54 matches
-
Stefan Cazimir Înclinația ludică a lui Ștefan Cazimir reprezintă, am zice, o revanșă sui generis. Copilăria lui, fără a fi fost tristă, a fost timidă și solitară. I s-ar fi potrivit bine autoportretul lui Jean-Paul Sartre: "un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea". A suferit, în anii de școală, de complexul obișnuit al premianților: teama de a nu se situa sub nivelul așteptărilor, de a nu fi clasat, grozăvie, pe locul 2! Riscul de a se
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
Este semnificativ că Maria Banuș a păstrat în evidențe fragmentul și, fără să destăinuiască proveniența, îl va integra, cu titlu retușat, mănunchiului de Răzlețe, atașate selecției retrospective din 1971. De altminteri, va mai extrage de pe aceeași filă de manuscris alte prizărite versuri, vechi de exact patru decenii, dar nealterate în mesajul lor revendicativ. Aveau atunci o încărcătură oarecum programatică, de vreme ce se intitulau Schiță pe zăbale rupte (la reluare, li s-a zis 39,5 grade - temperatură de alertă pentru corp). Alături de
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
s-a călit oțelul capitalist. Nici el nu și-a înșelat niciodată soția. Și, în general, se iubeau, iar cel ce va spune că așa ceva nu e cu putință e un prost. Pur și simplu, fericirea lor se erodase, era prizărită, spălăcită de parcă trecuseră apele peste ea, cum practic, prizărit, erodat era totul în jur, în pofida speranțelor oamenilor muncii și a trândavilor care, întâmplător, se eschivaseră de la comunism. Când se îmbăta, Uliana Vladimirovna medita îndelung la timpul acela straniu când ziarele
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
a înșelat niciodată soția. Și, în general, se iubeau, iar cel ce va spune că așa ceva nu e cu putință e un prost. Pur și simplu, fericirea lor se erodase, era prizărită, spălăcită de parcă trecuseră apele peste ea, cum practic, prizărit, erodat era totul în jur, în pofida speranțelor oamenilor muncii și a trândavilor care, întâmplător, se eschivaseră de la comunism. Când se îmbăta, Uliana Vladimirovna medita îndelung la timpul acela straniu când ziarele erau buimace de propria lor cutezanță, ca niște țânțari
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
în actul guvernării? Acțiunea firească, nu supranaturală, a noului premier spune multe despre toți acei predecesori ai săi care și-au ales consilierii din alte motive, la fel de firești, precum răsplătirea amicilor personali sau a unor membri ai partidului cu venituri prizărite. În România, banul public e păzit cu strășnicie împotriva neaveniților, dar curge cu larghețe pentru "ai noștri". Un sentimentalism financiar indiferent de culoarea politică a făcut ca obiceiul ceaușist al numirilor inepte în funcții de mare decizie să se perpetueze
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină? Iadeș ocoli
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
obștească: "Pe de-o parte, țăranii, din principiu, nu erau interesați de producțiile literare și, chiar dacă ar fi fost, le venea greu să priceapă ceva din păsăreasca literaturii moderne. Iar pe de altă parte, în școlile ori în căminele culturale prizărite era atît de frig încît îngheța și apa în pahar în timp ce era turnată, înghețau și gîndurile în capul bieților ascultători". Una din acele "șezători" părea ieșită din tipic. Sala era ticsită de oameni, cu aerul de-a urmări cu luare
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
am câștigat la început. În 1949, când aveam șaptesprezece ani, s-a organizat o cursă cu cai de trei ani. E o poveste cam stranie. Eram patru jochei-ucenici în grajdul acela, iar eu eram cel mai tânăr (și cel mai prizărit) dintre ei. Eram subestimat și mă tratau ca atare. De aceea nici prin gând nu-mi trecuse că o să mă pună tocmai pe mine să mă duc la cursa respectivă. Era o miză destul de mare. În miercurea aceea, dis-de-dimineață, făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
După care a venit argumentul suprem al bivolarului. Bă, tu știi ce sculă am io acum? Că înainte să mă duc la Cratimă Yoga asta, aveam o sculă mai așa... Fugeau cuvintele de el, nu-i venea să zică mai prizărită, mai nașparlie, cât un ac de gămălie. Da’ acuma, a continuat, m-a învățat Cratimă Yoga să-mi controlez niște centri nervoși. Și se înțelegea că e dotat cum nu se poate. Și mai las-o dracu de integrare spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
