206 matches
-
la toacă am să-l pun.” Pe când vorbea în acest fel, / Iaca, apare lângă el Un drac, cari tocmai a ieșit / Din iazu-n care și-a zvârlit Dănilă Prepeleac, toporul. / Dracul, văzând că muritorul Acela singur dondănește, / În fața lui se proțăpește Și îl întreabă: „Hei, ce faci? De ce faci semne pe copaci?” „Păi tu nu vezi? Îți dau de știre / Că vreau să fac o mănăstire, În locu-aista minunat” - / Zise Dănilă-nfuriat De insistența dracului. Dracul îi zise omului: „Stai mă! Năzbâtii
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1449202252.html [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
țipăt mare. / Dănilă însă stând călare Pe-acel burduf cu bani, îi zise, / După ce chiotu-și sfârșise: „Atât doar poți să chiuiești? / Numai de-atât, în stare ești? Aproape că n-am auzit / Nimic! Ori, nu ai chiuit?” Dracul atunci se proțăpește / Și înc-o dată chiuiește Și mai grozav ca prima oară. / Dănilă-i zise, într-o doară: „Parcă, acum te-am auzit. / Mai poți să scoți un chiuit Să pot să te aud și eu?” / Dracul mai chiuie din greu, Mai să
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1449202252.html [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
i-am luat drept copii, căci după umila mea părere nu depășeau optâsprezece ani, se încolonaseră pentru marșul de defilare prin fața unei tribune improvizate din cîteva scânduri așezate pe niște capre (cam la înălțimea de doi metri), pe care se proțăpiseră în scaune vreo cinci ofițeri sovietici, ce așteptau să-nceapă promenada. O comandă scurtă a fost dată de comandantul în pantaloni scurți, care a ridicat mâna în aer cu o tăietură energică: - Hai hup, hă-hu, hăp! Sunetele aceastea mi-a
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377837581.html [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
colțuroase facând imposibilă (sau, mă rog, suportabilă) rănirea, căderea, impactul dureros ... Întâmplarea de mai jos n-aș fi dezvăluit-o dacă nu mi-ar fi influențat întrucâtva reveriile unui dolce farniente în care începusem să cred și chiar să mă “proțăpesc”, care să mai fi spulberat din utopiile mele ușor “șarjabile”, adesea inadecvate împrejurărilor. Cum se știe, noi românii de la țară suntem “îndopați” de mici cu un “pachet” de reguli ale vieții intime de care te debarasezi cu greu, poate niciodată
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (2) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_2_.html [Corola-blog/BlogPost/342534_a_343863]
-
tineri în cămăși verzi peste care era petrecută o diagonală din piele. Aceștia legitimau pe toți cei care intrau în clădire. Vasile nu îi băgă în seamă și dădu să între. Dintre tineri, se desprinse un tânăr zdrahon care se proțăpi în fața lui și îi zise cu severitate: - Unde te duci... Bă? Nu intră nimeni la compania acestui jidov, până nu îl verificăm noi, dacă nu cumva este din aceeași șleahtă cu el. Ați supt destul de pe spinarea acestui popor. Ar
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1434114462.html [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
Este pavat cu rușinea ce se revarsă asupra noastră când suntem priviți din afară. Este pavat cu rușinea pe care ar trebui să o avem pentru nepăsarea noastră, pentru tăcerea noastră, pentru neputința de a îndepărta aceste urme ale rușinii, proțăpite în scaunul țârii. Este pavat cu rușinea celor care și-au vândut demnitatea, trădându-și semenii și sustinandui pentru câțiva bănuți. Este pavat cu urmele perioadei comuniste, adânc imprimate în mintea și conștiința noastră, și cu care timp de 21
DRUMUL SPRE SCAUNUL ŢĂRII ESTE PAVAT CU RUŞINE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_spre_scaunul_tarii_este_pavat_cu_rusine_.html [Corola-blog/BlogPost/356271_a_357600]
-
de către cel va fi „uns” amu-amu - unor promisiuni tot mereu amânate !? Jarul de sub tălpi frigea al naibii și cei câțiva pași care o despărțeau de „duhovnicul” de ocazie păreau a fi nesfârșiți, îi asemuia cu „limbile de foc” ale iadului „proțăpit” în pictura murală de la intrarea în biserica satului ce „alinau” și pârjoleau „întru veșnicie” (la loc de verdeață și văduvit pururea de durere !) zvârcolelile păcătoșilor. Vecina știa câte ceva din încurcălelile (poate și învârtelile) vecinei mai vârstnice cu „cel mic de
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_doamne_ce_sus_a_ajuns_.html [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
cealaltă, mulțumită experienței ce dobândise lucrând, abia se puteau observa ... Auzise pași grăbiți și ridicase ochii. Sigi, o namilă de om, cu părul bogat, revărsat pe ceafă, cu fața aprinsă de furie, ieșise numai în cămașă afară și i se proțăpise înainte. Respirând precipitat, șuvoaie de aburi îi ieșeau prin gura întredeschisă. Tatăl lui, pirpiriu și gârbovit îndărătul său, căuta să-l domolească. Îi vorbea în dialect șvăbesc, cum obișnuia, probabil, față de alții, când nu voia să fie înțeles. Mai taci
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
pe linia-mare șolompăind din picior, pe lângă gard. Știam când trece, chiar dacă nu o vedeam. Avea obiceiul să râdă de una singură. Râdea tare, cu sughițuri și cu chiuituri. Însă, cel mai mult îi plăcea să cârâie, la răscruciul Muscoaicăi. Se proțăpea chiar în mijlocul drumului și începea: Cârrr! ... Cârâia cât putea de tare, ținând-o așa, fără să respire, până când se făcea roșie ca para focului. Aveai impresia că acu'-acu', pocnește. Tăcea un pic, probabil pentru a-și aduna forță, și
