203 matches
-
în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poți să ai tot ceea ce-ți dorești. Poate că nu se fac, întotdeauna, alegerile cele mai potrivite dar nimeni nu așteaptă perfecțiunea. Avea treizeci și patru de ani. Nu-i mai ședea bine să apară în postura măgarului lui Buridan care, proțăpit între două căpițe, e gata să moară de foame! La sfârșitul contractului cu Ernest Radak își va lua un moment de repaus și va mai face un copil. În vremurile de demult, în pauzele dintre meciurile de fotbal, se lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unul din ei și a ridicat degetul arătător, doar un dolar! — Nu. — OK, rupii. Rupii trebuie să ai! — V-am spus că n-am bani! Erau Încă departe de limita pieței, departe de oceanul circu lației. Primul băiat s-a proțăpit În fața ei. — Minți! Era foarte aproape, i se uita drept În ochi. Avea pe frunte o cica trice, o dungă alburiu-vineție pe pielea aproape strălucitoare, arsă de soare. Mirosul Înțepător al sudorii lui i-a umplut nările, aproape că-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se Întorsese spre ea s-o privească sau să-i ureze noroc, nu-i spusese nici măcar la revedere când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum lăbărțat grideschis, care Îi atârna pe umeri și-l făcea să pară și mai scund decât era. Nu i-a Întins mâna, doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, prin Împrejmuirea interioară nu vor izbuti să răzbată. Partidul a adus În sat și ceea ce mai tîrziu avea să fie așteptat cu mare bucurie, anume un camion cu instalații de proiectat filme la bord, vasăzică o caravană cinemato grafică. Proțăpind mașina În fața peretelui de apus al bisericii, s-au apucat să proiecteze seara, pe zidul alb, ideal ca ecran, filme documentare despre creșterea științifică a animalelor, pentru ca imaginile În mișcare să le dovedească țăranilor că oricine poate să producă vedenii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei: credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică, la ceasul când lumea se pregătea să intre în biserică, Vânătorul de lupi albi, proțăpit în ușă, și-a ținut propria predică. „Nu e vreme de pierdut!” le-a zis celor adunați. „Primejdia e mare: o zi, două, și lupii vor da buzna! Vânătorii - cam puțini - împreună cu cei patru jandarmi să se aleagă doi câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Febră și lance (2002; Polirom 2005), Dans și vis (2004; în pregătire la Editura Polirom) și Venin, umbră și adio (2006). (Prezentarea aparține Editurii Polirom) La intrarea într-un supermagazin sau big sau pseudomagazin unde își făcea cumpărăturile Luisa, se proțăpise acum câteva zile o fată tânără, care pe deasupra era străină și mamă, iar aceste două lucruri în chip îndoit: căci avea doi copii, unul de două luni într-un cărucior prăpădit și altul mai mare, dar tot foarte mic, între
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
situl arheologic al multimilenarului nostru oraș și faleza din centrul orașului, cu hotelurile sale cochete, înșirate de-a lungul ei. Așteptam, destul de emoționat apropierea ei, cu florile ascunse la spate, căci mi se părea prea banal să stau cu florile proțăpite la vedere. Era într-o rochiță subțire și vaporoasă de culoarea cerului senin, pe sub care se distingea o jupă albă, care s-a văzut când mi-a făcut o reverență, în glumă, la sărutarea mâinii și înmânarea florilor. Abia acum
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
Zile și nopți de coșmar și ezitări. Dacă m-aș fi dus imediat la „tovarășul” și i-aș fi aruncat în față adevărul, legea n-ar mai fi fost așa severă. Dar în fața mea, o biată figură ștearsă, legea se proțăpise necruțătoare. Nu i-am spus nici măcar mămichii. De rușine, sau din mândria mea prostească? Poate din amândouă...Sau de frică?.. Timpul trecea ireversibil și, după câteva luni, trupul meu aduse la cunoștință publică schimbările petrecute în el. Evident că „binevoitoarele
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
bătrâni, plini de viață, de ură, de la care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și un motoraș de mașină de spălat, o ferea de ploaie numai cu o prelată și o lăsa acolo până în prima seară de toamnă, când o băga din nou în casă, deci arăta de parcă în curtea noastră s-ar fi proțăpit noapte de noapte statuia nedezvelită a Piticului de Grădină. Lui îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