era decât o legendă în care nu credeam. Stăteam într-o zi pe colacul fântânii și mă uitam într-o carte la niște poze viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui. Mânca singur tot. Și nu pe ascuns, ci în văzul tuturor, pentru a ne face să salivăm și mai strașnic. Și să zici că se prindea de el aceste bunătăți? Da de unde, era la față livid și la trup prizărit. De altfel, aveam eu o socoteală cu acest băiat, pe care am s-o povestesc în altă parte. Uneori, mergeam împreună cu Țuți, cel mai bun prieten al meu din copilărie, la furat mere, din livada lui Popa, noi îi ziceam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de oră au apărut doi băieți. Veniseră cu două lotci, le legară de mal și acum urcau malul spre noi. După cum am aflat după aceea, unul, mai înalt, era elev în clasa XI-a, iar celălalt, mai scund și foarte prizărit, în a VI-a. M-am uitat cu îndoială la ei, dar omul mi-a zis: - N-aveți nicio grijă, sunt foarte vrednici. Odată i-a apucat furtuna pe Sulina, dar au răzbit până la mal. Sunteți pe mâini bune. - Dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de care mai mari și mai frumoși. Era un peisaj de vis. Am rămas cu ochii țintiți la ei, fermecat de priveliște. M-am aplecat să rup unul. - Nuferii mor foarte repede dacă-i rupi, m-a avertizat băiatul cel prizărit. Ei nu sunt ca alte flori, nu se simt bine decât în elementul lor, apa. Atunci mi-am retras mâna care era cât pe ce să facă acea crimă și m-am mulțumit doar să-i privesc. - De-acu, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi, copiii, ”locul cu stafii”. Din această cauză, de cum se lăsa seara, înfricoșați, fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-l piardă ! Ai fi zis că era șef la Venus... Acu, de ieșit, nu mai iese decât pe vreme frumoasă, face o plimbare pe jos pân-la Cișmigiu, merge țeapăn, cu burta-nainte, burtă de negustor, așa cum ăla bătrânu, tăticu, oltean prizărit, n-a avut niciodată. Ăsta era ofu lui : Ce fel de negustor oi fi io dacă nu am burtă ? i se tot plângea când mai îmbătrânise. Da omu ei, el așa a fost toată viața : nalt și pântecos. Și merge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Aici locuiește, zise Dinu, întrerupîndu-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau puștile. În prima clipă nici n-am înțeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă și mai prizărită decât celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea de drum din fața prăvăliilor, după care aruncau gunoiul în cele mai neașteptate locuri. Casele cu adevărat demne de luat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un pătrat, iar în fiecare punct important stăteau câte două gărzi. Solii merseră în tăcere de-a lungul potecii pietruite. De undeva venea miros de flori și se auzea zumzăit de albine. Față de castelul Stăpânului, această fortăreață era mult mai prizărită și semăna mai mult cu o întăritură decât cu o cetate. Comandantul fortăreței, care ieși din cabinetul său de lucru în întâmpinarea solilor, era un om bătrân. Îi primi pe cei patru soli vorbind mult într-o limbă neînțeleasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
este astăzi un ins "decepționant". "Rău". O "buruiană" care invadează straturile pline de "miere și lapte". Un ins care "tulbură apele" spiritului public compromițând dramatic "succesurile". Până și tăcerea/ tăcerile lui sunt interpretate. "Terra nova" nu-i, astfel, decât un prizărit, vag și necăjit teritoriu de al cărui "gard" se apropie orișicine și face ceva pe el. Este o realitate invizibilă. Portretul "robot" al cititorului meu? Cititorul meu este un "cititor de drept comun". Superficial, trândav și viclean! Cine se/ s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pâlpâitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvârșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pâlpâire și Întețire, În jar și tăciune; Într‑adevăr, aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
capeți nici un degețel de binecredincios, dară-mi-te unul întreg... Fiecare primește potrivit cu rangul și cu vrednicia sa. Unul din cei mari poate să aibă sub oblăduire câteva sute. Altul, mai mic, zece-cinsprezece. Și tot așa, în descreștere. Cei mai prizăriți, însemnați doar cu o cruciuliță neagră în călindar, au parte de unu-doi. Ce să mai vorbim? Iară sfințișorii de rând, pe care nici popa nu-i mai cunoaște, să fie mulțumiți că se află aici, la loc luminat, feriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ai văzut minune, oameni buni! (Trece și ea spre fereastră) Iaca, eu nu văd de-aici izmenele despre care spunea Fira... BABA FIRA: Să nu uit, păcatele mele... (se întoarce la Sisoe, bagă mâna adânc în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-ai să ieși în firul ista de lumină să te vedem și noi, degeaba o fi frumoasă povestea. Așa că, arată-te - l-a îndemnat profesorul. Tăcutul de până atunci a apărut în licărul de lumină slobozit de un bec prizărit. Era un bărbat bine legat, cu o privire inteligentă și zâmbet timid. ― Spune-ne, frate, de unde ești și cu ce te-ai ocupat până acum? - l-a întrebat învățătorul. ― Păi, sunt dintr-un sat de pe lângă târgul Ștefăneștilor și până acum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
locuiește, zise Dinu, întrerupându-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau puștile. În prima clipă nici n-am înțeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă și mai prizărită decât celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]