. Răscrucea viselor este acum a coșmarurilor. eu , spre care să mă aplec? Caut mereu în mine și nu găsesc nimic din ceea știu că am. ce am făcut cu mine? cui m-am risipit toată? De
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Fuga.html [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]
-
aplicat oxigenoterapia aproape zilnic, aspirația nazală profundă zilnic. Erau zile când făceam asta și de câte 50 de ori - mă refer la aspirație. Mi-a fost foarte frică. Responsabilitatea era imensă și în plus, alături de emoția actului în sine, erau privirile disperate ale copiilor mei, panicați de lipsa de oxigen din acele clipe, intrarea în crizele epileptice specifice fiecăruia. Ceva mă transforma mereu în clipele în care trebuia să fiu cu totul, acele mâini, acei ochi, acele urechi, acel tot adunat
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
Inimii n-am pus răgaz Și mi-am zis că după truda Se cuvine și răgaz. Dar spre marea mea uimire Și spre marea mea-ntrebare N-am găsit nimica vrednic Și de prețuit sub soare. Mi-am întors atunci privirea Și în mine-am cugetat: Tot nimica este omul De e rob sau împărat. Si-nteleptul și nebunul Moștenesc aceeași soartă Chiar de unu sta-n lumină Si-altu-ntunecimea-l poartă. Si-atunici inimii în taină M-am învrednicit a-i spune: Inima
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1464882680.html [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
plastic. Mami, bunica și Scumpa merg pe dig unde se opresc în fața instalației cu ceas în formă de cadă. Roți propulsate de apă marchează ora și jumătatea. Mami, bunica și Scumpa merg printre mame îmbrăcate în culori de azur cu privirea pe copii lor care înghit apă carbogazoasă refrigerată sau mănâncă înghețată și chicotesc. Tați și bunici epuizați stau tolăniți pe șezlonguri sub cerul greu de azur. Mami, bunica și Scumpa sunt la capătul digului unde pescari amatori verifică orizontul. Pelicani
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/Platforma_japoneza_de_mariana_mariana_zavati_gardner_1376478693.html [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
dar și mai tare inima pe care o am deja în palme. Parcă sunt chinuită de temperatura fierberii apei dar nu simt slăbirea corpului și nici sudori abundente, mă țin în frâu și fac cruci repetând rugăciunea iertării păcatelor. Deîndată privirea-mi cade pe candela cu uleiul de culoarea șofranului și mama-mi spune să țin cutia cu chibrituri. Se întinde în casă miros de mir și tămâie...și e liniște, e bine. Fiecare se gândește la ceva. Pe scaunul de lângă
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1420627456.html [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
în 3 săptămâni! Noroc cu dealurile abrupte și faptul că le urcam frecvent și nu m-am îngrășat. Mă feream cu toate acestea să le arăt milă refugiaților. Ei aveau nevoie să fie tratați decent, nu să aibă parte de priviri milostive. Munca fizică a fost enormă. În viața mea nu am muncit mai mult și nu am fost mai solicitată. Într-o seară, eram la cortul de mâncare și un băiat sirian ne-a felicitat. Ne-a spus că știe
„Bebelușul plângea, așa că am început să-i cânt...Happy Birthday. Apoi i-a căzut capul într-o parte...” by https://republica.ro/voluntar-in-taberele-de-refugiac-i [Corola-blog/BlogPost/337789_a_339118]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului un singur tacâm - inimi îngemănate pe ceașca de ceai Ana Urma Un poem cu o atmosferă intimistă, cantonat în universul domestic al celui rămas singur. Privirea este trimisă către tacîmul pus pentru o singură persoană, dar modelul de pe ceașcă adaugă o anume sfîșiere tăcută și misterioasă în tabloul care nu mai este doar o natură moartă. O liniște poate apăsătoare, poate plină de o infinită nostalgie
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
tot ce e nou pentru el în această lume în care, deocamdată, totul are consistența imaculată a fulgilor de zăpadă. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru Cristina Oprea Și trenul, și cocorii, după o scurtă urmărire cu privirea se pierd în spațiul invizibil, terestru sau aerian. Se duc undeva unde poartă cu ei și aspirațiile noastre nerostite, citite doar în nostalgia care ne umple ochii. O strofă din Echinocțiu de toamnăa lui Blaga merită să fie citită în
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
cine vrea (dar cine vrea?), iese cine poate (dar cine poate?). Diferența dintre posibil și imposibil sta în particula im. • Inteligenta șubreda are nevoie de proptele solide... • Animalele nu mint. Sau poate mint?! Nu prea cred! (Nae Călugăriță). Arunca o privire! Ai aruncat-o?! Atâta paguba... • Literatura se face cu cuvinte, dar ea există și dincolo de cuvinte. • Eu sunt răspunzător numai pentru vorbele mele, nu și pentru ce înțelegi tu din ele (zicere ebraică). • Știm tot mai puțin din ceea ce ar
ZEUS & VACILE SLABE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1421734364.html [Corola-blog/BlogPost/349991_a_351320]
-
-mă Doamne! Și Dumnezeu îi ascultă ruga. Căci a intrat neîncrezătoare pe scenă și a ieșit în ovații și aplauze. Cum a reușit? Nu găsea nici o explicație. Sau poate da, ajutorul Tatălui Ceresc! La final, după reverență Măria își îndreptă privirea spre colțul scenei și o ,,văzu” , acolo, ghemuită, pe Alexandra uitându-se la ea cu o privire rugătoare, chinuită, de femeie abandonată. Și pentru prima dată, de la începutul stagiunii, Maria o domină. În momentul în care privirile li se încrucișară
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487439348.html [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]