căci peste câteva zile va fi deja imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea aflase de prezența lui. Oamenii s-au îmbulzit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din pădurea de brazi. Cineva lovește năprasnic și dă ajutor cu țârâita, mi-am spus în sinea mea. Nu voi uita niciodată pădurea aceea. De la calea ferată până în desiș, era străbătută de o cărare, iar în față, deasupra ei, se proțăpise luna. Pe acele de brad erau agățate picături pline de lumina ei, apoi, când s-au mișcat de la locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales la adierea vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
uneori animale întregi. Locuri care nu există pe hartă și zile ce lipsesc din calendar. Îmi povestea despre lac, despre păstor, despre turmă și îmi arăta de la fereastră locul în care, de ziua catastrofei, apare an de an Câinele. Se proțăpește în mijlocul lacului, pe cel mai înalt trunchi de brad, unde așteaptă până ce luna ajunge în vârful Stâncii Roșcate, apoi pășește pe apă până la mal. Iar Câinele nu e altul decât Ea însăși. Se și vede pe el cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o gălăgie de nedescris. Cei zece lipiseră trei mese una de alta și luaseră loc pe scaune. Copiii se fugăreau printre mese, alergând care încotro și țipând de mama focului. Maricel se apropie cu pași mari de ei și se proțăpi în fața celui ce părea a fi șeful. Acesta, era un țigan mai în vârstă, cu o mustață pe oală sub un nas subțire și coroiat, așezat în capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pașilor încetă. Cel ce venea în urma lor se oprise chiar lângă el. Probabil că, scăpându-i din priviri și, alarmat de absența oricărui sunet, acesta se oprise cumpănind situația. Inspectorul nu mai stătu pe gânduri, ieși de după copac și se proțăpi în mijlocul drumului. Acolo însă nu se găsea Vasilică. Un bărbat în vârstă, cu barbă albă și stufoasă stătea sprijinit într-un toiag care aducea mai mult cu o bâtă. Surprins, Toma se opri în fața moșnea gului. Cine ești și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma chiar îi făcea impresia că aproape stă pe loc. Trecură fără probleme pe deasupra și se opriră dincolo de ea. Ce spui, mai încercăm o dată? îi șopti moșul la ureche. Cristian îl aprobă tăcut din cap. Dădu drumul toiagului și se proțăpi în mijlocul drumului. De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum, când suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori care nu așteaptă decât s-o luăm de acolo? Își reluase plimbarea agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot n-ar fi ajuns la gâtul lui Boris. Făcu doi pași înapoi, străpungându-l cu privirea: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Asta înseamnă că toate măsurile tale de pază sunt varză. Bomboana pe colivă o reprezentase momentul când se trezi seră cu el la sediul companiei. De fapt, acesta era și motivul ce declanșase discuția dintre cei doi basarabeni. Calistrat stătea proțăpit în fața birourilor, de data aceasta tăcut, fără să scoată nici un cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mihailovici era încă șeful, însă această situație nu va mai dura mult. Miza pe faptul că, auzind ce are de gând, acestuia îi va trece repede supărarea că îl trezea din somn. Aprinse fără menajamente lumina din plafon și se proțăpi lângă pat. Ce? Ce s-a întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă pat, fără să țină seama de protestele lui. Acum câteva ceasuri te vedeai multimilionar în dolari, spuse el indiferent. Ce se întâmplă cu tine, te-ai răzgândit? Poftim? întrebă Vlad, fără să se întoarcă, dar deja cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Comisarul se apropie de Toyota cu care venise Boris. Nu-i trebui mai mult de câteva clipe pentru a constata că în vehicul nu se află nimeni. Sperase ca Toma să fie acolo. Se întoarse apoi la mercenar și se proțăpi în fața lui. Între timp, Vasilică îl ridicase pe acesta în genunchi, continuând să-l amenințe cu pistolul. Unde este inspectorul Cristian Toma? întrebă Pop amenințător. Cel pe care l-ai luat de lângă mine acum câteva ceasuri, preciză el văzând nedumerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]