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 by http://confluente.ro/_oameni_de_nisip_roman_tril_ioana_stuparu_1382885200.html [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
situl arheologic al multimilenarului nostru oraș și faleza din centrul orașului, cu hotelurile sale cochete, înșirate de-a lungul ei. Așteptam, destul de emoționat apropierea ei, cu florile ascunse la spate, căci mi se părea prea banal să stau cu florile proțăpite la vedere. Era într-o rochiță subțire și vaporoasă de culoarea cerului senin, pe sub care se distingea o jupă albă, care s-a văzut când mi-a făcut o reverență, în glumă, la sărutarea mâinii și înmânarea florilor. Abia acum
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_iubirii.html [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
de mult îți cer eu oare ? Da Doamne toamnă, să treacă vară. În zbaterea-mi naivă de după un trunchi de brad Ieși o gază mică ce se uită la mine cu ochii mari Mirata, copleșită de mieunatul meu aparte Se proțăpi în față-mi încremenind în a ei cuvântare De ce ești prost ? vară oricum trece și toamnă vine ! Referință Bibliografica: Da Doamne toamnă / Borchin Ovidiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2069, Anul VI, 30 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DĂ DOAMNE TOAMNĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/borchin_ovidiu_1472574641.html [Corola-blog/BlogPost/367977_a_369306]
-
încercând să bage cheia în broască. -Ete, ai dracu' au mutat gaura cheii ! Bâjbâia, bombănind și mojmondind cheia. Îi tremura mâna. Ușa s-a deschis brusc. Un bărbat masiv cu părul zbârlit și ochii rotunzi ca două farfurioare s-a proțăpit cu mâinile încrucișate pe piept barând accesul: -De unde vii, bagaboanto, la patru dimineața? -Opss am nimerit la grădina zoologica. În poziție echer s-a zgâit tâmp la ipochimenul care-i bara intrarea. -A dat drumu' la elefanți în oraș
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 by http://confluente.ro/Nonsens_camelia_constantin_1335883683.html [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
își spunea simplu : Gim. Atât. Seara cu o precizie matematică, întotdeauna la ora 5 pm, pleca. Nimeni nu știa unde locuiește. -Băi, tu cerșești? Ce faci aici? Gim, s-a uitat atent la masa de carne și oase care se proțăpise în fața lui, era îmbrăcată într- un tricou ce tindea să plesnească pe pectorali lucrați și injectați cu steroizi, la gât avea un lanț gros din aur, pe care se găsea agățată o cruce uriașă din platină. -Privesc trecătorii și meditez
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1481181138.html [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
călcâie, o las să-mi studieze costumul, mai dau o jucărie din drum cu bastonul și plec în trombă. Dangerfield legănându-se în scaunul balansoar verde cu o bălăbăneală veselă, scuturând din cap într-o sută de încuviințări. O’Keefe, proțăpit pe picioare pe plăcile roșii de gresie de pe podeaua bucătăriei, agitând o furculiță, cu ochiul sănătos lucindu-i în cap, fără doar și poate un irlandez smintit. Poate alunecă pe-o jucărie din acelea și-și rupe noada”. Editura Humanitas
Apariții editoriale care vă vor captiva by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105772_a_107064]
-
interese din interiorul sferei formale a politicii; mai mult, foști promotori locali ai neoliberalismului, câțiva profitori de carieră ai industriei agențiilor de dezvoltare și alți colonizatori ai ideologiilor dominante - nu în ultimul rând jurnaliști ai industriei culturale centrale - s-au proțăpit cu gura mare, în fața marșului public al luptei anticorupție. Discursul lor liberal rămâne unul despre eliminarea merelor stricate, însoțit de apărarea clientelară a „capitaliștilor buni, profesioniști” și personalizarea hollywoodiană a procesului; în mod esențial, e un discurs care exclude istoria
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
interese din interiorul sferei formale a politicii; mai mult, foști promotori locali ai neoliberalismului, câțiva profitori de carieră ai industriei agențiilor de dezvoltare și alți colonizatori ai ideologiilor dominante - nu în ultimul rând jurnaliști ai industriei culturale centrale - s-au proțăpit cu gura mare în fața marșului public al luptei anticorupție. Discursul lor liberal rămâne unul despre eliminarea merelor stricate, însoțit de apărarea clientelară a „capitaliștilor buni, profesioniști” și personalizarea hollywoodiană a procesului; în mod esențial, e un discurs care exclude istoria
NU Tranziției 2.0: Recompoziția socială, decolonizarea și transautonomismul (fragment) () [Corola-website/Science/296056_a_297385]
-
înjură. Trebuie să te faci că nu-l auzi..." Se vede cum știe el să-ți salveze viața. Mai bine ar fi observat că s-au oprit telescaunele și să se fi dus acolo la stație, nu să ne aștepte proțăpit pe creastă, cu picioarele răscrăcărate, zisei. Îi mai lipsește pistolul de-a curmezișul pieptului, ca să semene cu tipii ăia din S.S." "Ei da, zise Suzy batjocoritoare, acuma să nu mai stea nimeni cu picioarele îndepărtate că seamănă cu un S.S.
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
omniprezentele materii ale vieții sub comunism, În speță fierul (sau oțelul), cimentul și țigaretele. Este și o Încurcăleală de sîrmă ghimpată În mijlocul podelei. Wakefield pășește cu grijă În jurul ei. Un panou, acoperit cu un text constructivist de culoare neagră este proțăpit alături, spunînd cam așa: Cortina de Fier era făcută din sîrmă ghimpată, sîrma ghimpată a frontierelor, a lagărelor, a fabricilor. Fierul, produsul eroicilor muncitori, era mana stalinistă. Ni se spunea la școală că În Raiul Socialist ce avea să vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e nemuritor. CÎteva zile mai tîrziu, nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește Într-un oraș proțăpit pe țărmul Pacificului, șezînd pe o bancă, așteptînd să se deschidă bodega. În josul străzii se află este un magazin cu hrană naturistă, un magazin de Închirieri video, o galerie de artă, un atelier de olărit, o școală de dans și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
străduța Fabricanților de Aur... Aci, și trebuie să spun că urechile pe care nu le mai am Îmi mai tremură și acum sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el, iar Amara redevenise femeie, prin aceeași magie prin care, cu o clipă În urmă, se preschimbase Într-un bărbat. Încă buimăcit, Dante se aruncă afară din Încăpere, alergând cât Îl țineau picioarele. Pe scară dădu peste Cecco, care se proțăpise pe primele trepte, cu brațele Încrucișate. Poetul trecu de el fără nici o vorbă, evitând privirea sarcastică aruncată de el. Era sigur că sienezul știa totul și că Își bătuse joc de el. Dar mai avea timp ca să i-o plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dna Anticol rămăsese pioasă, ideea care i-a oferit toată viața o plăcere cruntă a fost aceea a marii apostazii de a-și duce mârțoaga cu ochi roz până la sinagoga reformată într-o zi de mare sărbătoare ca s-o proțăpească printre mașinile de lux complicate ale evreilor bogați care își dezgoleau înăuntru capetele de parcă ar fi fost la teatru, cu un soi de josnicie. A răcit pentru că a mers prin ploaie și a murit de pneumonie. Bunica, exact ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aprinse care atrăgeau insecte, la gâtul lor moale care pufăia și la limbile care se presupune că au puterea să audă. Mi-aș fi dorit să le lăsam în pace, gândindu-mă la animalul acela tunător a cărui greutate se proțăpise pe rezervorul de la closet, cu picioarele și ciocul lui ca lama de cuțit. Thea se arăta și înveselită și aspră cu mine când spuneam asta, și de câte ori mă dojenea pentru afecțiunea pe care le-o arătam acestor copii auriți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
transportată la spital și George acasă. Le spusese (spre ușurarea lui Brian și dezamăgirea lui Gabriel) că era prea târziu pentru vizite, întrucât, probabil, ambele victime dormeau. Acum erau orele nouă dimineața. Stella, aflată într-o rezervă de spital, stătea proțăpită între perne. Avea un ochi vânăt, o coastă fracturată, și ceea ce infirmiera numea „urmările unui șoc puternic“. George nu răspunsese la telefoanele repetate pe care i le-au tot dat. Brian urma să se ducă acum la el, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scuzați-mă, trebuie să plec, bâigui Rozanov, și ieși glonț pe poartă. Își spuse în sinea lui: „Sunt beat!“, și o porni repede spre casă. Alex se repezi la Ruby: Ce te-a apucat să vii aici și să te proțăpești ca o broască țestoasă? Și unde ai umblat până acum, mă rog? Ai darul deochiului. Du sticlele astea în casă! Alex ieși în grădina din fața casei, încleștându-și degetele, în buzunar, pe foarfecele de tăiat flori. Două lacrimi calde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]